10 pentru Film la TIFF, 2016 - Cu greu vulnerabilă, mereu raţională şi în aceeaşi măsură iraţională, de multe ori complicată şi câteodată autodistructivă

Începuturi

Goran Mihailov, regizor de film: De când cu actoria? Ai avut un mentor care te-a împins către asta sau ai luat iniţiativa singură?
Ioana-Florentina Manciu: De la 14 ani. La Amifran - o trupă de teatru francofon pentru adolescenţi din oraşul meu natal, Arad. Nu am avut un mentor. A fost o întâmplare toată întâlnirea cu teatrul.

G.M.: Povesteşte-ne un pic despre cum ai ajuns să dai la facultate şi cum a fost etapa de laborator.
I.-F.M.: Am decis să dau admitere la facultatea de teatru din cadrul universităţii naţionale de la Bucureşti la fel cum arunci o monedă. Mi-am zis că dacă intru, rămân şi dacă nu, nu. De ce la Bucureşti? Pentru că e mai departe de casă, pentru că sunt mai mulţi oameni care vor acelaşi lucru. Dar mai întâi am hotărât să încerc să dau admitere şi la facultatea de Teatru din Cluj. Mi-am zis că dacă intru la Cluj înseamnă că ori fac într-adevăr Teatru ori plec la Timişoara să studiez Relaţii Internaţionale sau rămân în Cluj ca să studiez Litere. Am avut confirmarea, după aproape două săptămâni de admitere, că moneda a decis să rămân. Mi-am continuat planul cu admiterea la UNATC şi am rămas în până la urmă în capitală. Ideea de "etapă de laborator" a urmat abia după licenţă, pe parcursul masteratului Arta Actorului de la UNATC. Este o etapă care se află încă desfăşurare - constat că mereu caut să-mi fac un laborator de lucru în care să-mi continui munca din scenă şi îmi pierd tonusul şi energia atunci când nu îl mai găsesc. Laborator înseamnă linişte, imponderabilitate în acţiune, prezenţă activă în acelaşi timp şi spaţiu.

G.M.: Cele mai dificile roluri şi ce a presupus asta?
I.-F.M.: Top 3: Mathilde Von Zahnd din Fizicienii de Friederich Durrenmat, pentru că lucram, după trei ani de şcoală stanislavskiană, la un personaj brechtian; Rosalinda din Cum vă place de William Shakespeare, pentru că am construit personajul în principal prin mişcare fizică, căutând forme spre conţinuturile piesei şi Fata din Contra Progresului de Esteve Soler, pentru că vede un om murind şi "pleacă neîncrezătoare, chicotind."

Să fii actor în România...

G.M.: Cum te-ai descrie ca actriţă?
I.-F.M.: De multe ori, cu greu vulnerabilă, mereu raţională şi în aceeaşi măsură iraţională, de multe ori complicată şi câteodată autodistructivă.

G.M.: Cum se poate remarca un actor tânăr în România? Cum ai gândit să faci asta tu, prin proiectele tale?
I.-F.M.: Cred că are mari şanse de a se face remarcat în România dacă ajunge să joace pentru televiziune. Eu nu ţin minte să-mi fi dorit vreodată să ajung la televizor. Cred că mi-am dorit să mă remarc în primul rând, live, pe viu. Îmi place schimbul de energie dintre mine ca artist performativ şi cel care mă priveşte - spectatorul. Pe parcursul construcţiei unui rol pot să mă remarc, probabil în faţa colegilor mei, a regizorului, în sensul în care încerc să ajung la un limbaj comun, propice pentru lucru.

G.M.: Care e cel mai dificil lucru în a fi actor tânăr?
I.-F.M.: La fel ca pentru fiecare tânăr este cel puţin la fel de dificil a şti că timp e-n fiecare lucru care trece.

G.M.: Un film pe care l-ai văzut în repetate rânduri, în mod obsesiv. Şi de ce.
I.-F.M.: Blush - Wim Vandekeybus. Pentru că nu l-am înţeles de prima dată şi pentru că atunci când am început să-l înţeleg, mi-a plăcut.

G.M.: Un actor care te-a marcat? Şi de ce.
I.-F.M.: Kate Winslet... că mă gândeam la filme.

G.M.: Un rol dintr-un film celebru în care ţi-ai fi dorit să fii distribuită? Şi de ce.
I.-F.M.: Clementine din Eternal Sunshine of the Spotless Mind. Ca să-i pot spune lui Jim Carrey "Meet me in Montauk".

G.M.: Oameni pe care îi admiri şi de la care consideri că ai învăţat.
I.-F.M.: Toţi cei pe care îi iubesc sau i-am iubit cândva sunt cei pe care îi şi admir şi cei de la care continui să învăţ.

Proiecte

G.M.: Primul rol pe care l-ai făcut?
I.-F.M.: Un ţăran la curtea regelui Soare. Era primul spectacol din care făceam parte, pe când eram în Amifran şi aveam vreo 14-15 ani. Ştiu că intram la finalul spectacolului, după aproape o oră adică, rosteam nişte cuvinte în limba franceză şi le citeam de pe o bucată de hârtie. Dura cam 3 sau poate chiar 4 minute şi transpiram mult.

G.M.: Primul film...
I.-F.M.: Primul film în care am jucat s-a numit Wedding Duet şi a fost un film de licenţă la UNATC, un scurtmetraj filmat pe peliculă alb-negru, Regie Film, Goran Mihailov. A fost primul contact real cu o cameră de filmat şi prima dată când am experimentat "actoria" fără publicul din sală.

G.M.: Crezi că merită să delimităm clar aceste două tipuri de actori? Actori de teatru - actori de film?
I.-F.M.: Cred că ar trebui să definim constant arta actorului în general dar nu cred că e profitabilă delimitarea în mod special a raportului dintre actorul de teatru şi cel de film, căci ea pare evidentă: aparatul de film vs. absenţa lui. Totuşi cred că ar fi interesant de delimitat actorul de film de artă vs. actorul de film tv, actorul de teatru de stradă vs. teatru de stat, actorul de circ vs. actorul de operă sau actorul de peliculă vs. digital, ş.a.

G.M.: Cel mai solicitant proiect pentru tine şi motivele.
I.-F.M.: Cel mai solicitant proiect se cheamă cercetare doctorală. Pentru că sunt încă studentă a acestei şcoli din UNATC chiar dacă luasem hotărârea să renunţ. Sper ca în următorii trei ani să se şi finalizeze proiectul meu de cercetare doctorală în Studii Teatrale Aplicate.

G.M.: Ce rol vrei să faci de mult timp, dar nu apuci? De ce?
I.-F.M.: Am de mult încolţită dorinţa de a juca rolul omului de ţară, care trăieşte în aer liber mai mult decât în cel condiţionat, dar nu apuc să o duc până la capăt. Nu ştiu de ce.

Filmul românesc

G.M.: Cum ai descrie peisajul actual al filmului românesc. Cum se vede asta prin prisma unui actor tânăr?
I.-F.M.: Prin prisma unui actor tânăr nu cred că sunt în măsură să răspund, dar prin lentila aparatului meu, peisajul actual al filmului românesc se vede fără sharf, difuz şi într-o continuă mişcare. Pare că se mişcă constant dar personal, nu m-a interesat să-i observ şi direcţia de mişcare. Totuşi, pare că adie un vânt cald şi mă bucur de fiecare dată când mai văd la cinematograf un film românesc.

G.M.: Cum priveşti publicul şi interesul acestuia faţă de actorii tineri?
I.-F.M.: Privesc în ultima vreme un public dintr-un oraş oltenesc şi-l văd ca pe un public interesat, curios. Nu neapărat faţă de actorii tineri, ci faţă de spectacolul în sine. Ăsta cred că e un lucru foarte important.

G.M.: Un sfat pentru orice student la actorie?
I.-F.M.: Atunci când se apucă de treabă să-şi cumpere un caiet şi un pix nou.

G.M.: La ce lucrezi acum? Unde putem să te vedem jucând?
I.-F.M.: Lucrez la proiectul O lună la ţară - un spectacol de teatru adaptat după Turgheniev, în regia lui Cristi Juncu la Teatrul Naţional "Marin Sorescu" din Craiova. Mă puteţi vedea jucând tot în Craiova, în spectacolele Iluzii în regia lui Bobi Pricop şi Exploziv în regia lui Andrei Măjeri, iar la teatrul Bulandra în spectacolul Contra Progresului, regia Bobi Pricop.

Ioana-Florentina Manciu
Data naşterii: 20 octombrie 1989
Ioana-Florentina Manciu şi-a început activitatea teatrală la vârsta de 14 ani, în cadrul unui trupe pentru adolescenţi. La 18 ani a fost admisă la Facultatea de Teatru din cadrul Universităţii "Babeş Bolyai" din Cluj, la clasa profesorului Bács Miklós, şi de asemenea la Facultatea de Teatru din cadrul Universităţii Naţionale "I.L. Caragiale" din Bucureşti, la clasa profesorului Florin Zamfirescu.
Alege Bucureştiul, unde şi debutează şi începe să activeze în teatrul independent. Îşi continuă studiile academice prin masteratul în Arta Actorului din cadrul aceleiaşi universităţi, făcând parte din clasa profesorului Gelu Colceag, cel care o îndrumă în prezent şi în cercetarea sa doctorală.
A perfomat începând din anul 2011 şi până în prezent în diferite spaţii precum Teatrul Act, Teatrul Bulandra, Teatrul Arca, W.A.S.P, Teatrul Odeon, Galeria 26, Teatrul Mic sau UNATC iar din 2015 este actriţă angajată a Teatrului Naţional "Marin Sorescu" din Craiova.
 Ioana-Florentina Manciu a fost selectată în programul 10 pentru Film din cadrul TIFF 2016, care îşi propune să pună zece actori de pe scenele româneşti în contact cu profesionişti din lumea filmului. Cei zece actori selectaţi în 2016 sunt: Alina Petrică (Godot Café-Teatru, În Culise, Teatrelli - Bucureşti), Andi Gherghe (Teatrul Ariel din Târgu Mureş), Cătălina Bălălău (Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ), Cezar Grumăzescu (Teatrul Excelsior din Bucureşti, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul de Comedie), Ciprian Scurtea (Teatrul Naţional "Radu Stanca" din Sibiu), Cristian Rigman (Teatrul Naţional din Cluj Napoca), Ioana-Florentina Manciu (Teatrul Naţional "Marin Sorescu" Craiova), Nicholas Caţianis (Teatrul Excelsior din Bucureşti, Teatrul Naţional I.L.Caragiale), Richard Balint (Teatrul de Stat Oradea), Sânziana Tarţa (Teatrul Naţional din Cluj-Napoca).