Deosebit! Care este rugăciunea care se citește la Sfântul Mormânt, ca să coboare Lumina Sfântă?
Rugăciune ce se citeşte de către Patriarh sau un altul dintre arhierei în De‑viaţă‑dătătorul Mormînt, în vremea împărţirii Sfintei Lumini.
„Stăpîne
Doamne Iisuse Hristoase, Înţelepciunea cea începătoare de lumină a
Părintelui celui fără de început, sălaşul luminii celei neapropiate, Cel
ce ai spus ca lumina să lumineze din întuneric, Cel ce ai spus să fie
lumină şi a fost lumină, Doamne, dătătorule al luminii, cel ce ne‑ai scos pe noi din întunericul înşelăciunii şi ne‑ai
adus la minunata lumină a cunoştinţei Tale, Cel ce pe tot pămîntul,
prin venirea întrupării Tale celei întru adevăr, şi pe cele dedesubt,
prin pogorîrea Ta la iad, le‑ai
umplut de lumină şi de bucurie, iar după acestea, prin Sfinţii Tăi
Apostoli, lumină ai vestit tuturor neamurilor, Îţi mulţumim Ţie că prin
credinţă pe noi, cei bine-credincioşi, ne-ai întors de la întuneric la
lumină, şi ne-am făcut fii Luminii prin Sfîntul Botez, văzînd slava Ta
plină fiind de Dar şi de Adevăr.
Ci,
o, De-lumină-dătătorule Doamne, Cel ce eşti Lumina cea mare, pe care a
văzut-o norodul cel ce umbla întru întuneric, Stăpîne Doamne, Lumina cea
adevărată, Care luminează pe tot omul ce vine în lume, singura Lumină a
lumii şi Lumină a vieţii oamenilor, din Care toate s-au umplut de
slavă, că lumină în lume ai venit prin iconomia întrupării Tale, deşi
oamenii au iubit mai vîrtos întunericul decît lumina; Tu, Doamne,
De-lumină-dătătorule, ascultă-ne pe noi, păcătoşii şi nevrednicii robii
Tăi, cei ce în ceasul acesta stăm înaintea Întru-tot-sfîntului şi
De-lumină-purtătorului Tău Mormînt acesta şi ne primeşte pe noi, cei ce
cinstim curatele Tale Patimi, Întru-tot-sfînta Ta Răstignire, Moartea Ta
cea de voie şi punerea cea în acest Întru-tot-cinstit Mormînt a
trupului celui văzut şi Îngroparea şi Învierea cea de a treia zi, pe
care cu bucurie acum am început a o prăznui, pomenire făcînd şi de
pogorîrea Ta în iad, prin care sufletele drepţilor ce acolo erau ţinute,
cu stăpînire slobozindu-le cu fulgerarea Dumnezeirii Tale, de lumină ai
umplut cele dedesubt.
De
unde cu inimă veselă şi cu bucurie duhovnicească într-acest chip
prea-binecuvîntata Sîmbătă cele de pe pămînt şi cele de sub pămînt cu
dumnezeiască cuviinţă săvîrşindu-Ţi, prea-mîntuitoarele Tale Taine
prăznuind, şi pe Tine, Lumina cea lină şi din fiece an, întru cei
dedesubt dumnezeieşte a strălucit din mormînt, iar cu dumnezeiască
cuviinţă ne-a aprins pe cei ce facem aducerea aminte a arătării luminii,
închipuind dumnezeiasca Ta arătare lîngă noi ce cu milosîrdie s-a
făcut; căci de vreme ce în această noapte mîntuitoare şi luminată toate
s-au umplut de lumină, cerul şi pămîntul şi cele dedesubt, pentru taina
cea mai presus de fire a pogorîrii Tale în iad şi a Învierii Tale cea
de-a treia zi din Mormînt, pentru aceasta din Mormîntul Tău cel purtător
de lumină necurmat şi pururea luminat aprinzîndu-se lumina, cu evlavie
luînd, împărţim celor ce cred în Tine, Lumina cea adevărată, şi cerem şi
ne rugăm Ţie, Întru-tot-sfinte Stăpîne.
Ca
să o arăţi pe ea dar de sfinţenie şi plinire a tot Darul Tău cel
Dumnezeiesc prin Darul Întru-tot-sfîntului şi De-lumină-purtătorului Tău
Mormînt şi pe cei strînşi cu evlavie de ea să-i binecuvintezi şi să-i
sfinţeşti, slobozindu-i de ale întunericului patimi şi prea-luminatelor
Tale acoperăminte învredniceşte-i, oriunde luminează lumina cea
neînserată a Dumnezeirii Tale; dăruieşte-le lor, Doamne, sănătate şi
bună vieţuire şi casele lor plineşte-le de tot binele. Aşa, Stăpîne,
Dătătorule al luminii, auzi-mă pe mine, păcătosul, în ceasul acesta, şi
dă-ne nouă şi lor a umbla întru lumina Ta şi într-însa a rămîne, cîtă
vreme avem lumina acestei vieţi trecătoare; dă-ne nouă, Doamne, ca să
strălucească lumina lucrurilor noastre celor bune înaintea oamenilor şi
să Te slăvească pe Tine împreună cu Cel-fără-de-început al Tău Părinte
şi cu Întru-tot-sfîntul Duh, căci spre lumină a neamurilor ne-ai pus pe
noi, ca să strălucim lor, celor ce întru întuneric umblă; dar noi am
iubit întunericul mai vîrtos decît lumina lucrînd rele, căci tot cel ce
lucrează rele urăşte lumina, după nemincinos cuvîntul Tău; pentru
aceasta în toate zilele ne poticnim păcătuind, de vreme ce umblăm întru
întuneric; ci învredniceşte-ne pe noi ca cealaltă vreme a vieţii noastre
a o petrece luminaţi avînd ochii cugetului nostru; dă-ne nouă ca să
umblăm ca fii ai luminii întru lumina poruncilor Tale; îmbrăcămintea cea
luminată a Sfîntului Botez, cea pe care prin fapte am înnegrit-o,
albeşte-o ca lumina, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină; dă-ne
nouă a fi îmbrăcaţi cu armele luminii, ca printr-însele să-l biruim pe
boierul întunericului, pe cel ce se preface în înger al luminii. Aşa,
Doamne, precum şi în această zi celor ce stau întru întuneric şi în
umbra morţii lumină le-a strălucit, aşa astăzi străluceşte în inimile
noastre lumina Ta cea nestricăcioasă, ca luminîndu-ne şi văzînd-o pe
aceasta, întru credinţă să Te slăvim pe Tine Singurul din Singurul
Începător-de-lumină, Lumină lină în vecii cei nesfîrşiţi. Amin.!”
Am
primit originalul acestui text (in Greaca veche) de la bibliotecarul
Patriarhiei Ierusalimului, Prea-sfintitul Aristarhos. m. Filotheu. Sursa
textului: Mânăstirea Petru Vodă.
Romanul Financiar 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu