Smrt u Sarajevu / Death in Sarajevo este de departe cea mai faină proiecţie pe care am văzut-o
în cadrul BIFF 2016. Mustind de ironie, cu un spirit cinic de geniu,
Danis Tanovic reuşeşte să creeze o peliculă dinamică şi, în acelaşi
timp, extrem de analitică - o analiză lucidă a ceea ce înseamnă matricea
balcanică, Uniunea Europeană, precum şi obsesia naţionalistă - într-o alegorie plină de farmec şi imprevizibil.
Hotelul Europa din Sarajevo, este pregătit pentru a fi gazda unui
eveniment internaţional - comemorarea a 100 de ani de la asasinarea lui
Franz Ferdinand, ocazie pentru Uniunea Europeană de a-şi
arăta solidaritatea şi de a organiza un congres cu oaspeţi de seamă.
Cea mai bună argintărie este lustruită, un cor de copii este pregătit
pentru a intona imnul Uniunii Europene, pe acoperişul hotelului au loc
interviuri legate de acest eveniment, iar stripperiţele din barul care
se află în subsolul hotelului primesc ordine speciale pentru a se
îmbrăca în costume de epocă, asemănătoare celor pe care le purta ducesa
Sophie, soţia lui Franz Ferdinand. Între timp, personalul hotelului
pregăteşte un boicot deoarece nu şi-au mai
primit salariile de două luni, managerul ameninţă şi apelează la
ajutorul unor interlopi pentru a preveni incidentul, agenţii de
securitate se droghează, iar recepţionista ambiţioasă, aproape lipsită
de scrupule, îşi propune să demonstreze în faţa şefului cât de eficientă
poate fi în situaţii critice. Într-un
veritabil spirit caragialesc, acţiunea se precipită odată cu sosirea lui
Jacques (Jacques Werber), distinsul oaspete care urma să deschidă
evenimentul prin discursul său.
Deşi încadrat în genul dramă, Smrt u Sarajevu / Death in Sarajevo
este o satiră. Dincolo de aparenţa de dramatic, filmul este atât de
cinic, condimentat cu atâtea momente de comic de situaţie şi de
caracter, încât reuşeşte să devină o combinaţie perfectă între comedie
şi tragedie, fără ca acest lucru să îi ştirbească din profunzime.
Hotelul Europa este, de fapt, o alegorie a societăţii noastre - în timp
ce la nivelul cel mai sus (la propriu) se poartă discuţii, se regizează
interviuri şi au loc schimburi intelectuale de idei, în interiorul
hotelului problemele sunt mundane, dar de o importanţă crucială -
argintăria nu este suficient de bună, copiii nu cântă suficient de
frumos, angajaţii se pregătesc de boicot, banca ameninţa cu falimentul.
Mai departe, în măruntaiele hotelului, în bucătării, spălătorii şi
vestiare, se organizează revoluţii, se discută înflăcărat şi au loc
veritabile drame, în timp ce în barul din subsol se joacă poker şi bea,
iar stripperiţele îşi repetă rutină. Hotelul Europa este o metonimie, de
fapt, un univers privit prin microscop, iar asemănarea cu universul
nostru este una izbitoare. Dar unde este distinsul oaspete francez în
această ecuaţie? În camera sa, imperturbabil, repetând discursul despre
libertate, egalitate şi fraternitate.
Ironia la adresa Franţei este genială. În timp ce în hotelul Europa
tumultul atinge cote maxime, se poartă adevărate războaie şi au loc
drame, Jacques îşi repeta discursul în oglindă, vorbind despre
importanţa crucială a solidarităţii şi a conştientizării nevoii de
toleranţă. Întregul său discurs este o persiflare adresată Uniunii
Europene, un organism de carton care, în cele din urmă, este demascat în
faţa spectatorului. Limbajul de lemn pe alocuri, presărat cu metafore
puternice dar lipsite de substanţă reală, falsul idealism, repetat la
infinit din nevoia de a păstra aparenţele - toate aceste elemente ale
discursului oaspetelui francez sunt reprezentări ale discrepanţei dintre
ceea ce şi-a propus să fie şi ceea ce este, în realitate, Uniunea Europeană.
Dar Tanovic nu îşi înfige colţii doar în conceptul de Uniune Europeană.
Cinismul său este, în aceeaşi măsură, orientat şi către propria naţie pe
care, prin intermediul reporterei androgine, o caracterizează ca fiind
de un dualism isteric. Dialogul dintre Verdana (Verdana Seksan) şi
Gavrilo Princip (Muhamed Hadzovic), intervievatul idealist şi
ultranaţionalist care poartă numele faimosului asasin al lui Franz
Ferdinand este o disecţie microscopică a traumei unui popor şi, mai
mult, o analiză extrem de lucidă a spiritului balcanic. Obsesiile de
tipul "ai noştri" şi "ai voştri", religioase şi ideologice poartă o
asemănare izbitoare cu obsesiile naţionaliste ale românilor. Franz
Ferdinand era un cotropitor străin, iar Princip a fost un erou
naţionalist. Franz Ferdinand însemna deschiderea către occident, iar
Princip a fost un comunist fără scrupule. Sârbii, croaţii şi musulmanii
din Bosnia şi Herţegovina nu sunt cu toţii cetăţeni ai aceleiaşi ţări,
ci reprezintă grupuri de interes care au câte un plan malefic pentru
cotropirea patriei. De fapt, toate obsesiile naţionaliste prezentate în
film sunt universale; ele sunt proprii oricărei naţiuni şi izvorăsc nu
din iubirea pentru conceptul abstract de patrie, ci din nevoia de
conflict. Fiinţele umane poartă în structura lor interioară nevoia de
conflict, nevoia de a submina şi de a-şi
revărsa violenţa (verbală sau fizică) în exterior. Iubirea pentru patrie
este un pretext. Sentimentul în sine este neautentic, în cele mai multe
cazuri, oferind, pur şi simplu, o sursă inepuizabilă de discordie. Este
ceea ce se întâmplă şi în Smrt u Sarajevu / Death in Sarajevo în momentul în care reportera şi intervievatul ajung să poarte discuţii aprinse, presărate cu ameninţări.
Personajul care face legătura între toate aceste lumi ale hotelului
Europa este Lamija, recepţionera, interpretată impecabil de Snezana
Markovic. Lamija reprezintă şi ea o ironie a regizorului, însă nu una
orientată spre sfera geopolitică. Este personajul care simbolizează
femeia care confundă ideea de carieră cu aceea de performanţă, care
poate fi lipsită de scrupule dacă acest lucru înseamnă promovarea ei şi
care trăieşte pentru a avansa, neavând alte principii. Este portretul
unei categorii vaste de indivizi (de sex feminin sau masculin) care, în
lipsa unei gândiri critice, ajung să fie manipulaţi în a crede că scopul
vieţii lor îl reprezintă slujba pe care o au. Slujba şi nu cariera
pentru că a fi recepţionist la un hotel, sau chiar a ajunge să îl
conduci nu înseamnă o carieră. Lamija boicotează greva, se ceartă cu
propria mamă (şi ea angajată la acest hotel) pentru a o determina să
renunţe la ideile de revoltă, îşi acoperă şeful chiar dacă acest lucru o
face complice la ilegalităţi şi pare că nu are alt scop decât acela de a
fi angajata ideală. Nu este deloc întâmplător faptul că Lamija, cu
mersul înţepat şi cocul strâns, este cea care, prin intermediul camerei
de filmat, reprezintă puntea de legătură între lumea ascunsă a
vestiarelor, strălucirea holului de recepţie şi mizeria clubului de la
subsol, fără a accede, însă, la nivelul de sus al hotelului, acolo unde
încă se poartă discuţiile aprinse.
Finalul filmului este unul imprevizibil care întregeşte ideea centrală -
spectacolul de carton continuă, iar singurii care au de suferit sunt
idealiştii autentici, aceia care nu au înţeles că o acţiune extremă,
precum rebeliunea sau omuciderea, nu este compatibilă cu limbajul de
lemn al societăţii noastre şi, ca atare, trebuie suprimată înainte de a
se naşte.
sâmbătă, 30 aprilie 2016
Votează discul de muzică clasică al anului 2016: Hélène Grimaud - albumul Water şi familia Ottensamer - albumul The Clarinotts
Două discuri, foarte deosebite între ele - faţete ale unei evidente
iubiri faţă de muzică, pusă în slujba activismului social şi de mediu
(cazul albumului Water semnat de pianista franceză Hélène Grimaud) sau în slujba ludicului (cazul albumului The Clarinotts
numit astfel chiar după ansamblul care l-a şi înregistrat, cei trei
membri, toţi clarinetişti, ai familiei Ottensamer - Ernst, Daniel şi
Andreas).
Apa şi Hélène Grimaud
Numele lui Hélène Grimaud este cunoscut şi românilor care au o minimă relaţie cu muzica clasică, măcar prin faptul că a fost invitată deja de mai multe ori în cadrul Festivalului Enescu. Alţii o cunosc drept pianista care iubeşte lupii, pentru că, este adevărat, Hélène Grimaud este una dintre cele mai cunoscute personalităţi care activează pentru conservarea acestei specii ameninţate în prezent cu dispariţia. Unii poate i-au citit scrierile: în 2015, Editura Polirom a publicat două romane semnate de Hélène Grimaud, Întoarcere la Salem şi Lecţii aparte.
E clar, Hélène Grimaud este un artist nonconformist, care îşi înţelege rolul în societate destul de diferit de mulţi alţi muzicieni, mai ales din lumea muzicii clasice. Iar ultimul ei disc, Water (Apă), apărut pe 29 ianuarie 2016 la casa Deutsche Grammophon, pune un accent suplimentar pe acest portret nonconformist. Pentru că albumul nu este pur şi simplu un disc, ci un adevărat manifest ecologist pro-apă, un prilej de reflecţie faţă de importanţa apei în viaţa noastră. Aşa cum punctează Hélène Grimaud, nu ne putem imagina viaţa în absenţa apei; apa este de asemenea un element surprinzător de des prezent în literatura pentru pian romantică şi impresionistă.
Înregistrarea care poate fi ascultată pe acest disc a fost realizată în decembrie 2014, în timpul unui recital live susţinut de Hélène Grimaud în cadrul unei instalaţii semnate de artistul plastic britanic Douglas Gordon la una dintre cele mai importante galerii de artă contemporană din New York. De aceea, pe înregistrare se aude uneori sunetul apei care susură...
Dar ce putem auzi efectiv pe acest disc? Piese pentru pian solo care fac trimitere la apă din repertoriul contemporan (Wasserklavier de Luciano Berio şi Raintree de Toru Takemitsu), din cel romantic (Jocuri de apă la Villa d'Este de Franz Liszt, o Barcarolă de Gabriel Fauré) şi impresionist (Jocuri de apă de Maurice Ravel, Catedrala scufundată de Claude Debussy). Între aceste piese, există şi nişte tranziţii (oarecum asemănător cu ceea ce se întâmplă în Suita Tablouri dintr-o expoziţie de Musorgski), tranziţii cu muzică electronică creată de compozitorul britanic Nitin Sawhney special pentru acest proiect şi care accentuează efectul oniric al albumului.
Iată un caz în care muzica are un mesaj puternic fără a folosi niciun cuvânt, pentru că da, dupăce-l asculţi, nu doar că remarci modul inteligent în care a fost construit sau stilul interpretativ impecabil al pianistei Hélène Grimaud, dar te gândeşti că poate ar fi cazul să mai strângi robinetul care curge la baie pentru că, nu-i aşa, apa este cu adevărat importantă pentru toţi...
Discul Water poate fi ascultat oricând pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.
Ludicul într-o familie cu trei clarinetişti
Tatăl, Ernst, are 61 ani şi este prim-clarinetist la Filarmonica din Viena; băiatul cel mare, Daniel, are 30 ani şi este de asemenea membru al Filarmonicii din Viena; iar băiatul cel mic, Andreas, are 26 ani şi este prim clarinetist la Filarmonica din Berlin. Ei sunt familia Ottensamer şi formează din anul 2005 ansamblul The Clarinotts, o consecinţă a faptului că obişnuiau să cânte, de plăcere, în familie.
Şansele ca într-o singură familie să fie trei clarinetişti, toţi trei, membri ai unor prestigioase orchestre, printre cele mai bune din lume, sunt foarte mici. Iată însă că în familia Ottensamer acest lucru a fost posibil, cu atât mai meritoriu, dacă ne gândim că cei trei desfăşoară nu numai cariere de instrumentist în orchestră, ci şi de solişti; e adevărat că cel mai cunoscut dintre cei trei este chiar mezinul, Andreas Ottensamer, care pe lângă faptul că este un muzician de mare calibru (are deja două discuri de autor apărute la casa Deutsche Grammophon şi un premiu Echo câştigat în 2015), se poate lăuda şi cu o alură de fotomodel, care, evident, este intens exploatată de echipa sa de marketing.
Pe 1 ianuarie 2016 (data nu a fost aleasă întâmplător, coincizând cu cea a Concertului de Anul Nou de la Viena, susţinut de Orchestra Filarmonicii din Viena în care cântă doi dintre membrii The Clarinotts) a fost lansat şi noul disc al celor trei, înregistrat alături de partida de coarde din ansamblul Wiener Virtuosen, înfiinţat de Ernst Ottensamer.
Să luăm deci ingredientele: trei clarinetişti excepţionali, spirit empatic de colaborare între cei trei (normal, doar sunt o familie), un repertoriu foarte puţin cunoscut publicului larg (câtă muzică pentru clarinet ştiţi? Dar pentru trei clarinete?), Viena (familia este vieneză şi a vrut să pună în lumină spiritul Vienei, legat mai ales de celebra sa operă). Ce a rezultat? Un album glumeţ, surprinzător, cu o interpretare de top care porneşte cu o foarte puţin cunoscută lucrare de Mendelssohn (Konzertstuck op.113), continuă cu trei piese care fac trimitere directă la operă (Mozart, Verdi, Rossini), din nou, piese necunoscute (Il Convegno de Amilcare Ponchielli, compozitor cunoscut mai ales pentru operele sale, şi Cantilena de Jean Françaix), pentru ca finalul să fie rezervat unor piese care au tangenţă cu lumea dansului şi a filmului (Cinema 1 de Bela Koreny, o bossa nova de Luiz Bonfa şi o piesă de Olivier Truan).
Albumul The Clarinotts poate fi ascultat oricând pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.
Cele două discuri sunt disponibile şi în magazinele din România sau la www.emag.ro şi www.getmusic.ro.
Apa şi Hélène Grimaud
Numele lui Hélène Grimaud este cunoscut şi românilor care au o minimă relaţie cu muzica clasică, măcar prin faptul că a fost invitată deja de mai multe ori în cadrul Festivalului Enescu. Alţii o cunosc drept pianista care iubeşte lupii, pentru că, este adevărat, Hélène Grimaud este una dintre cele mai cunoscute personalităţi care activează pentru conservarea acestei specii ameninţate în prezent cu dispariţia. Unii poate i-au citit scrierile: în 2015, Editura Polirom a publicat două romane semnate de Hélène Grimaud, Întoarcere la Salem şi Lecţii aparte.
E clar, Hélène Grimaud este un artist nonconformist, care îşi înţelege rolul în societate destul de diferit de mulţi alţi muzicieni, mai ales din lumea muzicii clasice. Iar ultimul ei disc, Water (Apă), apărut pe 29 ianuarie 2016 la casa Deutsche Grammophon, pune un accent suplimentar pe acest portret nonconformist. Pentru că albumul nu este pur şi simplu un disc, ci un adevărat manifest ecologist pro-apă, un prilej de reflecţie faţă de importanţa apei în viaţa noastră. Aşa cum punctează Hélène Grimaud, nu ne putem imagina viaţa în absenţa apei; apa este de asemenea un element surprinzător de des prezent în literatura pentru pian romantică şi impresionistă.
Înregistrarea care poate fi ascultată pe acest disc a fost realizată în decembrie 2014, în timpul unui recital live susţinut de Hélène Grimaud în cadrul unei instalaţii semnate de artistul plastic britanic Douglas Gordon la una dintre cele mai importante galerii de artă contemporană din New York. De aceea, pe înregistrare se aude uneori sunetul apei care susură...
Dar ce putem auzi efectiv pe acest disc? Piese pentru pian solo care fac trimitere la apă din repertoriul contemporan (Wasserklavier de Luciano Berio şi Raintree de Toru Takemitsu), din cel romantic (Jocuri de apă la Villa d'Este de Franz Liszt, o Barcarolă de Gabriel Fauré) şi impresionist (Jocuri de apă de Maurice Ravel, Catedrala scufundată de Claude Debussy). Între aceste piese, există şi nişte tranziţii (oarecum asemănător cu ceea ce se întâmplă în Suita Tablouri dintr-o expoziţie de Musorgski), tranziţii cu muzică electronică creată de compozitorul britanic Nitin Sawhney special pentru acest proiect şi care accentuează efectul oniric al albumului.
Iată un caz în care muzica are un mesaj puternic fără a folosi niciun cuvânt, pentru că da, dupăce-l asculţi, nu doar că remarci modul inteligent în care a fost construit sau stilul interpretativ impecabil al pianistei Hélène Grimaud, dar te gândeşti că poate ar fi cazul să mai strângi robinetul care curge la baie pentru că, nu-i aşa, apa este cu adevărat importantă pentru toţi...
Discul Water poate fi ascultat oricând pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.
Ludicul într-o familie cu trei clarinetişti
Tatăl, Ernst, are 61 ani şi este prim-clarinetist la Filarmonica din Viena; băiatul cel mare, Daniel, are 30 ani şi este de asemenea membru al Filarmonicii din Viena; iar băiatul cel mic, Andreas, are 26 ani şi este prim clarinetist la Filarmonica din Berlin. Ei sunt familia Ottensamer şi formează din anul 2005 ansamblul The Clarinotts, o consecinţă a faptului că obişnuiau să cânte, de plăcere, în familie.
Şansele ca într-o singură familie să fie trei clarinetişti, toţi trei, membri ai unor prestigioase orchestre, printre cele mai bune din lume, sunt foarte mici. Iată însă că în familia Ottensamer acest lucru a fost posibil, cu atât mai meritoriu, dacă ne gândim că cei trei desfăşoară nu numai cariere de instrumentist în orchestră, ci şi de solişti; e adevărat că cel mai cunoscut dintre cei trei este chiar mezinul, Andreas Ottensamer, care pe lângă faptul că este un muzician de mare calibru (are deja două discuri de autor apărute la casa Deutsche Grammophon şi un premiu Echo câştigat în 2015), se poate lăuda şi cu o alură de fotomodel, care, evident, este intens exploatată de echipa sa de marketing.
Pe 1 ianuarie 2016 (data nu a fost aleasă întâmplător, coincizând cu cea a Concertului de Anul Nou de la Viena, susţinut de Orchestra Filarmonicii din Viena în care cântă doi dintre membrii The Clarinotts) a fost lansat şi noul disc al celor trei, înregistrat alături de partida de coarde din ansamblul Wiener Virtuosen, înfiinţat de Ernst Ottensamer.
Să luăm deci ingredientele: trei clarinetişti excepţionali, spirit empatic de colaborare între cei trei (normal, doar sunt o familie), un repertoriu foarte puţin cunoscut publicului larg (câtă muzică pentru clarinet ştiţi? Dar pentru trei clarinete?), Viena (familia este vieneză şi a vrut să pună în lumină spiritul Vienei, legat mai ales de celebra sa operă). Ce a rezultat? Un album glumeţ, surprinzător, cu o interpretare de top care porneşte cu o foarte puţin cunoscută lucrare de Mendelssohn (Konzertstuck op.113), continuă cu trei piese care fac trimitere directă la operă (Mozart, Verdi, Rossini), din nou, piese necunoscute (Il Convegno de Amilcare Ponchielli, compozitor cunoscut mai ales pentru operele sale, şi Cantilena de Jean Françaix), pentru ca finalul să fie rezervat unor piese care au tangenţă cu lumea dansului şi a filmului (Cinema 1 de Bela Koreny, o bossa nova de Luiz Bonfa şi o piesă de Olivier Truan).
Albumul The Clarinotts poate fi ascultat oricând pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.
Cele două discuri sunt disponibile şi în magazinele din România sau la www.emag.ro şi www.getmusic.ro.
Eva Peron, poliţişti pe tocuri, ţapi ispăşitori şi sex în filmele Fără Limită de la TIFF 2016
Alegorii politice, drame sociale şi personale incomode, thrillere
explozive, dar şi comedii negre, savuroase se regăsesc şi în 2016 în
două dintre cele mai populare secţiuni ale Festivalului Internaţional de
Film Transilvania: Supernova şi Fără Limită / No Limit. Multe dintre filme ating subiecte politice şi sociale fierbinţi: refugiaţi, toleranţă, terorism.
Supernova reuneşte circa 30 dintre marile hituri festivaliere de peste an. Pe lângă deja anunţatele Francofonia, 11 Minutes şi Sunset Song, TIFF aduce pe ecrane animaţia Anomalisa, nominalizată la Oscar şi distinsă cu Marele Premiu al Juriului la Veneţia 2015. Pe un scenariu de Charlie Kaufman (Eternal Sunshine of the Spotless Mind), care co-semnează şi regia, animaţia explorează, cu un realism înfricoşător, dorinţa oamenilor de a fi speciali şi dezamăgirea de a descoperi că sunt mediocri. Ji-geum-eun-mat-go-geu-ddae-neun-teul-li-da / Right Now, Wrong Then (Leopardul de Aur, Locarno 2015) este cel de-al 17-lea film al lui Hong Sang-soo, cunoscut drept "Woody Allen-ul Coreei", în care acesta îşi exersează măiestria de a experimenta cu structura unui film şi de a relata o poveste despre Coreea modernă din multiple perspective.
Trois souvenirs de ma jeunesse, pentru care marele cineast francez Arnaud Desplechin a primit trofeul César pentru regie, este un portret al tinereţii la fel de evocator ca un film de François Truffaut, potrivit publicaţiei online The Film Stage. Chevalier, regizat de Athina Rachel Tsangari şi inclus în competiţie la Locarno, este o savuroasă comedie de moravuri despre mici rivalităţi masculine şi marile probleme cu care se confruntă Grecia. Marele câştigător al Premiilor Goya (la cinci categorii, printre care film, regie şi actori), Truman (r. Cesc Gay) este o tragicomedie intimă despre finalul inevitabil al vieţii şi al unei prietenii, pentru care cei doi protagonişti au luat şi Premiul de interpretare masculină la Festivalul de la San Sebastian.
Mediterranea (r. Jonas Carpignano), proiectat în Semaine de la Critique la Cannes 2015, e un film actual despre criza transportului ilegal de imigranţi din Africa în Europa. Premiat în 2015 la Veneţia, Free in Deed
(r. Jeff Mahaffy) este o dramă provocatoare în care credinţa devine
ultimul refugiu al celor ignoraţi de societate. De la unul dintre cei
mai distinşi regizori canadieni, Atom Egoyan, vine filmul Remember,
dramă plină de suspans, cu un Christopher Plummer senzaţional în rolul
unui văduv care a supravieţuit Holocaustului şi caută răzbunare. Abluka / Frenzy
(r. Emin Alper) este un ecou al situaţiei din Turcia şi Orientul
Mijlociu, o parabolă a societăţii în care suspiciunea este o armă
sponsorizată de stat.
Au plus près du soleil (r. Yves Angelo) este un film noir despre un cuplu care ia măsuri extreme pentru a o ţine la distanţă pe mama biologică a fiului lor adoptat. Tempête (r. Samuel Collardey) este un portret emoţionant al unui pescar care încearcă să-şi
schimbe stilul de viaţă pentru a păstra custodia copiilor săi, în care
protagonistul (premiat la Veneţia) îşi joacă rolul din viaţa reală. Iar La memoria del agua / The Memory of Water este cea mai recentă melodramă a chilianului Matias Bize, povestea un cuplu tânăr aflat în doliu.
Viscerale, dramatice, spectaculoase sau pline de erotism, filmele din secţiunea Fără Limită sunt tot atâtea experienţe provocatoare, pe muchie de cuţit. Inspirată de un caz real, Visaaranai / Interrogation (r. Vetrimaaran, Veneţia 2015) este o docudramă indiană extrem de violentă despre abuzul de putere al forţelor de poliţie într-un caz de furt în care trebuie găsiţi vinovaţii cu orice preţ. Anino sa likod ng buwan / Shadow Behind the Moon (r. Jun Rubles Lana), un roller-coaster dramatic filmat într-un singur cadru nocturn, pătrunde în vieţile a trei oameni prinşi în războiul de gherilă dintre guvernul filipinez şi rezistenţa comunistă.
Unul dintre must-see-urile TIFF 2016, proiectat în numeroase festivaluri, este experimentalul Eva no duerme / Eva Doesn't Sleep (r. Pablo Agüero), care urmăreşte traseul real al răpirii de către armată a trupului Evei Peron, un simbol al revoluţiei clasei muncitoare în Argentina, şi ascunderea lui timp de 25 de ani la Vatican. Filmul se bucură de scurta apariţie a lui Gael Garcia Bernal în rolul-cheie de dictator militar care decide soarta trupului Evei şi narator.
Théo et Hugo dans le même bateau (r. Olivier Ducastel şi Jacques Martineau, Berlin 2016) surprinde ce înseamnă să fii tânăr gay în Europa, în prezent. Un film noir sud-coreean delicios, Hai-hil / Man on High Heels (r. Jang Jin) parodiază filmul poliţist, protagonistul, un ideal al masculinităţii, hotărând să-şi trăiască viaţa ca transsexual. Pentru un doctor care şi-a ratat tinereţea, redescoperirea plăcerilor tinereţii pierdute se transformă într-o obsesie bolnavă cu final tragic în Suntan, care îl propulsează pe Argyris Papadimitropoulos printre numele sonore ale cinematografiei greceşti. Somptuosul film de epocă Gansin / The Treacherous (r. Min Kyu-dong) este inspirat de fapte istorice din timpul dinastiei Joseon, când unui rege i-au fost oferite 10.000 de femei în schimbul unor interese politice.
Polonezul Baby Bump, despre grotescul transformărilor corpului la pubertate, confirmă vocea distinctă a regizorului Kuba Czekaj în cinematografia poloneză. Belgianul Je me tue à le dire (r. Xavier Seron) este o comedie dramatică absurdă, filmată alb-negru, în care un tânăr ipohondru devine îngrijorat de propria sănătate atunci când mama lui află că va muri în curând. Finlandezul Häiriötekijä / Distractions, în regia lui Aleksi Salmenperä, este o comedie neagră bizară, condimentată cu excese jubilatorii.
***
Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai - 5 iunie 2016) este organizat de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi Asociaţia pentru Festivalul de Film Transilvania.
Cu sprijinul: Ministerului Culturii, Centrului Naţional al Cinematografiei, Primăriei şi Consiliului Local Cluj, Institutului Cultural Român, Consiliului Judeţean Cluj
Prezentat de: Staropramen
Sponsor Principal: Raiffeisen Bank
Partener Principal: Mastercard
Maşina oficială: Mercedes-Benz
Sponsori: HBO, MOL Romania, Aegon , Avon, E.ON Energie Romania, Reteaua Privata de Sanatate Regina Maria, Jameson, Compania de Apa Somes, CSI Romania, PMA Invest
Partener Tehnic: BenQ
Partener Logistic Oficial: DHL
Restaurant oficial: McDonald's
Parteneri instituţionali: The Japan Foundation, Ambasada Israelului în România, Ambasada Republicii Coreea în România, Forumul Cultural Austriac, Institutul Francez Bucureşti, Institutul Francez Cluj-Napoca, Ambasada Spaniei în România, Institutul Polonez, Delegaţia Valonia- Bruxelles.
Co-producător: TVR Cluj
Parteneri media: TV5 Monde, Shorts TV, Europa FM, Zile şi Nopţi, Cinemap, Cineuropa.org, Cinemagia, CinemaRX, Elle, Glamour, Viva, Business Review, VICE, Decât o Revistă, Radio România Cultural, News.ro, LiterNet, Ziarul Metropolis, Sub25.ro, Muzzix.ro, Urban.ro, Observator Cultural, Cinefan.ro, Aarc.ro, Umblat.ro
Parteneri media locali: Radio Cluj, Infotrafic, Monitorul de Cluj, Transilvania Reporter, Filmtett, Kronika, Erdely Naplo, Clujulcultural.ro, eClujeanul.ro, I Love Cluj, Sinteza
Partener de monitorizare: mediaTRUST
Supernova reuneşte circa 30 dintre marile hituri festivaliere de peste an. Pe lângă deja anunţatele Francofonia, 11 Minutes şi Sunset Song, TIFF aduce pe ecrane animaţia Anomalisa, nominalizată la Oscar şi distinsă cu Marele Premiu al Juriului la Veneţia 2015. Pe un scenariu de Charlie Kaufman (Eternal Sunshine of the Spotless Mind), care co-semnează şi regia, animaţia explorează, cu un realism înfricoşător, dorinţa oamenilor de a fi speciali şi dezamăgirea de a descoperi că sunt mediocri. Ji-geum-eun-mat-go-geu-ddae-neun-teul-li-da / Right Now, Wrong Then (Leopardul de Aur, Locarno 2015) este cel de-al 17-lea film al lui Hong Sang-soo, cunoscut drept "Woody Allen-ul Coreei", în care acesta îşi exersează măiestria de a experimenta cu structura unui film şi de a relata o poveste despre Coreea modernă din multiple perspective.
Trois souvenirs de ma jeunesse, pentru care marele cineast francez Arnaud Desplechin a primit trofeul César pentru regie, este un portret al tinereţii la fel de evocator ca un film de François Truffaut, potrivit publicaţiei online The Film Stage. Chevalier, regizat de Athina Rachel Tsangari şi inclus în competiţie la Locarno, este o savuroasă comedie de moravuri despre mici rivalităţi masculine şi marile probleme cu care se confruntă Grecia. Marele câştigător al Premiilor Goya (la cinci categorii, printre care film, regie şi actori), Truman (r. Cesc Gay) este o tragicomedie intimă despre finalul inevitabil al vieţii şi al unei prietenii, pentru care cei doi protagonişti au luat şi Premiul de interpretare masculină la Festivalul de la San Sebastian.
Viscerale, dramatice, spectaculoase sau pline de erotism, filmele din secţiunea Fără Limită sunt tot atâtea experienţe provocatoare, pe muchie de cuţit. Inspirată de un caz real, Visaaranai / Interrogation (r. Vetrimaaran, Veneţia 2015) este o docudramă indiană extrem de violentă despre abuzul de putere al forţelor de poliţie într-un caz de furt în care trebuie găsiţi vinovaţii cu orice preţ. Anino sa likod ng buwan / Shadow Behind the Moon (r. Jun Rubles Lana), un roller-coaster dramatic filmat într-un singur cadru nocturn, pătrunde în vieţile a trei oameni prinşi în războiul de gherilă dintre guvernul filipinez şi rezistenţa comunistă.
Unul dintre must-see-urile TIFF 2016, proiectat în numeroase festivaluri, este experimentalul Eva no duerme / Eva Doesn't Sleep (r. Pablo Agüero), care urmăreşte traseul real al răpirii de către armată a trupului Evei Peron, un simbol al revoluţiei clasei muncitoare în Argentina, şi ascunderea lui timp de 25 de ani la Vatican. Filmul se bucură de scurta apariţie a lui Gael Garcia Bernal în rolul-cheie de dictator militar care decide soarta trupului Evei şi narator.
Théo et Hugo dans le même bateau (r. Olivier Ducastel şi Jacques Martineau, Berlin 2016) surprinde ce înseamnă să fii tânăr gay în Europa, în prezent. Un film noir sud-coreean delicios, Hai-hil / Man on High Heels (r. Jang Jin) parodiază filmul poliţist, protagonistul, un ideal al masculinităţii, hotărând să-şi trăiască viaţa ca transsexual. Pentru un doctor care şi-a ratat tinereţea, redescoperirea plăcerilor tinereţii pierdute se transformă într-o obsesie bolnavă cu final tragic în Suntan, care îl propulsează pe Argyris Papadimitropoulos printre numele sonore ale cinematografiei greceşti. Somptuosul film de epocă Gansin / The Treacherous (r. Min Kyu-dong) este inspirat de fapte istorice din timpul dinastiei Joseon, când unui rege i-au fost oferite 10.000 de femei în schimbul unor interese politice.
Polonezul Baby Bump, despre grotescul transformărilor corpului la pubertate, confirmă vocea distinctă a regizorului Kuba Czekaj în cinematografia poloneză. Belgianul Je me tue à le dire (r. Xavier Seron) este o comedie dramatică absurdă, filmată alb-negru, în care un tânăr ipohondru devine îngrijorat de propria sănătate atunci când mama lui află că va muri în curând. Finlandezul Häiriötekijä / Distractions, în regia lui Aleksi Salmenperä, este o comedie neagră bizară, condimentată cu excese jubilatorii.
***
Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai - 5 iunie 2016) este organizat de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi Asociaţia pentru Festivalul de Film Transilvania.
Cu sprijinul: Ministerului Culturii, Centrului Naţional al Cinematografiei, Primăriei şi Consiliului Local Cluj, Institutului Cultural Român, Consiliului Judeţean Cluj
Prezentat de: Staropramen
Sponsor Principal: Raiffeisen Bank
Partener Principal: Mastercard
Maşina oficială: Mercedes-Benz
Sponsori: HBO, MOL Romania, Aegon , Avon, E.ON Energie Romania, Reteaua Privata de Sanatate Regina Maria, Jameson, Compania de Apa Somes, CSI Romania, PMA Invest
Partener Tehnic: BenQ
Partener Logistic Oficial: DHL
Restaurant oficial: McDonald's
Parteneri instituţionali: The Japan Foundation, Ambasada Israelului în România, Ambasada Republicii Coreea în România, Forumul Cultural Austriac, Institutul Francez Bucureşti, Institutul Francez Cluj-Napoca, Ambasada Spaniei în România, Institutul Polonez, Delegaţia Valonia- Bruxelles.
Co-producător: TVR Cluj
Parteneri media: TV5 Monde, Shorts TV, Europa FM, Zile şi Nopţi, Cinemap, Cineuropa.org, Cinemagia, CinemaRX, Elle, Glamour, Viva, Business Review, VICE, Decât o Revistă, Radio România Cultural, News.ro, LiterNet, Ziarul Metropolis, Sub25.ro, Muzzix.ro, Urban.ro, Observator Cultural, Cinefan.ro, Aarc.ro, Umblat.ro
Parteneri media locali: Radio Cluj, Infotrafic, Monitorul de Cluj, Transilvania Reporter, Filmtett, Kronika, Erdely Naplo, Clujulcultural.ro, eClujeanul.ro, I Love Cluj, Sinteza
Partener de monitorizare: mediaTRUST
Ediţia a 12-a Festivalului internaţional de film Bucureşti, s-a încheiat! - BIFF, 2016
Sâmbătă seara, 23 aprilie 2016, în primitoarea sală de la Cinema Elvira
Popescu şi în prezenţa Alteţei Sale Regale, Principele Radu, sub al
cărui înalt patronaj s-a desfăşurat această a
12-a ediţie a Bucharest International Film Festival, a avut loc
festivitatea de închidere şi de decernare a premiilor BIFF 2016.
Doamna Dana Dimitriu-Chelba, iniţiatoarea festivalului, a fost, şi de această dată, gazda galei care a marcat finalul ediţiei 2016 a BIFF. Primele cuvinte au fost de mulţumire pentru prietenii şi sprijinitorii noştri, fără de care nu am fi rezistat până acum. Şi datorită lor, festivalul nostru a devenit un reper în peisajul cultural bucureştean, iar pentru acest fapt suntem recunoscători tuturor celor care ne-au ajutat.
Juriul criticii, în componenţa Magda Mihăilescu, Florentina Ciuverca şi Ruxandra Grecu a premiat filmul Ejhdeha Vared Mishavad! / A Dragon Arrives! (Iran, 2016, regia Mani Haghighi), pe care l-a considerat ca fiind o combinaţie originală şi neaşteptată dintre genuri-thriller, film noir, documentar, comedie, pe care, la prima vedere, nu le vedem amestecate.
Pe scenă au urcat, apoi, doamna Elena Cristodoulidou, membru al juriului, împreună cu domnul Gabriel Fătu, pentru a anunţa şi a acorda menţiunea specială a juriului, care a fost atribuită unui film franţuzesc, La fille du patron / The Boss's Daughter, (Franţa, 2006, regia Olivier Loustau), care "reuşeşte să redea într-un mod blând un subiect cu accentuată temă socială." Vizibil emoţionat, regizorul filmului, Olivier Loustau, a mulţumit juriului şi publicului pentru acest premiu.
Gala de închidere a BIFF 2016 a continuat cu premiul pentru scenariu, a cărei motivaţie a fost citită de către domnul Gabriel Dettre, un binecunoscut şi multi-premiat producător de origine maghiară. Bazat pe piesa de teatru Hotel Europa, scrisă de către filosoful Bernard-Henry Levi, scenariul filmului Smrt u Sarajevu / Death in Sarajevo (Bosnia şi Herţegovina, 2016, regia Danis Tanovic) a fost apreciat pentru că "aduce la vedere o combinaţie de episoade din realitate şi reflecţii despre trecut şi viitor."
Premiul pentru cea mai bună regie este acordat regizoarei Mia Hansen-Love, care, în filmul L'avenir / Things to Come (Franţa, 2016) "manevrează cu discreţie eficientă şi, cu umor sănătos, mixează mise-en-scene fireşti şi povestea unei femei a cărei viaţă se va schimba total după ce bărbatul ei o părăseşte". Doamna Angela Chiriacescu, producător la Abis Studio şi domnul Enrico Vannucci, membru al juriului, au citit motivaţia juriului şi au înmânat premiul lui Sylvain Auzou, directorul artistic al BIFF.
Înainte de anunţarea marelui premiu, trebuie menţionat şi faptul că, la începutul galei, a fost prezentat un scurt film despre ce & cum s-a întâmplat în cele 6 zile de festival. Au fost zile pline şi frumoase, pe care oaspeţii noştri, deopotrivă membri ai juriilor, invitaţi speciali şi, desigur, cinefili nelipsiţi de la proiecţii, le-au aşteptat şi le-au "savurat" cu mare plăcere.
Premiul pentru cel mai bun film, la ediţia a 12-a a Bucharest International Film Festival, recompensează filmul Soy Nero (SUA, 2016, regia Rafi Pitts) cu "un subiect care depăşeşte graniţele proprii, pentru a ne aduce la lumină, într-un mod foarte puternic artistic, teme foarte grave ale zilelor noastre atât de tulbur(i)ate." După ce motivaţia juriului a fost citită de către doamna Cristina Liberis, din partea partenerului nostru tradiţional, Institutul Cultural Român, premiul a fost înmânat domnului Rafi Pitts de către Alteţa Sa Regală, Principele Radu, care l-a felicitat pe câştigător şi a subliniat importanţa acestui eveniment cultural care, an de an, s-a impus pe scena culturală bucureşteană. A mai spus Alteţa Sa Regală, Principele Radu că parteneriatul Casei Regale cu Bucharest International Film Festival va fi continuat şi îmbogăţit cu fiecare ediţie, mulţumind şi participanţilor şi laureaţilor BIFF 2016. Primind premiul, regizorul iranian a mulţumit juriului şi organizatorilor BIFF2016 pentru oportunitatea pe care a avut-o de a fi, din nou, în România, de această dată, ca participant la un festival de film, dar şi publicului care i-a apreciat filmul şi cu care s-a întâlnit la o sesiune Q&A. De asemenea, a mulţumit echipei care i-a fost alături la realizarea Soy Nero şi l-a invitat pe Răzvan Rădulescu, co-scenarist al filmului, să revină la Bucureşti.
Domnul Sylvain Auzou, noul director artistic al BIFF, a spus că, din acest an, se numeşte, pur şi simplu, Silviu. Mulţumind pentru invitaţia şi onoarea de a fi alături de o echipă remarcabilă, a apreciat participarea publicului şi ne-a dat întâlnire peste un an.
Astfel, această a 12-a ediţie a BIFF are două coperţi identice, având în vedere câştigătorul marelui premiu şi faptul că Soy Nero a şi deschis festivalul. Sperăm că cele şapte zile pe care vi le-am oferit v-au mulţumit şi vă rugăm să ne iertaţi pentru micile, sperăm noi, erori care s-au (mai) strecurat pe ici-pe colo. Vă aşteptăm cu nerăbdare la anul, cînd ediţia a 13-a a Bucharest International Film Festival va fi mai bună şi mai frumoasă, măcar pentru faptul că nu credem în fatalităţi.
Festivalul Internaţional de Film Bucureşti, cel mai longeviv festival competiţional de lungmetraj din Capitală, s-a desfăşurat între 18 şi 24 aprilie 2016, la Institutul Francez (Cinema "Elvira Popescu") şi Muzeul Naţional al Tăranului Român (Cinema Muzeul Ţăranului), unde au avut loc evenimente speciale dedicate copiilor şi adulţilor: proiecţii în premierã în România, gale, "workshop-uri", "master-classes" etc. Organizat de Fundaţia CHARTA, BIFF se desfăşoară cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), al Uniunii Cineaştilor din România şi al Institutului Cultural Român, sub Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale, Principele Radu al României.
Filmele, cele mai multe fără distribuitor în România şi invitaţii speciali din cinematografia românească şi internaţională, au oferit o săptămână magică pentru iubitorii de artă şi cultură.
Parteneri tradiţionali - "Les amis du festival": Ambasada Franţei, Institutul Francez, Muzeul Naţional al Ţăranului Român
Parteneri: Primăria Municipiului Bucureşti, Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, Ministerul Culturii, Ţiriac Auto, DHL, Nenea Iancu, Fratellini Bistro, Journey Pub, Gatsby Club, Simbio, Van Gogh, Abis, VM Italy Products-Fontezoppa
Eveniment susţinut de Europa FM
Parteneri media: Media Advertising, Revista Tango/ Marea Dragoste, Adevarul, Dilema Veche, Historia, Ziarul Ring, Observator Cultural, Sapte Seri, Zile si nopti, AaRC, Casino Life &Business Magazine, News.ro, Ziare.com, Epoch Times, Calendarevenimente.ro, Ziarulmetropolis.ro, Cinemagia, CinemaRX, Cinefan.ro, Liternet, IQAds.ro, Sub25, Pinkstripe, Movienews.ro, Star Filme.ro, Orasulm.eu, Getica OOH, Filmneweurope.com, dissolvedmagazine.ro
Doamna Dana Dimitriu-Chelba, iniţiatoarea festivalului, a fost, şi de această dată, gazda galei care a marcat finalul ediţiei 2016 a BIFF. Primele cuvinte au fost de mulţumire pentru prietenii şi sprijinitorii noştri, fără de care nu am fi rezistat până acum. Şi datorită lor, festivalul nostru a devenit un reper în peisajul cultural bucureştean, iar pentru acest fapt suntem recunoscători tuturor celor care ne-au ajutat.
Juriul criticii, în componenţa Magda Mihăilescu, Florentina Ciuverca şi Ruxandra Grecu a premiat filmul Ejhdeha Vared Mishavad! / A Dragon Arrives! (Iran, 2016, regia Mani Haghighi), pe care l-a considerat ca fiind o combinaţie originală şi neaşteptată dintre genuri-thriller, film noir, documentar, comedie, pe care, la prima vedere, nu le vedem amestecate.
Pe scenă au urcat, apoi, doamna Elena Cristodoulidou, membru al juriului, împreună cu domnul Gabriel Fătu, pentru a anunţa şi a acorda menţiunea specială a juriului, care a fost atribuită unui film franţuzesc, La fille du patron / The Boss's Daughter, (Franţa, 2006, regia Olivier Loustau), care "reuşeşte să redea într-un mod blând un subiect cu accentuată temă socială." Vizibil emoţionat, regizorul filmului, Olivier Loustau, a mulţumit juriului şi publicului pentru acest premiu.
Gala de închidere a BIFF 2016 a continuat cu premiul pentru scenariu, a cărei motivaţie a fost citită de către domnul Gabriel Dettre, un binecunoscut şi multi-premiat producător de origine maghiară. Bazat pe piesa de teatru Hotel Europa, scrisă de către filosoful Bernard-Henry Levi, scenariul filmului Smrt u Sarajevu / Death in Sarajevo (Bosnia şi Herţegovina, 2016, regia Danis Tanovic) a fost apreciat pentru că "aduce la vedere o combinaţie de episoade din realitate şi reflecţii despre trecut şi viitor."
Premiul pentru cea mai bună regie este acordat regizoarei Mia Hansen-Love, care, în filmul L'avenir / Things to Come (Franţa, 2016) "manevrează cu discreţie eficientă şi, cu umor sănătos, mixează mise-en-scene fireşti şi povestea unei femei a cărei viaţă se va schimba total după ce bărbatul ei o părăseşte". Doamna Angela Chiriacescu, producător la Abis Studio şi domnul Enrico Vannucci, membru al juriului, au citit motivaţia juriului şi au înmânat premiul lui Sylvain Auzou, directorul artistic al BIFF.
Înainte de anunţarea marelui premiu, trebuie menţionat şi faptul că, la începutul galei, a fost prezentat un scurt film despre ce & cum s-a întâmplat în cele 6 zile de festival. Au fost zile pline şi frumoase, pe care oaspeţii noştri, deopotrivă membri ai juriilor, invitaţi speciali şi, desigur, cinefili nelipsiţi de la proiecţii, le-au aşteptat şi le-au "savurat" cu mare plăcere.
Premiul pentru cel mai bun film, la ediţia a 12-a a Bucharest International Film Festival, recompensează filmul Soy Nero (SUA, 2016, regia Rafi Pitts) cu "un subiect care depăşeşte graniţele proprii, pentru a ne aduce la lumină, într-un mod foarte puternic artistic, teme foarte grave ale zilelor noastre atât de tulbur(i)ate." După ce motivaţia juriului a fost citită de către doamna Cristina Liberis, din partea partenerului nostru tradiţional, Institutul Cultural Român, premiul a fost înmânat domnului Rafi Pitts de către Alteţa Sa Regală, Principele Radu, care l-a felicitat pe câştigător şi a subliniat importanţa acestui eveniment cultural care, an de an, s-a impus pe scena culturală bucureşteană. A mai spus Alteţa Sa Regală, Principele Radu că parteneriatul Casei Regale cu Bucharest International Film Festival va fi continuat şi îmbogăţit cu fiecare ediţie, mulţumind şi participanţilor şi laureaţilor BIFF 2016. Primind premiul, regizorul iranian a mulţumit juriului şi organizatorilor BIFF2016 pentru oportunitatea pe care a avut-o de a fi, din nou, în România, de această dată, ca participant la un festival de film, dar şi publicului care i-a apreciat filmul şi cu care s-a întâlnit la o sesiune Q&A. De asemenea, a mulţumit echipei care i-a fost alături la realizarea Soy Nero şi l-a invitat pe Răzvan Rădulescu, co-scenarist al filmului, să revină la Bucureşti.
Domnul Sylvain Auzou, noul director artistic al BIFF, a spus că, din acest an, se numeşte, pur şi simplu, Silviu. Mulţumind pentru invitaţia şi onoarea de a fi alături de o echipă remarcabilă, a apreciat participarea publicului şi ne-a dat întâlnire peste un an.
Astfel, această a 12-a ediţie a BIFF are două coperţi identice, având în vedere câştigătorul marelui premiu şi faptul că Soy Nero a şi deschis festivalul. Sperăm că cele şapte zile pe care vi le-am oferit v-au mulţumit şi vă rugăm să ne iertaţi pentru micile, sperăm noi, erori care s-au (mai) strecurat pe ici-pe colo. Vă aşteptăm cu nerăbdare la anul, cînd ediţia a 13-a a Bucharest International Film Festival va fi mai bună şi mai frumoasă, măcar pentru faptul că nu credem în fatalităţi.
Festivalul Internaţional de Film Bucureşti, cel mai longeviv festival competiţional de lungmetraj din Capitală, s-a desfăşurat între 18 şi 24 aprilie 2016, la Institutul Francez (Cinema "Elvira Popescu") şi Muzeul Naţional al Tăranului Român (Cinema Muzeul Ţăranului), unde au avut loc evenimente speciale dedicate copiilor şi adulţilor: proiecţii în premierã în România, gale, "workshop-uri", "master-classes" etc. Organizat de Fundaţia CHARTA, BIFF se desfăşoară cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC), al Uniunii Cineaştilor din România şi al Institutului Cultural Român, sub Înaltul Patronaj al Alteţei Sale Regale, Principele Radu al României.
Filmele, cele mai multe fără distribuitor în România şi invitaţii speciali din cinematografia românească şi internaţională, au oferit o săptămână magică pentru iubitorii de artă şi cultură.
Parteneri tradiţionali - "Les amis du festival": Ambasada Franţei, Institutul Francez, Muzeul Naţional al Ţăranului Român
Parteneri: Primăria Municipiului Bucureşti, Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic, Ministerul Culturii, Ţiriac Auto, DHL, Nenea Iancu, Fratellini Bistro, Journey Pub, Gatsby Club, Simbio, Van Gogh, Abis, VM Italy Products-Fontezoppa
Eveniment susţinut de Europa FM
Parteneri media: Media Advertising, Revista Tango/ Marea Dragoste, Adevarul, Dilema Veche, Historia, Ziarul Ring, Observator Cultural, Sapte Seri, Zile si nopti, AaRC, Casino Life &Business Magazine, News.ro, Ziare.com, Epoch Times, Calendarevenimente.ro, Ziarulmetropolis.ro, Cinemagia, CinemaRX, Cinefan.ro, Liternet, IQAds.ro, Sub25, Pinkstripe, Movienews.ro, Star Filme.ro, Orasulm.eu, Getica OOH, Filmneweurope.com, dissolvedmagazine.ro
O fată-lup, un papagal spion şi vaci cuvântătoare, în secţiunea Animal la TIFF, 2016
Departe de a fi folosite doar pentru figuraţie în filme, animalele joacă un rol important în viziunile unor regizori. Lor, Festivalul Internaţional de Film Transilvania le dedică în 2016 secţiunea tematică, intitulată #Animal.
Relaţia dintre om şi animal, în cele mai variate forme ale ei, de la
divinizare până la exploatare, va fi surprinsă în 10 filme revelatoare
propuse de directorul artistic TIFF, Mihai Chirilov. Filmele concurează
pentru premiul FIPRESCI (Federaţia Internaţională a Criticilor de Film).
"Ideea unei cine-grădini zoologice la TIFF 2016 mi-a fost dată de filme recente în care animalele deţin roluri-cheie. Fehér isten / Oraşul câinilor / White God, Hross í oss / Of Horses and Men, The Lobster şi Hrútar / Rams / Despre oameni şi oi sunt doar câteva dintre ele. Ce m-a interesat în alcătuirea acestei secţiuni tradiţionale, o veritabilă provocare dat fiind pariul tematic, au fost diversele reprezentări ale animalelor în noile filme de ficţiune şi documentar. Într-unele, animalul e un declanşator sau revelator al poveştii (câinele din Rodinny film / Family Film, albinele din Zero, vaca din Holy Cow! sau papagalul din Ztraceni v Mnichove / Lost in Munich). În altele e protagonist în toată regula, ba chiar are şansa de a-şi verbaliza gândurile, cum sunt bivolul din Bella e perduta / Lost and Beautiful sau vaca din Animal Politico. Uneori, e o oglindă care reflectă natura umană, cu distorsiunile, dar şi asemănările de rigoare, cum sunt taurii din Boi neon / Neon Bull, câinele din Heart of a Dog sau elefantul din Tyke Elephant Outlaw. Cât despre relaţia dintre lup şi protagonista din Wild, ea trebuie să fie văzută ca să fie crezută" explică Mihai Chirilov.
Boi neon / Neon Bull (r. Gabriel Mascaro), recompensat cu Premiul Special al Juriului la Veneţia 2015, este o introducere neconvenţională în lumea spectacolelor de rodeo din Brazilia, în care regizorul se joacă cu ideea de masculinitate ce defineşte vechea tradiţie a luptelor cu tauri.
Realitatea întâlneşte mitul şi legenda în Bella e perduta / Lost and Beautiful (r. Pietro Marcello), filmul care porneşte pe urmele unui fermier din Campania, sudul Italiei. Odată ce protagonistul suferă un atac de cord în timpul filmărilor, un personaj mitic din commedia dell'arte, Pulcinella, intervine pentru a salva puiul de bivol părăsit de fermier.
Pentru a comenta asupra naturii semi-fictive a istoriei, satira politică Ztraceni v Mnichove / Lost in Munich (r. Petr Zelenka) se foloseşte de pretextul sosirii la Praga a unui papagal vorbitor francez ce a fost martor la "Trădarea de la Munich", întâlnirea din 1938 în cadrul căreia Franţa şi Anglia au acceptat solicitările lui Adolf Hitler de a anexa părţi din Cehoslovacia.
De la regizorul brazilian Tião ajunge filmul său de debut, Animal Político, o poveste absurdă despre criza de personalitate a unei vaci care pleacă într-o călătorie pentru a căuta sensul vieţii.
Holy Cow! (r. Imam Hasanov) urmăreşte dificultăţile pe care le înfruntă un fermier din Azerbaidjan, atunci când aduce o vacă europeană într-o comunitate condusă de tradiţii seculare.
Wild (r. Nicolette Krebitz), prezentat în premieră la Sundance 2016, este o parabolă feministă, în care o tânără se autodescoperă şi se eliberează de constrângerile societăţii patriarhale în care este prinsă, în momentul în care întâlneşte un lup cu care începe să se identifice.
Rodinny film / Family Film (r. Olmo Omerzu), în competiţia New Directors de la San Sebastian 2015, abordează original drama de familie, transformând câinele pierdut al familiei în firul de legătură al poveştii. Artista avangardistă Laurie Anderson revine după 30 de ani cu un nou film, Heart of a Dog, un eseu personal dedicat câinelui său, Lolabelle, ce serveşte şi ca meditaţie profundă şi emoţionantă asupra vieţii şi a morţii.
Zero (r. Gyula Nemes), prezentat în competiţia East of the West la Karlovy Vary, suprapune scene de dragoste cu miere pe un scenariu apocaliptic cauzat de industrializarea masivă a creşterii de albine. Documentarul realizat de Susan Lambert şi Stefan Moore (Blackfish), Tyke Elephant Outlaw, urmăreşte factorii umani care au determinat un elefant african să-şi omoare dresorul în faţa publicului îngrozit, în timpul unui spectacol de circ în Honolulu, din 1994.
***
Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai - 5 iunie 2016) este organizat de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi Asociaţia pentru Festivalul de Film Transilvania.
Cu sprijinul: Ministerului Culturii, Centrului Naţional al Cinematografiei, Primăriei şi Consiliului Local Cluj, Institutului Cultural Român, Consiliului Judeţean Cluj, Programului Europa Creativă - MEDIA al Uniunii Europene
Prezentat de: Staropramen
Sponsor Principal: Raiffeisen Bank
Partener Principal: Mastercard
Maşina oficială: Mercedes-Benz
Sponsori: HBO, MOL Romania, Aegon , Avon, E.ON Energie Romania, Reteaua Privata de Sanatate Regina Maria, Jameson, Compania de Apa Somes, CSI Romania, PMA Invest
Partener Tehnic: BenQ
Partener Logistic Oficial: DHL
Restaurant oficial: McDonald's
Parteneri instituţionali: The Japan Foundation, Ambasada Israelului în România, Ambasada Republicii Coreea în România, Forumul Cultural Austriac, Institutul Francez Bucureşti, Institutul Francez Cluj-Napoca, Ambasada Spaniei în România, Institutul Polonez, Delegaţia Valonia- Bruxelles.
Co-producător: TVR Cluj
Parteneri media: TV5 Monde, Shorts TV, Europa FM, Zile şi Nopţi, Cinemap, Cineuropa.org, Cinemagia, CinemaRX, Elle, Glamour, Viva, Business Review, VICE, Decât o Revistă, Radio România Cultural, News.ro, LiterNet, Ziarul Metropolis, Sub25.ro, Muzzix.ro, Urban.ro, Observator Cultural, Cinefan.ro, Aarc.ro, Umblat.ro
Parteneri media locali: Radio Cluj, Infotrafic, Monitorul de Cluj, Transilvania Reporter, Filmtett, Igen tessék!, Kronika, Erdely Naplo, Clujulcultural.ro, eClujeanul.ro, I Love Cluj, Sinteza
Partener de monitorizare: mediaTRUST.
"Ideea unei cine-grădini zoologice la TIFF 2016 mi-a fost dată de filme recente în care animalele deţin roluri-cheie. Fehér isten / Oraşul câinilor / White God, Hross í oss / Of Horses and Men, The Lobster şi Hrútar / Rams / Despre oameni şi oi sunt doar câteva dintre ele. Ce m-a interesat în alcătuirea acestei secţiuni tradiţionale, o veritabilă provocare dat fiind pariul tematic, au fost diversele reprezentări ale animalelor în noile filme de ficţiune şi documentar. Într-unele, animalul e un declanşator sau revelator al poveştii (câinele din Rodinny film / Family Film, albinele din Zero, vaca din Holy Cow! sau papagalul din Ztraceni v Mnichove / Lost in Munich). În altele e protagonist în toată regula, ba chiar are şansa de a-şi verbaliza gândurile, cum sunt bivolul din Bella e perduta / Lost and Beautiful sau vaca din Animal Politico. Uneori, e o oglindă care reflectă natura umană, cu distorsiunile, dar şi asemănările de rigoare, cum sunt taurii din Boi neon / Neon Bull, câinele din Heart of a Dog sau elefantul din Tyke Elephant Outlaw. Cât despre relaţia dintre lup şi protagonista din Wild, ea trebuie să fie văzută ca să fie crezută" explică Mihai Chirilov.
Boi neon / Neon Bull (r. Gabriel Mascaro), recompensat cu Premiul Special al Juriului la Veneţia 2015, este o introducere neconvenţională în lumea spectacolelor de rodeo din Brazilia, în care regizorul se joacă cu ideea de masculinitate ce defineşte vechea tradiţie a luptelor cu tauri.
Realitatea întâlneşte mitul şi legenda în Bella e perduta / Lost and Beautiful (r. Pietro Marcello), filmul care porneşte pe urmele unui fermier din Campania, sudul Italiei. Odată ce protagonistul suferă un atac de cord în timpul filmărilor, un personaj mitic din commedia dell'arte, Pulcinella, intervine pentru a salva puiul de bivol părăsit de fermier.
Pentru a comenta asupra naturii semi-fictive a istoriei, satira politică Ztraceni v Mnichove / Lost in Munich (r. Petr Zelenka) se foloseşte de pretextul sosirii la Praga a unui papagal vorbitor francez ce a fost martor la "Trădarea de la Munich", întâlnirea din 1938 în cadrul căreia Franţa şi Anglia au acceptat solicitările lui Adolf Hitler de a anexa părţi din Cehoslovacia.
De la regizorul brazilian Tião ajunge filmul său de debut, Animal Político, o poveste absurdă despre criza de personalitate a unei vaci care pleacă într-o călătorie pentru a căuta sensul vieţii.
Holy Cow! (r. Imam Hasanov) urmăreşte dificultăţile pe care le înfruntă un fermier din Azerbaidjan, atunci când aduce o vacă europeană într-o comunitate condusă de tradiţii seculare.
Wild (r. Nicolette Krebitz), prezentat în premieră la Sundance 2016, este o parabolă feministă, în care o tânără se autodescoperă şi se eliberează de constrângerile societăţii patriarhale în care este prinsă, în momentul în care întâlneşte un lup cu care începe să se identifice.
Rodinny film / Family Film (r. Olmo Omerzu), în competiţia New Directors de la San Sebastian 2015, abordează original drama de familie, transformând câinele pierdut al familiei în firul de legătură al poveştii. Artista avangardistă Laurie Anderson revine după 30 de ani cu un nou film, Heart of a Dog, un eseu personal dedicat câinelui său, Lolabelle, ce serveşte şi ca meditaţie profundă şi emoţionantă asupra vieţii şi a morţii.
Zero (r. Gyula Nemes), prezentat în competiţia East of the West la Karlovy Vary, suprapune scene de dragoste cu miere pe un scenariu apocaliptic cauzat de industrializarea masivă a creşterii de albine. Documentarul realizat de Susan Lambert şi Stefan Moore (Blackfish), Tyke Elephant Outlaw, urmăreşte factorii umani care au determinat un elefant african să-şi omoare dresorul în faţa publicului îngrozit, în timpul unui spectacol de circ în Honolulu, din 1994.
***
Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai - 5 iunie 2016) este organizat de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi Asociaţia pentru Festivalul de Film Transilvania.
Cu sprijinul: Ministerului Culturii, Centrului Naţional al Cinematografiei, Primăriei şi Consiliului Local Cluj, Institutului Cultural Român, Consiliului Judeţean Cluj, Programului Europa Creativă - MEDIA al Uniunii Europene
Prezentat de: Staropramen
Sponsor Principal: Raiffeisen Bank
Partener Principal: Mastercard
Maşina oficială: Mercedes-Benz
Sponsori: HBO, MOL Romania, Aegon , Avon, E.ON Energie Romania, Reteaua Privata de Sanatate Regina Maria, Jameson, Compania de Apa Somes, CSI Romania, PMA Invest
Partener Tehnic: BenQ
Partener Logistic Oficial: DHL
Restaurant oficial: McDonald's
Parteneri instituţionali: The Japan Foundation, Ambasada Israelului în România, Ambasada Republicii Coreea în România, Forumul Cultural Austriac, Institutul Francez Bucureşti, Institutul Francez Cluj-Napoca, Ambasada Spaniei în România, Institutul Polonez, Delegaţia Valonia- Bruxelles.
Co-producător: TVR Cluj
Parteneri media: TV5 Monde, Shorts TV, Europa FM, Zile şi Nopţi, Cinemap, Cineuropa.org, Cinemagia, CinemaRX, Elle, Glamour, Viva, Business Review, VICE, Decât o Revistă, Radio România Cultural, News.ro, LiterNet, Ziarul Metropolis, Sub25.ro, Muzzix.ro, Urban.ro, Observator Cultural, Cinefan.ro, Aarc.ro, Umblat.ro
Parteneri media locali: Radio Cluj, Infotrafic, Monitorul de Cluj, Transilvania Reporter, Filmtett, Igen tessék!, Kronika, Erdely Naplo, Clujulcultural.ro, eClujeanul.ro, I Love Cluj, Sinteza
Partener de monitorizare: mediaTRUST.
Primul festival de film din Bacău - Eye Film Festival 2016
Oraşul lui Bacovia a scos la lumină multe personalităţi de-a lungul
vremii şi cu asta mă mândresc, dar n-aş vrea să apuc să scriu şi despre
un Bacău din zilele noastre, prăfuit şi vitregit de freamătul frumos şi
intens al culturii şi al artei. Totuşi, o nouă generaţie de liceeni, şi
nu numai, vine să arate cu încăpăţânare şi cu o debordantă energie, că
Bacăul este viu în continuare, că se dezvoltă cultural şi că vrea să
emane frumosul prin toţi porii. S-a văzut asta, mai ales în ultimii doi
ani.
În 2015, explozia de artă şi cultură a început cu câteva evenimente, care s-au numit Theatrestock - festival de teatru aflat la prima ediţie, precum şi Bacău Jazz Festival, pentru iubitorii de muzică bună, continuând apoi această activitate îndrăzneaţă în 2016 cu un proiect inovator în domeniul cinematografiei, intitulat Eye Film Festival.
Despre acesta din urmă mi-ar plăcea să povestesc, pentru că tot ce înseamnă organizare, desfăşurare şi tot ce ţine de culisele acestui festival, ţine de o mână de tineri nebuni şi frumoşi, care au atâtea vise, atâta putere şi tot atâta adrenalină pentru a crea un univers al unei lumi ce te rupe de cotidian şi te aruncă acolo... în faţa marelui ecran, în lumea cinefililor. Aceeaşi tineri care în fiecare an pun pe picioare şi Festivalul Naţional de teatru pentru adolescenţi ID Fest, menţinând în felul acesta tradiţia promovării şi susţinerii trupelor de teatru de liceeni din toată ţara; pe scurt aceeaşi tineri care contribuie cu pasiune şi cu dragoste la continuitatea culturii băcăuane. Ei vor merita din plin mulţumirile şi aprecierile publicului la finele acestui festival, pentru plăcerea cu care muncesc în desfăşurarea acestor evenimente.
Organizatorii îşi propun să aducă în cadrul festivalului doar proiecţii româneşti, din dorinţa de promovare a unor filme mai mult sau mai puţin experimentate de publicul larg, precum Ramona, Poziţia copilului, Autoportretul unei fete cuminţi, Ce lume minunată, Nunta mută, Aurora, care până una alta au fost apreciate la evenimente de profil naţional şi internaţional ca: Premiile Gopo, Berlin Internaţional Film Festival, Massachusetts Independent Festival, ş.a.
"Decizia de a proiecta numai filme româneşti a venit cumva de la sine. E prima ediţie şi am considerat că cel mai bine ar fi să începem prin a ne promova artiştii noştri. În ciuda faptului că cinematografele din ţară sunt pline de filme străine, rar se întâmplă să ajungă un film românesc pe marele ecran, chiar dacă în ultima vreme s-au scos pe piaţă numeroase producţii autohtone. În concluzie cam asta ar fi explicaţia: să aducem publicul din Bacău mai aproape de filmele româneşti sau, altfel spus, noi încercăm să aducem filmele româneşti acasă la public... acasă la Bacovia." - a mărturisit Geo Barcan, o liceană pe final de clasa a XII-a, iniţiatoarea şi coordonatoarea acestui eveniment.
Filmele vor fi difuzate în incinta Teatrului Municipal Bacovia, dar şi în aer liber, în Parcul Catedralei din oraşul Bacău (acţiune ce va fi posibilă datorită proiectului "Cinemobil"), după care vor avea loc discuţii pe baza subiectelor abordate în cadrul ecranizărilor. Evenimentul cinematografic va avea invitaţi regizori, care îşi propun să atragă publicul pe un teritoriu fantastic, să-i transforme în cinefili şi să le dezvăluie din secretele şi din munca prin care se realizează o producţie de film.
Prin dorinţa iniţiatorilor, acest festival se vrea a fi poate cel mai important din judeţ, dar şi un manifest, o strigare, care să rămână în minţile oamenilor, a celor din bucăţica asta de Moldova şi nu numai. Ceea ce vor să creeze nişte oameni tineri cu propriile forţe trebuie să rămână o tradiţie, prin care cei ce-şi iubesc oraşul, cei ce iubesc filmul să promoveze actele de cultură româneşti.
De pe 6 până pe 8 mai 2016, vor fi trei zile pline de efervescenţă, de revelaţie, în care vor putea fi vizionate nişte opere de artă şi prin care adevăraţii pasionaţi îşi vor potoli foamea de cultură cu ecranizări româneşti şi, cu siguranţă, vor bucura inimile tuturor spectatorilor. Va fi EYE FILM FESTIVAL!
Hai să privim în culori prin ochiul cinemagic!
În 2015, explozia de artă şi cultură a început cu câteva evenimente, care s-au numit Theatrestock - festival de teatru aflat la prima ediţie, precum şi Bacău Jazz Festival, pentru iubitorii de muzică bună, continuând apoi această activitate îndrăzneaţă în 2016 cu un proiect inovator în domeniul cinematografiei, intitulat Eye Film Festival.
Despre acesta din urmă mi-ar plăcea să povestesc, pentru că tot ce înseamnă organizare, desfăşurare şi tot ce ţine de culisele acestui festival, ţine de o mână de tineri nebuni şi frumoşi, care au atâtea vise, atâta putere şi tot atâta adrenalină pentru a crea un univers al unei lumi ce te rupe de cotidian şi te aruncă acolo... în faţa marelui ecran, în lumea cinefililor. Aceeaşi tineri care în fiecare an pun pe picioare şi Festivalul Naţional de teatru pentru adolescenţi ID Fest, menţinând în felul acesta tradiţia promovării şi susţinerii trupelor de teatru de liceeni din toată ţara; pe scurt aceeaşi tineri care contribuie cu pasiune şi cu dragoste la continuitatea culturii băcăuane. Ei vor merita din plin mulţumirile şi aprecierile publicului la finele acestui festival, pentru plăcerea cu care muncesc în desfăşurarea acestor evenimente.
Organizatorii îşi propun să aducă în cadrul festivalului doar proiecţii româneşti, din dorinţa de promovare a unor filme mai mult sau mai puţin experimentate de publicul larg, precum Ramona, Poziţia copilului, Autoportretul unei fete cuminţi, Ce lume minunată, Nunta mută, Aurora, care până una alta au fost apreciate la evenimente de profil naţional şi internaţional ca: Premiile Gopo, Berlin Internaţional Film Festival, Massachusetts Independent Festival, ş.a.
"Decizia de a proiecta numai filme româneşti a venit cumva de la sine. E prima ediţie şi am considerat că cel mai bine ar fi să începem prin a ne promova artiştii noştri. În ciuda faptului că cinematografele din ţară sunt pline de filme străine, rar se întâmplă să ajungă un film românesc pe marele ecran, chiar dacă în ultima vreme s-au scos pe piaţă numeroase producţii autohtone. În concluzie cam asta ar fi explicaţia: să aducem publicul din Bacău mai aproape de filmele româneşti sau, altfel spus, noi încercăm să aducem filmele româneşti acasă la public... acasă la Bacovia." - a mărturisit Geo Barcan, o liceană pe final de clasa a XII-a, iniţiatoarea şi coordonatoarea acestui eveniment.
Filmele vor fi difuzate în incinta Teatrului Municipal Bacovia, dar şi în aer liber, în Parcul Catedralei din oraşul Bacău (acţiune ce va fi posibilă datorită proiectului "Cinemobil"), după care vor avea loc discuţii pe baza subiectelor abordate în cadrul ecranizărilor. Evenimentul cinematografic va avea invitaţi regizori, care îşi propun să atragă publicul pe un teritoriu fantastic, să-i transforme în cinefili şi să le dezvăluie din secretele şi din munca prin care se realizează o producţie de film.
Prin dorinţa iniţiatorilor, acest festival se vrea a fi poate cel mai important din judeţ, dar şi un manifest, o strigare, care să rămână în minţile oamenilor, a celor din bucăţica asta de Moldova şi nu numai. Ceea ce vor să creeze nişte oameni tineri cu propriile forţe trebuie să rămână o tradiţie, prin care cei ce-şi iubesc oraşul, cei ce iubesc filmul să promoveze actele de cultură româneşti.
De pe 6 până pe 8 mai 2016, vor fi trei zile pline de efervescenţă, de revelaţie, în care vor putea fi vizionate nişte opere de artă şi prin care adevăraţii pasionaţi îşi vor potoli foamea de cultură cu ecranizări româneşti şi, cu siguranţă, vor bucura inimile tuturor spectatorilor. Va fi EYE FILM FESTIVAL!
Hai să privim în culori prin ochiul cinemagic!
Cutremur la Cluj: 6,9 pe scara Richter, de Nae Caranfil, deschide TIFF, 2016
6,9 pe scara Richter, cel mai nou film al regizorului Nae Caranfil, va fi prezentat în premieră mondială în deschiderea celei de-a 15-a ediţii a Festivalului Internaţional de Film Transilvania (27 mai - 5 iunie 2016). Regizorul unor succese româneşti precum Filantropica şi Restul e tăcere revine cu cel de-al
şaptelea lungmetraj al său, o comedie burlescă, ţesută cu elemente de
musical, despre criza vârstei de mijloc, dragoste, depresie şi frica
obsesivă de cutremure.
6,9 pe scara Richter va fi proiectat în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca vineri, 27 mai 2016, de la 21.45, în prezenţa lui Nae Caranfil. Gala de deschidere care va preceda proiecţia va începe la 20.30 şi va include, printre alte surprize, un spectacol memorabil al renumitei trupei franceze Transe Express. Pionieri în street arts, dansatorii, acrobaţii şi muzicienii Transe Express au avut spectacole în 80 de ţări şi au deschis, printre altele, Jocurile Olimpice din Albertville în 1992 şi Cupa Mondială de Schi de la Val d'Isere (2009).
Biletele pentru gala de deschidere costă 30 de lei şi pot fi cumpărate de pe www.biletmaster.ro.
O comedie "parţial realistă, parţial nerealistă", potrivit regizorului şi scenaristului Nae Caranfil, 6,9 pe scara Richter e povestea unui tânăr actor de teatru ce navighează cu greu între rolul complicat dintr-un spectacol de musical, o nevastă geloasă până la depresie şi obsesia marelui cutremur devastator, anunţat ca iminent de toţi experţii. Însă adevăratul "cutremur" pentru el se dovedeşte a fi reapariţia intempestivă a propriului său tată, după decenii de absenţă. Manipulator şi amoral, acesta se instalează în universul fiului, confiscându-l cu totul si bulversându-i complet existenţa.
Din distribuţie fac parte actorii Teodor Corban, Laurenţiu Bănescu, Maria Obretin şi Simona Arsu. Vivi Drăgan Vasile semnează imaginea, iar Cătălin Cristuţiu - montajul. O coproducţie România-Bulgaria-Ungaria, selectată în 2014 la Berlinale Co-production Market, 6,9 pe scara Richter este produsă de Mobra Film, Korund-X Ltd. şi Cinemafilm, cu sprijinul Eurimages, şi va fi distribuită în România de Voodoo Films.
TIFF se va încheia la fel de spectaculos, pe 5 iunie 2016, în Piaţa Unirii din Cluj, cu Belgica, filmul care i-a adus regizorului belgian Felix van Groeningen Premiul pentru regie la Sundance 2016. Autorul lui The Broken Circle Breakdown, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin în 2014, revine cu o dramă despre suişurile şi coborâşurile unei vieţi pline de excese, dominate de alcool, sex şi droguri.
Filmul urmăreşte succesul şi declinul inevitabil al clubului Belgica şi a fost inspirat de povestea reală a doi fraţi, proprietari ai faimosului bar Charlatan din oraşul Ghent. Coloana sonoră excelentă îi aparţine trupei Soulwax, care a compus melodii pentru mai multe formaţii fictive din film, complet diferite ca gen.
***
Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai - 5 iunie 2016) este organizat de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi Asociaţia pentru Festivalul de Film Transilvania.
Cu sprijinul: Ministerului Culturii, Centrului Naţional al Cinematografiei, Primăriei şi Consiliului Local Cluj, Institutului Cultural Român, Consiliului Judeţean Cluj, Programului Europa Creativă - MEDIA al Uniunii Europene
Prezentat de: Staropramen
Sponsor Principal: Raiffeisen Bank
Partener Principal: Mastercard
Maşina oficială: Mercedes-Benz
Sponsori: HBO, MOL Romania, Aegon , Avon, E.ON Energie Romania, Reteaua Privata de Sanatate Regina Maria, Jameson, Compania de Apa Somes, CSI Romania, PMA Invest
Partener Tehnic: BenQ
Partener Logistic Oficial: DHL
Restaurant oficial: McDonald's
Parteneri instituţionali: The Japan Foundation, Ambasada Israelului în România, Ambasada Republicii Coreea în România, Forumul Cultural Austriac, Institutul Francez Bucureşti, Institutul Francez Cluj-Napoca, Ambasada Spaniei în România, Institutul Polonez, Delegaţia Valonia- Bruxelles.
Co-producător: TVR Cluj
Parteneri media: TV5 Monde, Shorts TV, Europa FM, Zile şi Nopţi, Cinemap, Cineuropa.org, Cinemagia, CinemaRX, Elle, Glamour, Viva, Business Review, VICE, Decât o Revistă, Radio România Cultural, Filmneweurope, News.ro, LiterNet, Ziarul Metropolis, Sub25.ro, Muzzix.ro, Urban.ro, Observator Cultural, Cinefan.ro, Aarc.ro, Umblat.ro
Parteneri media locali: Radio Cluj, Infotrafic, Monitorul de Cluj, Transilvania Reporter, Filmtett, Igen tessék!, Kronika, Erdely Naplo, Clujulcultural.ro, eClujeanul.ro, I Love Cluj, Sinteza
Partener de monitorizare: mediaTRUST
6,9 pe scara Richter va fi proiectat în Piaţa Unirii din Cluj-Napoca vineri, 27 mai 2016, de la 21.45, în prezenţa lui Nae Caranfil. Gala de deschidere care va preceda proiecţia va începe la 20.30 şi va include, printre alte surprize, un spectacol memorabil al renumitei trupei franceze Transe Express. Pionieri în street arts, dansatorii, acrobaţii şi muzicienii Transe Express au avut spectacole în 80 de ţări şi au deschis, printre altele, Jocurile Olimpice din Albertville în 1992 şi Cupa Mondială de Schi de la Val d'Isere (2009).
Biletele pentru gala de deschidere costă 30 de lei şi pot fi cumpărate de pe www.biletmaster.ro.
O comedie "parţial realistă, parţial nerealistă", potrivit regizorului şi scenaristului Nae Caranfil, 6,9 pe scara Richter e povestea unui tânăr actor de teatru ce navighează cu greu între rolul complicat dintr-un spectacol de musical, o nevastă geloasă până la depresie şi obsesia marelui cutremur devastator, anunţat ca iminent de toţi experţii. Însă adevăratul "cutremur" pentru el se dovedeşte a fi reapariţia intempestivă a propriului său tată, după decenii de absenţă. Manipulator şi amoral, acesta se instalează în universul fiului, confiscându-l cu totul si bulversându-i complet existenţa.
Din distribuţie fac parte actorii Teodor Corban, Laurenţiu Bănescu, Maria Obretin şi Simona Arsu. Vivi Drăgan Vasile semnează imaginea, iar Cătălin Cristuţiu - montajul. O coproducţie România-Bulgaria-Ungaria, selectată în 2014 la Berlinale Co-production Market, 6,9 pe scara Richter este produsă de Mobra Film, Korund-X Ltd. şi Cinemafilm, cu sprijinul Eurimages, şi va fi distribuită în România de Voodoo Films.
TIFF se va încheia la fel de spectaculos, pe 5 iunie 2016, în Piaţa Unirii din Cluj, cu Belgica, filmul care i-a adus regizorului belgian Felix van Groeningen Premiul pentru regie la Sundance 2016. Autorul lui The Broken Circle Breakdown, nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film străin în 2014, revine cu o dramă despre suişurile şi coborâşurile unei vieţi pline de excese, dominate de alcool, sex şi droguri.
Filmul urmăreşte succesul şi declinul inevitabil al clubului Belgica şi a fost inspirat de povestea reală a doi fraţi, proprietari ai faimosului bar Charlatan din oraşul Ghent. Coloana sonoră excelentă îi aparţine trupei Soulwax, care a compus melodii pentru mai multe formaţii fictive din film, complet diferite ca gen.
***
Festivalul Internaţional de Film Transilvania (27 mai - 5 iunie 2016) este organizat de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc şi Asociaţia pentru Festivalul de Film Transilvania.
Cu sprijinul: Ministerului Culturii, Centrului Naţional al Cinematografiei, Primăriei şi Consiliului Local Cluj, Institutului Cultural Român, Consiliului Judeţean Cluj, Programului Europa Creativă - MEDIA al Uniunii Europene
Prezentat de: Staropramen
Sponsor Principal: Raiffeisen Bank
Partener Principal: Mastercard
Maşina oficială: Mercedes-Benz
Sponsori: HBO, MOL Romania, Aegon , Avon, E.ON Energie Romania, Reteaua Privata de Sanatate Regina Maria, Jameson, Compania de Apa Somes, CSI Romania, PMA Invest
Partener Tehnic: BenQ
Partener Logistic Oficial: DHL
Restaurant oficial: McDonald's
Parteneri instituţionali: The Japan Foundation, Ambasada Israelului în România, Ambasada Republicii Coreea în România, Forumul Cultural Austriac, Institutul Francez Bucureşti, Institutul Francez Cluj-Napoca, Ambasada Spaniei în România, Institutul Polonez, Delegaţia Valonia- Bruxelles.
Co-producător: TVR Cluj
Parteneri media: TV5 Monde, Shorts TV, Europa FM, Zile şi Nopţi, Cinemap, Cineuropa.org, Cinemagia, CinemaRX, Elle, Glamour, Viva, Business Review, VICE, Decât o Revistă, Radio România Cultural, Filmneweurope, News.ro, LiterNet, Ziarul Metropolis, Sub25.ro, Muzzix.ro, Urban.ro, Observator Cultural, Cinefan.ro, Aarc.ro, Umblat.ro
Parteneri media locali: Radio Cluj, Infotrafic, Monitorul de Cluj, Transilvania Reporter, Filmtett, Igen tessék!, Kronika, Erdely Naplo, Clujulcultural.ro, eClujeanul.ro, I Love Cluj, Sinteza
Partener de monitorizare: mediaTRUST
Din 29 aprilie 2016, în cinematografe: ma ma, un film cu Penelope Cruz, în regia lui Julio Medem
ma ma, un film de Julio Medem (Lucia y el sexo, Los amantes del Círculo Polar / Lovers of the Arctic Circle), cu Penelope Cruz (Volver, The Counselor, Vicky Cristina Barcelona, Vanilla Sky, Blow) va intra în cinematografele româneşti din 29 aprilie 2016. Distribuit de Independenţa Film.
ma ma spune povestea emoţionantă a Magdei, o femeie din Spania perioadei de criză 2010-2012, pentru care veştile proaste se succedă cu o viteză ameţitoare: mai întâi şomajul, apoi soţul o părăseşte pentru altă femeie mai tânără, plus un diagnostic medical necruţător. Cu toate acestea, Magda găseşte puterea să lupte în continuare.
Durata: 111 min.
ma ma - o metaforă pentru Spania anului 2012
"Magda este o metaforă, este însăşi Spania", dezvăluia regizorul Julio Medem într-o postare pe pagina sa de Facebook. "Prin intermediul ei, întreaga lume poate trage cu ochiul, ca printr-o gaură a cheii, la situaţia paradoxală a Spaniei din vara lui 2012. În cel mai greu an de criză economică, cu un guvern aproape forţat să-şi declare falimentul, cu efecte devastatoare în ceea ce priveşte şomajul şi tăierile din sistemul de sănătate, Spania găseşte totuşi resursele necesare pentru atinge excelenţa în sport. Echipa naţională de fotbal ajunge în finala Cupei Campionilor Europeni şi, ulterior, câştigă Campionatul european pentru a doua oară consecutiv".
(Spoiler alert!) De menţionat că, în film, fiul Magdei este pasionat de fotbal. Iar cel de-al doilea bărbat din viaţa ei este un scouter (rol jucat de actorul Luis Tosar) pentru celebrul club de fotbal Real Madrid.
Penelope Cruz, actor şi producător pentru ma ma
Prezentă în 2015 la Cannes pentru proiecţia ma ma, Penelope Cruz, aflată aici şi în calitate de actor şi producător, spunea într-un interviu pentru Variety: "În urmă cu câteva luni, la un prânz, Julio Medem mi-a dat scenariul acesta. L-am citit chiar în acea noapte şi m-a impresionat. Este unul dintre cele mai complexe şi mai frumoase personaje care mi s-au oferit vreodată. Dar şi cel mai dificil."
ma ma este primul film de lungmetraj produs de Penelope Cruz. "Asta poate fi viitorul meu în cinematografie, pe următorii zece ani de-acum încolo", a spus actriţa. "Să nu fiu tot timpul numai în faţa camerei, ci şi în spatele ei. Deocamdată am regizat reclame şi videoclipuri. Şi îmi place. E cel mai bun mod de a învăţa. Îmi place să înaintez încet, pas cu pas."
Cu acelaşi prilej, Julio Medem remarca: "ma ma este fix genul meu de film. De mare intensitate dramatică şi emoţională: o femeie şi doi bărbaţi care o iubesc, plus un băiat de 10 ani. Este pentru prima dată când creez personaje care nu sunt femeie sau amantă, ci mamă. Maternitatea este cheia în ma ma. De aici pleacă tragedia de fapt. (...) Însă filmul nu este neapărat despre tragedie, cât despre cum să reacţionezi la ea. E un film subiectiv care crează dorinţa de a trăi, de a fi fericit".
Ideea poveştii din ma ma a pornit de la o statuie de bronz
Ideea filmului i-a venit în 2006, în timp ce vizita Muzeul de Artă din Düsseldorf. Cea care l-a impresionat profund a fost statueta "Femeia de bronz nr. 6", de Thomas Shütte. "O singură dată am văzut-o şi mi-a fost suficient. Nu i-am făcut poze atunci şi nici nu am mai căutat-o pe internet. Acea femeie contorsionată de durere, părând a fi invadată atât de moarte cât şi de viaţă, a fost originea scenariului din ma ma. În jurul acelei imagini care mi-a rămas înfiptă în minte am scris povestea Magdei".
Julio Medem s-a născut în San Sebastian, Spania. A studiat medicina, specializarea chirurgie. În 1992 a câştigat Premiul Goya pentru "Cel mai bun regizor", cu filmul Vacas. În 2012 a fost nominalizat la Cannes cu un scurtmetraj în cadrul filmului 7 días en La Habana, alături de Benicio del Toro, Gaspar Noe, Laurent Cantet sau Elia Suleiman. În 1998 a participat în Competiţia oficială a Festivalului de film de la Veneţia cu Los amantes del Círculo Polar / Lovers of the Arctic Circle.
***
ma ma este adus în România de Independenţa Film, casă de distribuţie care promovează filme independente de referinţă, de nişă sau câştigătoare ale unor premii internaţionale prestigioase.
Independenţa Film a distribuit pelicule ca: Youth (r. Paolo Sorrentino) - Cel mai bun film european 2015, Dheepan (r. Jacques Audiard) - Palme d'Or 2015, Mommy (r. Xavier Dolan), Deux jours, une nuit (r. Fraţii Dardenne), La grande bellezza (r. Paolo Sorrentino), Nymphomaniac (r. Lars von Trier), La vie d'Adèle (r. Abdellatif Kechiche), Jagten / Vânătoarea (r. Thomas Vinterberg), Amour (r. Michael Haneke), Trainspotting (r. Danny Boyle), Le fabuleux destin d'Amélie Poulain (r. Jean-Pierre Jeunet), Melancholia (r. Lars von Trier), Todo sobre mi madre (r. Pedro Almodóvar), In the Mood for Love (r. Wong Kar Wai), Vicky Cristina Barcelona (r. Woody Allen), Dogville (r. Lars von Trier) etc.
ma ma spune povestea emoţionantă a Magdei, o femeie din Spania perioadei de criză 2010-2012, pentru care veştile proaste se succedă cu o viteză ameţitoare: mai întâi şomajul, apoi soţul o părăseşte pentru altă femeie mai tânără, plus un diagnostic medical necruţător. Cu toate acestea, Magda găseşte puterea să lupte în continuare.
Durata: 111 min.
ma ma - o metaforă pentru Spania anului 2012
"Magda este o metaforă, este însăşi Spania", dezvăluia regizorul Julio Medem într-o postare pe pagina sa de Facebook. "Prin intermediul ei, întreaga lume poate trage cu ochiul, ca printr-o gaură a cheii, la situaţia paradoxală a Spaniei din vara lui 2012. În cel mai greu an de criză economică, cu un guvern aproape forţat să-şi declare falimentul, cu efecte devastatoare în ceea ce priveşte şomajul şi tăierile din sistemul de sănătate, Spania găseşte totuşi resursele necesare pentru atinge excelenţa în sport. Echipa naţională de fotbal ajunge în finala Cupei Campionilor Europeni şi, ulterior, câştigă Campionatul european pentru a doua oară consecutiv".
(Spoiler alert!) De menţionat că, în film, fiul Magdei este pasionat de fotbal. Iar cel de-al doilea bărbat din viaţa ei este un scouter (rol jucat de actorul Luis Tosar) pentru celebrul club de fotbal Real Madrid.
Penelope Cruz, actor şi producător pentru ma ma
Prezentă în 2015 la Cannes pentru proiecţia ma ma, Penelope Cruz, aflată aici şi în calitate de actor şi producător, spunea într-un interviu pentru Variety: "În urmă cu câteva luni, la un prânz, Julio Medem mi-a dat scenariul acesta. L-am citit chiar în acea noapte şi m-a impresionat. Este unul dintre cele mai complexe şi mai frumoase personaje care mi s-au oferit vreodată. Dar şi cel mai dificil."
ma ma este primul film de lungmetraj produs de Penelope Cruz. "Asta poate fi viitorul meu în cinematografie, pe următorii zece ani de-acum încolo", a spus actriţa. "Să nu fiu tot timpul numai în faţa camerei, ci şi în spatele ei. Deocamdată am regizat reclame şi videoclipuri. Şi îmi place. E cel mai bun mod de a învăţa. Îmi place să înaintez încet, pas cu pas."
Cu acelaşi prilej, Julio Medem remarca: "ma ma este fix genul meu de film. De mare intensitate dramatică şi emoţională: o femeie şi doi bărbaţi care o iubesc, plus un băiat de 10 ani. Este pentru prima dată când creez personaje care nu sunt femeie sau amantă, ci mamă. Maternitatea este cheia în ma ma. De aici pleacă tragedia de fapt. (...) Însă filmul nu este neapărat despre tragedie, cât despre cum să reacţionezi la ea. E un film subiectiv care crează dorinţa de a trăi, de a fi fericit".
Ideea poveştii din ma ma a pornit de la o statuie de bronz
Ideea filmului i-a venit în 2006, în timp ce vizita Muzeul de Artă din Düsseldorf. Cea care l-a impresionat profund a fost statueta "Femeia de bronz nr. 6", de Thomas Shütte. "O singură dată am văzut-o şi mi-a fost suficient. Nu i-am făcut poze atunci şi nici nu am mai căutat-o pe internet. Acea femeie contorsionată de durere, părând a fi invadată atât de moarte cât şi de viaţă, a fost originea scenariului din ma ma. În jurul acelei imagini care mi-a rămas înfiptă în minte am scris povestea Magdei".
Julio Medem s-a născut în San Sebastian, Spania. A studiat medicina, specializarea chirurgie. În 1992 a câştigat Premiul Goya pentru "Cel mai bun regizor", cu filmul Vacas. În 2012 a fost nominalizat la Cannes cu un scurtmetraj în cadrul filmului 7 días en La Habana, alături de Benicio del Toro, Gaspar Noe, Laurent Cantet sau Elia Suleiman. În 1998 a participat în Competiţia oficială a Festivalului de film de la Veneţia cu Los amantes del Círculo Polar / Lovers of the Arctic Circle.
ma ma este adus în România de Independenţa Film, casă de distribuţie care promovează filme independente de referinţă, de nişă sau câştigătoare ale unor premii internaţionale prestigioase.
Independenţa Film a distribuit pelicule ca: Youth (r. Paolo Sorrentino) - Cel mai bun film european 2015, Dheepan (r. Jacques Audiard) - Palme d'Or 2015, Mommy (r. Xavier Dolan), Deux jours, une nuit (r. Fraţii Dardenne), La grande bellezza (r. Paolo Sorrentino), Nymphomaniac (r. Lars von Trier), La vie d'Adèle (r. Abdellatif Kechiche), Jagten / Vânătoarea (r. Thomas Vinterberg), Amour (r. Michael Haneke), Trainspotting (r. Danny Boyle), Le fabuleux destin d'Amélie Poulain (r. Jean-Pierre Jeunet), Melancholia (r. Lars von Trier), Todo sobre mi madre (r. Pedro Almodóvar), In the Mood for Love (r. Wong Kar Wai), Vicky Cristina Barcelona (r. Woody Allen), Dogville (r. Lars von Trier) etc.
Două decenii de mai european - Festivalul Filmului European, 2016
De douăzeci de ani, în luna mai 2016, Europa ne invită la film, de ziua ei, şi tot ea ne face daruri; filme de tot felul,
împachetate cu grijă de Festivalul Filmului European. Ediţia din 2016,
care începe joi, 5 mai 2016, este cea mai generoasă de până acum: un
număr impresionant de filme, 85, proiecţii în nu mai puţin de 8 săli în
Bucureşti, şi cel mai mare număr de ediţii locale, 5. Festivalul va fi
prezent în Hunedoara (27-29 mai 2016), Tîrgu Mureş (20-22 mai 2016),
Timişoara (27-29 mai 2016), şi, în premieră, în Baia Mare (13-15 mai
2016) şi Cluj-Napoca (20-22 mai 2016).
Diversitatea cinematografiei europene este bogată ca un bufet suedez bine asezonat. Ne-am propus ca la ediţia aniversară a Festivalului să ducem analogia până la capăt şi să vă poftim să gustaţi din varietăţile europene, savuroase, îndrăzneţe şi neaşteptate. Avem filme de ficţiune şi documentare, scurte şi mediumetraje, animaţie şi filme experimentale, o valoroasă retrospectivă de filme româneşti, ba chiar şi pelicule de referinţă, de acum şapte decenii, faţă în faţă cu reinterpretări foarte recente. Veniţi la film! (Liviu Jicman, vicepreşedinte ICR)
Pentru mine, publicul dă viaţă filmului, şi orice întâlnire a filmului cu sala de cinema e o respiraţie a artei cinematografice. Festivalul Filmului European aduce, ca în fiecare an, filmul european de calitate la întâlnirea cu publicul român. (Anca Damian, ambasadorul onorific al actualei ediţii a Festivalului)
La Gala de deschidere a Festivalului, care va avea loc joi, 5 mai 2016, la Cinema Pro, va fi proiectat filmul Kollektivet / Comunitatea (Danemarca, 2016), regizat de Thomas Vinterberg. Proiecţia va fi urmată de o sesiune de Q&A cu actorul Lars Ranthe, moderată de criticul de film Iulia Blaga. Filmul a primit premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, ediţia 2016. Accesul se face pe bază de invitaţie, însă filmul este programat din nou duminică 15 mai 2016, la cinemateca Eforie, pentru a putea fi vizionat de publicul larg.
Colecţia de filme cuprinde două filme nominalizate la Oscar 2016 pentru cel mai bun film într-o limbă străină, Miekkailija / Scrimerul (Finlanda, 2015) şi Mustang (Turcia - Franţa, 2015), precum şi câştigătorul la această categorie, Saul fia / Fiul lui Saul (Ungaria, 2015). Saul fia a câştigat premiul pentru cel mai bun film într-o limbă străină şi la Globurile de Aur.
Festivalul vă propune întâlniri cu membrii echipelor următoarelor filme:
Kollektivet / Comunitatea (Danemarca, 2016) şi Jagten / Vânătoarea
(Danemarca, 2012) - sesiuni de Q&A cu actorul Lars Ranthe, la
proiecţia filmelor: 5 mai 2016 la cinema PRO, respectiv 6 mai 2016 la
cinema Elvire Popesco
Dincolo de calea ferată
(România, 2016) - întâlnire cu regizorul Cătălin Mitulescu şi actorii
Ada Condeescu şi Alexandru Potocean, 8 mai 2016, cinema Elvire Popesco
Întrebări şi răspunsuri cu tineri regizori români Alina Manolache,
Roxana Stroe, Lari Gligor şi Iulian Stanciu, 7 mai 2016, cinema Elvire
Popesco
Întrebări şi răspunsuri cu regizorii filmelor Milika (Republica Moldova, 2015) şi Ecouri (Republica Moldova, 2015), Valeriu Jereghi şi Dumitru Grosei, 7 mai 2016, cinema Elvire Popesco
Bulgarska rapsodia (Bulgaria, 2014) - întâlnire cu regizorul Ivan Nitcev, 10 mai 2016, Cinemateca Eforie
Hotel Dallas (România, 2016) - întâlnire cu câţiva dintre membrii echipei filmului, 13 mai 2016, la Centrul Ceh
În completarea sesiunilor de întrebări şi răspunsuri, Festivalul cuprinde şase evenimente conexe:
Două evenimente speciale inedite, care îmbină vizualul cu muzica clasică şi cu cea de jazz, Imaginarium (12 mai 2016, cinema Elvire Popesco, realizat cu sprijinul Forumului Cultural Austriac) şi CinéConcert - Zabriskie Point (13 mai 2016, cinema Elvire Popesco, realizat în parteneriat cu Institutul Italian de Cultură "Vito Grasso").
Două ateliere de limbaj cinematografic pentru tineri, pe 14 şi 15 mai
2016, la sediul ICR (Aleea Alexandru nr. 38). Îi mulţumim Ilenei Bârsan
că a acceptat să se întâlnească şi în acest an cu cei mici, după
succesul înregistrat în anii trecuţi.
Expoziţia foto Stop Cadru,
a artistului Silviu Gheţie, care ne oferă o colecţie de imagini
suprinse în ultimele două decade pe platourile de filmare ale unor
titluri de referinţă ale Noului Cinema Românesc. Expoziţia va fi
vernisată pe 28 aprilie şi poate fi vizitată până pe 15 mai la sediul
Institutului Cultural Român (Aleea Alexandru nr. 38).
Cinemateca pentru toţi cu Cristian Tudor Popescu:
cinema şi propaganda în istoria filmului românesc (12 mai 2016,
Cinemateca Eforie). Din seria organizată de Arhiva Naţională de Filme,
şi moderată de critical Mihai Fulger
Festivalul include patru secţiuni speciale:
10 prieteni speciali ai Festivalului; o retrospectivă de filme oferite de ambasadorii onorifici ai ultimelor 10 ediţii ale Festivalului, regizorii care ne-au oferit ideile spoturilor de promovare, regizate şi produse de ei.
Pentru că 2016 este anul Shakespeare, am pregătit, împreună cu Consiliul Britanic din România, secţiunea Shakespeare 400,
care include două ecranizări ale lui Hamlet, la aproape de 70 de ani
distanţă (1948, în viziunea lui Laurence Olivier, şi versiunea din 2015,
teatru filmat, cu Maxine Peake în rolul titular), un film de animaţie
care trece în revistă principalele piese ale dramaturgului, un film
experimental pe sonetele lui Shakespeare, Conversaţia angelică (1985, r. Derek Jarman), şi un blockbuster cu o impresionantă distribuţie, Much Ado about Nothing (1993, r. Kenneth Branagh)
Cu sprijinul Biroului Parlamentului European în România, vă propunem
vizionarea celor 3 filme finaliste la cea mai recentă ediţie a Premiului LUX al Parlamentului European, Urok / Lecţia (Bulgaria, 2014), Mustang (Turcia - Franţa, 2015) şi Mediterranea (Italia, 2015).
Fuga în Europa este o secţiune dedicată temei fierbinţi a crizei refugiaţilor şi migranţilor, cu patru filme oferite de Festivalul One World Romania şi Biroul de Informare al Parlamentului European.
Ambasadorul onorific al ediţiei aniversare este Anca Damian, care a avut mână liberă din partea organizatorilor să propună şi să realizeze clipul de promovare al FFE XX. O importantă autoare de film de lungmetraj de animaţie, Anca Damian este prezenta în Festival cu un film în retrospectiva 10 prieteni, respectiv Crulic - drumul spre dincolo (2011), şi cu cel mai recent film al său, multpremiatul Muntele Magic (2015).
Pe toată durata festivalului, spectatorii au posibilitatea să voteze filmul preferat pe site-ul Festivalului, www.ffe.ro. În funcţie de voturile exprimate, va fi oferit Premiul Publicului în cadrul Galei de închidere din 15 mai 2016 de la Cinema Elvire Popesco.
Accesul la spectacolele ediţiilor locale, şi la cele organizate în Bucureşti la centrele culturale este gratuit, în limita locurilor. Accesul la galele de deschidere din Bucureşti şi din ţară, precum şi la gala de închidere de la Bucureşti este pe bază de invitaţie. Pentru spectacolele de la cinema Elvire Popesco şi Cinemateca Eforie spectatorii sunt invitaţi să-şi achiziţioneze bilete.
Festivalul este organizat de Institutul Cultural Român, împreună cu Reprezentanţa Comisiei Europene în România, Uniunea Cineaştilor din România şi Arhiva Naţională de Filme, cu sprijinul ambasadelor şi centrelor culturale ale ţărilor europene, sub egida EUNIC Bucureşti.
Organizatorii mulţumesc în mod special partenerilor care au pus la dispoziţie, cu generozitate, spaţii în centrele şi institutele culturale pentru vizionări gratuite: Reprezentanţa Comisiei Europene (care a oferit Spaţiul Public European), Centrul Ceh, Institutul Cervantes şi Institutul Italian de Cultură "Vito Grasso".
Organizatorii mulţumesc partenerilor pentru sprijinul oferit: Biroul de Informare al Parlamentului European în România (BIPE), Festivalul One World Romania, Programul CinED (realizat de - Institutul Francez, Societatea Culturală NexT şi Asociaţia Culturală Macondo), Primăria Municipiului Baia Mare, Fundaţia Baia Mare 2021, Primăria Municipiului Cluj-Napoca, Asociaţia Cluj-Napoca 2021, Primăria Municipiului Hunedoara, Muzeul Castelul Corvinilor, Facultatea de Inginerie Hunedoara, Asociaţia K'arte, Primăria Municipiului Tîrgu-Mureş, Cinema ARTA - Tîrgu-Mureş, Primăria Municipiului Timişoara, Casa de Cultură a Municipiului Timişoara, Ambasada (proiect al Asociatiei CASA PLAI), Filarmonica Banatul Timişoara şi partenerilor media: Agerpres, Anthony Frost Bookstore, B365.ro, Blog de cinema, Bookblog, Bucharest City App, Cărtureşti, Caţavencii, Cinemagia, Decât o revistă, Dilema Veche, Dor de ducă, Eskape.ro, Europa FM, Film New Europe, Gratuitor, Hotnews, Hyperliteratura, Igloo, Kooperativa 2.0, LiterNet, Modernism, News.ro, Observatorul Cultural, Radio România Bucureşti FM, Radio Romania Cultural, RFI, România Pozitivă, The Institute, TVR, Urban.ro, Webcultura, Zeppelin.
Diversitatea cinematografiei europene este bogată ca un bufet suedez bine asezonat. Ne-am propus ca la ediţia aniversară a Festivalului să ducem analogia până la capăt şi să vă poftim să gustaţi din varietăţile europene, savuroase, îndrăzneţe şi neaşteptate. Avem filme de ficţiune şi documentare, scurte şi mediumetraje, animaţie şi filme experimentale, o valoroasă retrospectivă de filme româneşti, ba chiar şi pelicule de referinţă, de acum şapte decenii, faţă în faţă cu reinterpretări foarte recente. Veniţi la film! (Liviu Jicman, vicepreşedinte ICR)
Pentru mine, publicul dă viaţă filmului, şi orice întâlnire a filmului cu sala de cinema e o respiraţie a artei cinematografice. Festivalul Filmului European aduce, ca în fiecare an, filmul european de calitate la întâlnirea cu publicul român. (Anca Damian, ambasadorul onorific al actualei ediţii a Festivalului)
La Gala de deschidere a Festivalului, care va avea loc joi, 5 mai 2016, la Cinema Pro, va fi proiectat filmul Kollektivet / Comunitatea (Danemarca, 2016), regizat de Thomas Vinterberg. Proiecţia va fi urmată de o sesiune de Q&A cu actorul Lars Ranthe, moderată de criticul de film Iulia Blaga. Filmul a primit premiul pentru cea mai bună actriţă la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, ediţia 2016. Accesul se face pe bază de invitaţie, însă filmul este programat din nou duminică 15 mai 2016, la cinemateca Eforie, pentru a putea fi vizionat de publicul larg.
Colecţia de filme cuprinde două filme nominalizate la Oscar 2016 pentru cel mai bun film într-o limbă străină, Miekkailija / Scrimerul (Finlanda, 2015) şi Mustang (Turcia - Franţa, 2015), precum şi câştigătorul la această categorie, Saul fia / Fiul lui Saul (Ungaria, 2015). Saul fia a câştigat premiul pentru cel mai bun film într-o limbă străină şi la Globurile de Aur.
Festivalul vă propune întâlniri cu membrii echipelor următoarelor filme:
Kollektivet / Comunitatea (Danemarca, 2016) şi Jagten / Vânătoarea
(Danemarca, 2012) - sesiuni de Q&A cu actorul Lars Ranthe, la
proiecţia filmelor: 5 mai 2016 la cinema PRO, respectiv 6 mai 2016 la
cinema Elvire Popesco Dincolo de calea ferată
(România, 2016) - întâlnire cu regizorul Cătălin Mitulescu şi actorii
Ada Condeescu şi Alexandru Potocean, 8 mai 2016, cinema Elvire Popesco
Întrebări şi răspunsuri cu tineri regizori români Alina Manolache,
Roxana Stroe, Lari Gligor şi Iulian Stanciu, 7 mai 2016, cinema Elvire
Popesco Întrebări şi răspunsuri cu regizorii filmelor Milika (Republica Moldova, 2015) şi Ecouri (Republica Moldova, 2015), Valeriu Jereghi şi Dumitru Grosei, 7 mai 2016, cinema Elvire Popesco Bulgarska rapsodia (Bulgaria, 2014) - întâlnire cu regizorul Ivan Nitcev, 10 mai 2016, Cinemateca Eforie Hotel Dallas (România, 2016) - întâlnire cu câţiva dintre membrii echipei filmului, 13 mai 2016, la Centrul CehÎn completarea sesiunilor de întrebări şi răspunsuri, Festivalul cuprinde şase evenimente conexe:
Două evenimente speciale inedite, care îmbină vizualul cu muzica clasică şi cu cea de jazz, Imaginarium (12 mai 2016, cinema Elvire Popesco, realizat cu sprijinul Forumului Cultural Austriac) şi CinéConcert - Zabriskie Point (13 mai 2016, cinema Elvire Popesco, realizat în parteneriat cu Institutul Italian de Cultură "Vito Grasso").
Două ateliere de limbaj cinematografic pentru tineri, pe 14 şi 15 mai
2016, la sediul ICR (Aleea Alexandru nr. 38). Îi mulţumim Ilenei Bârsan
că a acceptat să se întâlnească şi în acest an cu cei mici, după
succesul înregistrat în anii trecuţi. Expoziţia foto Stop Cadru,
a artistului Silviu Gheţie, care ne oferă o colecţie de imagini
suprinse în ultimele două decade pe platourile de filmare ale unor
titluri de referinţă ale Noului Cinema Românesc. Expoziţia va fi
vernisată pe 28 aprilie şi poate fi vizitată până pe 15 mai la sediul
Institutului Cultural Român (Aleea Alexandru nr. 38). Cinemateca pentru toţi cu Cristian Tudor Popescu:
cinema şi propaganda în istoria filmului românesc (12 mai 2016,
Cinemateca Eforie). Din seria organizată de Arhiva Naţională de Filme,
şi moderată de critical Mihai FulgerFestivalul include patru secţiuni speciale:
10 prieteni speciali ai Festivalului; o retrospectivă de filme oferite de ambasadorii onorifici ai ultimelor 10 ediţii ale Festivalului, regizorii care ne-au oferit ideile spoturilor de promovare, regizate şi produse de ei. Pentru că 2016 este anul Shakespeare, am pregătit, împreună cu Consiliul Britanic din România, secţiunea Shakespeare 400,
care include două ecranizări ale lui Hamlet, la aproape de 70 de ani
distanţă (1948, în viziunea lui Laurence Olivier, şi versiunea din 2015,
teatru filmat, cu Maxine Peake în rolul titular), un film de animaţie
care trece în revistă principalele piese ale dramaturgului, un film
experimental pe sonetele lui Shakespeare, Conversaţia angelică (1985, r. Derek Jarman), şi un blockbuster cu o impresionantă distribuţie, Much Ado about Nothing (1993, r. Kenneth Branagh)
Cu sprijinul Biroului Parlamentului European în România, vă propunem
vizionarea celor 3 filme finaliste la cea mai recentă ediţie a Premiului LUX al Parlamentului European, Urok / Lecţia (Bulgaria, 2014), Mustang (Turcia - Franţa, 2015) şi Mediterranea (Italia, 2015). Fuga în Europa este o secţiune dedicată temei fierbinţi a crizei refugiaţilor şi migranţilor, cu patru filme oferite de Festivalul One World Romania şi Biroul de Informare al Parlamentului European.Ambasadorul onorific al ediţiei aniversare este Anca Damian, care a avut mână liberă din partea organizatorilor să propună şi să realizeze clipul de promovare al FFE XX. O importantă autoare de film de lungmetraj de animaţie, Anca Damian este prezenta în Festival cu un film în retrospectiva 10 prieteni, respectiv Crulic - drumul spre dincolo (2011), şi cu cel mai recent film al său, multpremiatul Muntele Magic (2015).
Pe toată durata festivalului, spectatorii au posibilitatea să voteze filmul preferat pe site-ul Festivalului, www.ffe.ro. În funcţie de voturile exprimate, va fi oferit Premiul Publicului în cadrul Galei de închidere din 15 mai 2016 de la Cinema Elvire Popesco.
Accesul la spectacolele ediţiilor locale, şi la cele organizate în Bucureşti la centrele culturale este gratuit, în limita locurilor. Accesul la galele de deschidere din Bucureşti şi din ţară, precum şi la gala de închidere de la Bucureşti este pe bază de invitaţie. Pentru spectacolele de la cinema Elvire Popesco şi Cinemateca Eforie spectatorii sunt invitaţi să-şi achiziţioneze bilete.
Festivalul este organizat de Institutul Cultural Român, împreună cu Reprezentanţa Comisiei Europene în România, Uniunea Cineaştilor din România şi Arhiva Naţională de Filme, cu sprijinul ambasadelor şi centrelor culturale ale ţărilor europene, sub egida EUNIC Bucureşti.
Organizatorii mulţumesc în mod special partenerilor care au pus la dispoziţie, cu generozitate, spaţii în centrele şi institutele culturale pentru vizionări gratuite: Reprezentanţa Comisiei Europene (care a oferit Spaţiul Public European), Centrul Ceh, Institutul Cervantes şi Institutul Italian de Cultură "Vito Grasso".
Organizatorii mulţumesc partenerilor pentru sprijinul oferit: Biroul de Informare al Parlamentului European în România (BIPE), Festivalul One World Romania, Programul CinED (realizat de - Institutul Francez, Societatea Culturală NexT şi Asociaţia Culturală Macondo), Primăria Municipiului Baia Mare, Fundaţia Baia Mare 2021, Primăria Municipiului Cluj-Napoca, Asociaţia Cluj-Napoca 2021, Primăria Municipiului Hunedoara, Muzeul Castelul Corvinilor, Facultatea de Inginerie Hunedoara, Asociaţia K'arte, Primăria Municipiului Tîrgu-Mureş, Cinema ARTA - Tîrgu-Mureş, Primăria Municipiului Timişoara, Casa de Cultură a Municipiului Timişoara, Ambasada (proiect al Asociatiei CASA PLAI), Filarmonica Banatul Timişoara şi partenerilor media: Agerpres, Anthony Frost Bookstore, B365.ro, Blog de cinema, Bookblog, Bucharest City App, Cărtureşti, Caţavencii, Cinemagia, Decât o revistă, Dilema Veche, Dor de ducă, Eskape.ro, Europa FM, Film New Europe, Gratuitor, Hotnews, Hyperliteratura, Igloo, Kooperativa 2.0, LiterNet, Modernism, News.ro, Observatorul Cultural, Radio România Bucureşti FM, Radio Romania Cultural, RFI, România Pozitivă, The Institute, TVR, Urban.ro, Webcultura, Zeppelin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)