CINCI ALIMENTE MIRACULOASE: germenii de grâu, drojdia de bere, polenul, iaurtul şi pătrunjelul
Căutaţi "medicamentele" în cămară
- Nu vă despărţiţi niciodată de ele şi veţi fi sănătoşi până la capătul zilelor -
Programul de primăvară
Le numim "alimente miraculoase" pentru că ele contribuie la asigurarea sănătăţii, la conservarea tinereţii, la menţinerea unor ani plini de forţă şi la păstrarea voioşiei în existenţa noastră. Această triplă virtute se datorează bogăţiei lor în vitamine naturale, în elastaze, în acizi aminaţi rari, în săruri minerale, în oligoelemente indispensabile. Aceste alimente-miracol sunt: 1) germenii de grâu şi grâul germinat, 2) drojdia de bere, 3) pătrunjelul, 4) iaurtul, 5) polenul.
1. Germenii de grâu şi grâul germinat
Germenul de grâu conţine substanţele cele mai preţioase şi mai vitalizante ale grăuntelui de grâu: produşi fosfataţi uşor asimilabili, săruri minerale abundente, printre care săruri de fier, de magneziu (găsite în doze foarte ridicate - de 40 mg pentru 100 g de germeni), proteine complete conţinând toţi acizii aminaţi indispensabili vieţii, oligoelemente precum cupru, zinc, magneziu, numeroase vitamine, printre care A, B1, B2, C, E, PP.
Prin compoziţia sa, germenul de grâu constituie una dintre cele mai bune surse naturale de fier, magneziu, proteine rare, vitamine B şi E. Pe lângă vitaminele descrise, mai conţine cantităţi însemnate de vitamina C. Este un aliment echilibrant, pe care ar trebui să-l consumăm în fiecare zi, căci este un regenerator nemedicamentos de forţe.
Efecte terapeutice
Foto: Dreamstime -4
Poate
fi indicat cu succes în stări depresive, surmenaje, favorizează
regularizarea digestiei, funcţiilor intestinale. Acţionează ca tonic
nervos, stimulează nutriţia. Unica lor contraindicaţie este
hipertensiunea arterială.
Proprietăţile tonice şi vitaminizante sunt crescute în grâul germinat, căci germinaţia măreşte puterea vitaminică a germenilor. Reumaticii, gutoşii, artriticii grav atinşi, care nu tolerează pâinea integrală, nu au nici un inconvenient consumând grâu germinat.
Mod de preparare
Se pun grăunţe de grâu într-o farfurie şi se acoperă cu apă pentru a se umfla. După ce s-au umflat - vara după 24 de ore şi iarna după 36 de ore - se spală în mai multe ape. În zilele următoare, grâul se umezeşte uşor, având grijă să nu rămână apă deasupra grăunţelor, pentru a nu mucegăi sau putrezi, aşa cum se întâmplă când înoată în exces de lichid.
Mod de administrare
Adulţii pot lua 3 linguri pe zi, câte una ca adjuvant la fiecare masă. Copiii de la 3 ani şi bătrânii - 3 linguriţe pe zi, câte una la fiecare masă, o linguriţă pentru copiii între 1 şi 3 ani, sugarii (de la 6 luni - 1 an) - o linguriţă mică, în două-trei reprize pe zi.
Grâul germinat se consumă la începutul mesei. Înainte de a le înghiţi, seminţele se mestecă îndelung (de o sută de ori), până la apariţia unui gust dulceag, produs de zaharificarea parţială a amidonului.
Pentru persoanele cu dantură deficitară (defectuoasă), se pisează grâul germinat şi se mestecă îndelung. Pentru bolnavi, sugari şi copii mici, se face un piure în care se încorporează miere. Este prudent ca înainte de a fi pus la încolţit, grâul din comerţ să fie spălat foarte bine şi în mai multe ape, căci adesea este tratat cu antiseptice şi insecticide. Este de preferat să fie procurat direct de la ţăranul producător.
2. Drojdia de bere
Drojdia
de bere este un alt aliment miraculos, mult mai eficace decât germenii
de grâu, datorită combinaţiei perfecte de substanţe nutritive rare,
uşor asimilabile.
Drojdia de bere conţine: 50% proteine, uşor digerabile, toţi acizii aminaţi indispensabili vieţii (histidina, lisina, triptofan, leucina, fenilamina, cistina etc.), o cantitate excepţional de ridicată de gluten şi peptide care au o acţiune preponderentă în fenomenele vitale şi, în particular, în reacţiile de oxido-reducere, în procesele de dezintoxicare şi de rezistenţă la infecţii, lecitine sau grăsimi fosforate, 14 săruri minerale esenţiale, oligoelemente, factori catalitici din care unii nici nu au fost încă identificaţi şi, în sfârşit, 17 vitamine, printre care grupul complet şi consistent de vitamine B. Mai conţine cantităţi importante de ergosterol.
După M.G. Sountag, inginer chimist, o sută de grame de drojdie de bere furnizează:
* proteine - cât 250 g de carne şi glicogen - cât 65 g de pâine;
* de 10 ori mai multă vitamina B1 (tiamină) decât pâinea integrală;
* de două ori mai multă vitamină B2 (riboflavină) decât ficatul;
* de 10-20 de ori mai multă vitamină PP (niacină) decât carnea;
* de 10 ori mai multă vitamină B6 (piridoxină) decât carnea;
* de 5-10 ori mai mult acid pantotenic decât cerealele;
* de 20 de ori mai mult acid folic decât tărâţele de grâu.
Mod de administrare
Se ia la fiecare masă, amestecată cu legume sau în supă, în doză de una-două linguri pentru adulţi şi bătrâni şi o linguriţă pentru copii. Drojdia de bere constituie un aliment compensator al carenţelor şi un excelent catalizator pentru substanţele hidrocarbonate. E excelentă pentru sportivi, cărora le măreşte rezistenţa la oboseală, favorizând travaliul muscular şi uşurând eliminarea de toxine şi deşeuri metabolice.
Prin conţinutul său ridicat în proteine şi prin natura acizilor aminaţi ce-i conţine, joacă un rol de protector pentru ficat.
Pe de altă parte, indicaţiile terapeutice ale drojdiei de bere sunt şi dietetice, bazându-se îndeosebi pe bogăţia de vitamine B. Pentru aceasta se recomandă în avitaminozele complexe sau simple ale grupului B, în afecţiuni neurologice şi neuromusculare, în manifestările nervoase ale alcoolismului.
Prin activitatea sa hepato-protectoare este indicată în stările precirotice, în steatoze hepatice (degenerescenţa grasă a ficatului).
Este foarte eficace în stările de denutriţie extremă, de slăbiciune constituţională, pentru bolnavii hrăniţi cu sonda.
În utilizarea obişnuită, este de preferat drojdia de bere cultivată pe cerealele malţate şi nu drojdia de bere ordinară, obţinută ca urmare a tratamentului de uscare prin sodă caustică, carbonat de sodiu sau acid clorhidric, căci astfel pierde 70% din vitamine. Drojdia exercită o acţiune inhibitoare asupra unor germeni patogeni ca: stafilococ, streptococ, colibacil. În consecinţă, poate fi indicată în toate afecţiunile intestinale acute sau cronice de origine infecţioasă, precum şi în prevenirea accidentelor survenite în urma administrării de antibiotice, deoarece fiind insensibilă la aceste medicamente, remediază rapid dezechilibrul florei intestinale.
3. Pătrunjelul
Acest modest condiment este extraordinar de bogat în elemente preţioase. Conţine la suta de grame:
* vitamina C - 100-200 mg (lămâia conţine 100 mg);
* provitamina A - 60 mg (morcovul conţine 2-14 mg);
* calciu - 240 mg;
* fier - 19,2 mg.
Este un excelent antiseptic al sângelui şi al intestinului şi previne cancerul (după unii terapeuţi). Prin calciul pe care-l conţine, este un bun echilibrant şi, în consecinţă, foarte indicat în cazurile de rahitism sau tuberculoză. Factor antianemic, prin fierul pe care-l conţine. Bun remediu în afecţiunile oculare, prin aportul de provitamina A.
Întârzie îmbătrânirea. Un profesor foarte bătrân (dar care se ţinea foarte bine) de la Facultatea de Medicină din Paris spunea: "Tinereţea mea se explică prin faptul că am mâncat hectare de pătrunjel şi tone de lămâi". Aşadar, asezonaţi cu mult pătrunjel toate alimentele şi, mai ales, consumaţi-l sub formă de suc.
4. Iaurtul
Iaurtul
este un aliment care conţine mulţi fermenţi. Este uşor asimilabil şi
constituie un adjuvant digestiv, ajutând la digestia celorlalte
alimente ingerate o dată cu el. Graţie acidului lactic, asigură
existenţa unei flore intestinale nenocive, binefăcătoare.
Putrefacţiile intestinale (care sunt sursa toxinelor ce prejudiciază
aparatul digestiv şi starea generală) sunt datorate bacililor mari,
care nu se pot dezvolta în mediul acid.
Binefacerile iaurtului rezidă în faptul că aduce în organism săruri de calciu şi vitamina B în cantităţi ridicate.
Longevitatea şi vigoarea populaţiilor de păstori se datorează în mare măsură proprietăţilor iaurtului, aşa cum se întâmplă în Bulgaria şi Caucaz, unde există mari consumatori de iaurt, din timpuri imemoriale.
Se pot accentua calităţile iaurtului prin adăugarea de lapte praf degresat, care măreşte cantitatea de vitamina B, de calciu şi proteine.
Totuşi, nu trebuie să se abuzeze de iaurt, deoarece un exces de acid lactic pe timp îndelungat devine demineralizant. Un pahar de iaurt constituie o doză zilnică suficientă şi nu trebuie prelungită cura mai mult de 15 zile pe lună.
5. Polenul
Este
alimentul mineral prin excelenţă. Asociat cu puţină miere asigură
creşterea larvelor de albine într-un mod extraordinar, în şase zile
greutatea lor multiplicându-se de 500 de ori. Experienţele arată că
şoarecii şi şobolanii hrăniţi numai cu polen se dezvoltă şi se
înmulţesc foarte uşor.
Analizele chimice dovedesc că polenul conţine proteine, zaharuri, grăsimi, materii minerale, oligoelemente, toate vitaminele, diastaze, hormoni, factori de creştere, pigmenţi etc. Este un aliment echilibrant şi tonifiant. Redă vigoarea şi dorinţa de viaţă a persoanelor deprimate. În câteva zile înlătură oboseala şi surmenajul. Graţie factorilor săi de creştere, favorizează dezvoltarea copiilor suferinzi şi debili.
Examenele de laborator au demonstrat că în anemii numărul globulelor roşii creşte cu 500.000 pe mm3 de sânge după absorbţia polenului timp de o lună. Este uşor laxativ. Dezintoxică organismul. Experienţele recente arată că evită îmbătrânirea prematură.
Mod de administrare
Se consumă diluat în apă, lapte, ceai, cafea - toate călduţe. Să se evite fierberea, care distruge unele vitamine. Raţia zilnică normală este de 1/2-1 linguriţă. Dacă produce efecte laxative foarte pronunţate, se reduce doza. În caz de oboseală, slăbire, anemie, creştere dificilă, se măreşte doza. Dacă se ia în mod regulat, viaţa se prelungeşte foarte mult.
Programul de primăvară
Le numim "alimente miraculoase" pentru că ele contribuie la asigurarea sănătăţii, la conservarea tinereţii, la menţinerea unor ani plini de forţă şi la păstrarea voioşiei în existenţa noastră. Această triplă virtute se datorează bogăţiei lor în vitamine naturale, în elastaze, în acizi aminaţi rari, în săruri minerale, în oligoelemente indispensabile. Aceste alimente-miracol sunt: 1) germenii de grâu şi grâul germinat, 2) drojdia de bere, 3) pătrunjelul, 4) iaurtul, 5) polenul.
1. Germenii de grâu şi grâul germinat
Germenul de grâu conţine substanţele cele mai preţioase şi mai vitalizante ale grăuntelui de grâu: produşi fosfataţi uşor asimilabili, săruri minerale abundente, printre care săruri de fier, de magneziu (găsite în doze foarte ridicate - de 40 mg pentru 100 g de germeni), proteine complete conţinând toţi acizii aminaţi indispensabili vieţii, oligoelemente precum cupru, zinc, magneziu, numeroase vitamine, printre care A, B1, B2, C, E, PP.
Prin compoziţia sa, germenul de grâu constituie una dintre cele mai bune surse naturale de fier, magneziu, proteine rare, vitamine B şi E. Pe lângă vitaminele descrise, mai conţine cantităţi însemnate de vitamina C. Este un aliment echilibrant, pe care ar trebui să-l consumăm în fiecare zi, căci este un regenerator nemedicamentos de forţe.
Efecte terapeutice
Foto: Dreamstime -4Proprietăţile tonice şi vitaminizante sunt crescute în grâul germinat, căci germinaţia măreşte puterea vitaminică a germenilor. Reumaticii, gutoşii, artriticii grav atinşi, care nu tolerează pâinea integrală, nu au nici un inconvenient consumând grâu germinat.
Mod de preparare
Se pun grăunţe de grâu într-o farfurie şi se acoperă cu apă pentru a se umfla. După ce s-au umflat - vara după 24 de ore şi iarna după 36 de ore - se spală în mai multe ape. În zilele următoare, grâul se umezeşte uşor, având grijă să nu rămână apă deasupra grăunţelor, pentru a nu mucegăi sau putrezi, aşa cum se întâmplă când înoată în exces de lichid.
Mod de administrare
Adulţii pot lua 3 linguri pe zi, câte una ca adjuvant la fiecare masă. Copiii de la 3 ani şi bătrânii - 3 linguriţe pe zi, câte una la fiecare masă, o linguriţă pentru copiii între 1 şi 3 ani, sugarii (de la 6 luni - 1 an) - o linguriţă mică, în două-trei reprize pe zi.
Grâul germinat se consumă la începutul mesei. Înainte de a le înghiţi, seminţele se mestecă îndelung (de o sută de ori), până la apariţia unui gust dulceag, produs de zaharificarea parţială a amidonului.
Pentru persoanele cu dantură deficitară (defectuoasă), se pisează grâul germinat şi se mestecă îndelung. Pentru bolnavi, sugari şi copii mici, se face un piure în care se încorporează miere. Este prudent ca înainte de a fi pus la încolţit, grâul din comerţ să fie spălat foarte bine şi în mai multe ape, căci adesea este tratat cu antiseptice şi insecticide. Este de preferat să fie procurat direct de la ţăranul producător.
2. Drojdia de bere
Drojdia de bere conţine: 50% proteine, uşor digerabile, toţi acizii aminaţi indispensabili vieţii (histidina, lisina, triptofan, leucina, fenilamina, cistina etc.), o cantitate excepţional de ridicată de gluten şi peptide care au o acţiune preponderentă în fenomenele vitale şi, în particular, în reacţiile de oxido-reducere, în procesele de dezintoxicare şi de rezistenţă la infecţii, lecitine sau grăsimi fosforate, 14 săruri minerale esenţiale, oligoelemente, factori catalitici din care unii nici nu au fost încă identificaţi şi, în sfârşit, 17 vitamine, printre care grupul complet şi consistent de vitamine B. Mai conţine cantităţi importante de ergosterol.
După M.G. Sountag, inginer chimist, o sută de grame de drojdie de bere furnizează:
* proteine - cât 250 g de carne şi glicogen - cât 65 g de pâine;
* de 10 ori mai multă vitamina B1 (tiamină) decât pâinea integrală;
* de două ori mai multă vitamină B2 (riboflavină) decât ficatul;
* de 10-20 de ori mai multă vitamină PP (niacină) decât carnea;
* de 5-10 ori mai mult acid pantotenic decât cerealele;
* de 20 de ori mai mult acid folic decât tărâţele de grâu.
Mod de administrare
Se ia la fiecare masă, amestecată cu legume sau în supă, în doză de una-două linguri pentru adulţi şi bătrâni şi o linguriţă pentru copii. Drojdia de bere constituie un aliment compensator al carenţelor şi un excelent catalizator pentru substanţele hidrocarbonate. E excelentă pentru sportivi, cărora le măreşte rezistenţa la oboseală, favorizând travaliul muscular şi uşurând eliminarea de toxine şi deşeuri metabolice.
Prin conţinutul său ridicat în proteine şi prin natura acizilor aminaţi ce-i conţine, joacă un rol de protector pentru ficat.
Pe de altă parte, indicaţiile terapeutice ale drojdiei de bere sunt şi dietetice, bazându-se îndeosebi pe bogăţia de vitamine B. Pentru aceasta se recomandă în avitaminozele complexe sau simple ale grupului B, în afecţiuni neurologice şi neuromusculare, în manifestările nervoase ale alcoolismului.
Prin activitatea sa hepato-protectoare este indicată în stările precirotice, în steatoze hepatice (degenerescenţa grasă a ficatului).
Este foarte eficace în stările de denutriţie extremă, de slăbiciune constituţională, pentru bolnavii hrăniţi cu sonda.
În utilizarea obişnuită, este de preferat drojdia de bere cultivată pe cerealele malţate şi nu drojdia de bere ordinară, obţinută ca urmare a tratamentului de uscare prin sodă caustică, carbonat de sodiu sau acid clorhidric, căci astfel pierde 70% din vitamine. Drojdia exercită o acţiune inhibitoare asupra unor germeni patogeni ca: stafilococ, streptococ, colibacil. În consecinţă, poate fi indicată în toate afecţiunile intestinale acute sau cronice de origine infecţioasă, precum şi în prevenirea accidentelor survenite în urma administrării de antibiotice, deoarece fiind insensibilă la aceste medicamente, remediază rapid dezechilibrul florei intestinale.
3. Pătrunjelul
* vitamina C - 100-200 mg (lămâia conţine 100 mg);
* provitamina A - 60 mg (morcovul conţine 2-14 mg);
* calciu - 240 mg;
* fier - 19,2 mg.
Este un excelent antiseptic al sângelui şi al intestinului şi previne cancerul (după unii terapeuţi). Prin calciul pe care-l conţine, este un bun echilibrant şi, în consecinţă, foarte indicat în cazurile de rahitism sau tuberculoză. Factor antianemic, prin fierul pe care-l conţine. Bun remediu în afecţiunile oculare, prin aportul de provitamina A.
Întârzie îmbătrânirea. Un profesor foarte bătrân (dar care se ţinea foarte bine) de la Facultatea de Medicină din Paris spunea: "Tinereţea mea se explică prin faptul că am mâncat hectare de pătrunjel şi tone de lămâi". Aşadar, asezonaţi cu mult pătrunjel toate alimentele şi, mai ales, consumaţi-l sub formă de suc.
4. Iaurtul
Binefacerile iaurtului rezidă în faptul că aduce în organism săruri de calciu şi vitamina B în cantităţi ridicate.
Longevitatea şi vigoarea populaţiilor de păstori se datorează în mare măsură proprietăţilor iaurtului, aşa cum se întâmplă în Bulgaria şi Caucaz, unde există mari consumatori de iaurt, din timpuri imemoriale.
Se pot accentua calităţile iaurtului prin adăugarea de lapte praf degresat, care măreşte cantitatea de vitamina B, de calciu şi proteine.
Totuşi, nu trebuie să se abuzeze de iaurt, deoarece un exces de acid lactic pe timp îndelungat devine demineralizant. Un pahar de iaurt constituie o doză zilnică suficientă şi nu trebuie prelungită cura mai mult de 15 zile pe lună.
5. Polenul
Analizele chimice dovedesc că polenul conţine proteine, zaharuri, grăsimi, materii minerale, oligoelemente, toate vitaminele, diastaze, hormoni, factori de creştere, pigmenţi etc. Este un aliment echilibrant şi tonifiant. Redă vigoarea şi dorinţa de viaţă a persoanelor deprimate. În câteva zile înlătură oboseala şi surmenajul. Graţie factorilor săi de creştere, favorizează dezvoltarea copiilor suferinzi şi debili.
Examenele de laborator au demonstrat că în anemii numărul globulelor roşii creşte cu 500.000 pe mm3 de sânge după absorbţia polenului timp de o lună. Este uşor laxativ. Dezintoxică organismul. Experienţele recente arată că evită îmbătrânirea prematură.
Mod de administrare
Se consumă diluat în apă, lapte, ceai, cafea - toate călduţe. Să se evite fierberea, care distruge unele vitamine. Raţia zilnică normală este de 1/2-1 linguriţă. Dacă produce efecte laxative foarte pronunţate, se reduce doza. În caz de oboseală, slăbire, anemie, creştere dificilă, se măreşte doza. Dacă se ia în mod regulat, viaţa se prelungeşte foarte mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu