În ultimii ani s-au înmulțit cazurile de preoți caterisiți pe
motive care țin mai puțin de ordin spiritual și mai mult de ordin
material. Oameni ai Bisericii acuză că banii au început să guverneze
lumea lor. Preoții care nu produc suficient sunt înlăturați fără
menajamente.
Soarele se lasă printre turlele uriașe ale catedralei din Bacău iar lumina se scurge portocalie pe luciul tablei care acoperă lăcașul. În fața lui, preotul Andronache privește cerul fără nori și oftează: „Ierarhii se cred Dumnezeu pe pământ iar noi sclavii lor. Rolul preotului nu mai e acela de duhovnic, ci de recuperator: ia de la săraci și dă la bogați, bogații fiind episcopii. Dacă nu-ți ții gura sau dacă nu cotizezi ești dat afară, asta este regula”.
„Ne formează cum să prostim oamenii”
Într-o zi din 1997 preotul Irinel Andronache, proaspăt absolvent de seminar, urca pieptiș drumul înfundat care ducea spre spre biserica de țară unde fusese repartizat. Avea să slujească într-un sat amărât cu oameni săraci, dar primise cu bucurie locul.
După patru ani avea să simtă pentru prima dată gustul amar al lăcomiei superiorilor săi. Fusese avansat la o parohie mai mare pe merit. Dar imediat a venit cineva din Arhiepiscopie și i-a spus: „Vezi că, na! ai schimbat parohia, trebuie să contribui și tu cu ceva, că așa se dă!”. În total spune că a fost nevoit să se împrumute și să dea șpagă 8.000 de dolari pentru a unge rotițele care se mișcaseră pentru el.
Apoi au urmat 13 ani de liniște. În 2014 preotul Irinel Andronache este acuzat, pe nedrept spune el, că vindea enoriașilor de la biserica sa lumânări mai ieftine decât cele impuse de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului care impunea din acelea scumpe cât o franzelă. Drept pedeapsă, i s-a luat parohia unde a slujit atâta amar de vreme și a fost mutat disciplinar într-un alt loc. Asta în ciuda eforturilor sale de a renova biserica și casa parohială. Dar preotul a refuzat. Și a chemat presa.
Cu lacrimi în ochi a spus către toată țara: „Eu renunț cu cea mai mare plăcere. Cu condiția ca Preasfințitul să îmi returneze banii pe care i-am dat în 2002, care mi-a cerut ca șpagă pentru parohia Cernu și plec. Nu-mi mai trebuie nici preoție nici haine nimic. M-am săturat de această biserică care se face la noi aici, totul este pe bani”.
A trebuit imediat să suporte consecințele ieșirii sale publice, că a avut curajul să își înfrunte superiorii direct. A fost caterisit. Pentru că nu fusese pregătit în viață decât să îl slujească pe Dumnezeu și pentru că acum toate bisericile îi sunt interzise, preotul Irinel a trebuit să o ia de la zero. Astăzi, și-a găsit de lucru în Occident, dar este liniștit și cu sufletul împăcat.
„Toți preoții se plâng că sunt sub teroare, sunt stresați, sunt supărați, simt că fac slujbe bisericești doar pentru bani. Pentru că la ei (cei de la arhiepiscopie n.r.) totul se limitează numai la bani, la ședințele lor se vorbește numai despre cifre. Am ajuns să ne formeze cum să luăm banii de la oameni, cum să îi prostim pe oameni să le golim buzunarele ca să le dăm lor”.
Dat afară că nu a vândut calendare
În același an în care preotul Andronache era nevoi să părăsească biserica din motive financiare, în Episcopia vecină, la Bârlad, un alt preot, Sorin Chirvase, era aruncat în stradă pe motiv că are datorii. Datoriile, spune preotul, au fost cauzate de birurile tot mai mari și tot mai multe impuse de Episcopie parohiei sale cu oameni tot mai săraci.
„Lumea nu mai avea bani. Ce aveam să le fac? Să stau la ușa omului să-l oblig să-mi dea contribuție? Dacă nu are, de unde să îți dea? Poate își păstrează un ban acolo ca să se întrețină până la următoarea pensie și eu mă duc să îi iau. Să-l forțez să-mi dea contribuția înseamnă să îl las fără mâncare!”, exclamă Chirvase ținând de un colț o foaie de hârtie pe care e trecută o listă lungă cât un pomelnic cu toate taxele și dările pe care avea să le achite ierarhilor lui: „susținerea episcopiei”, „susținerea protoieriei”, „ filantropie”, „fondul central misionar”, „radio Trinitas”, „abonamente”, „comision”, „imprimate”, „program salarii”, „tv Trinitas”, „tămâie și cărbuni”, „cărți”, „scaun arhieresc”, „scaun în ședințe”, „construcție protopopiat”, „vin cultic”.
„Ei cumpărau vin din comerț cu 3 lei litrul și ni-l vindeau nouă ca fiind cultic cu 10 lei trei sferturi de litru. Și ne obligau să luăm mult. 300 de litri pe an. Ar fi trebuit să facem slujbă zilnic ca să îl terminam. Chiar dacă ne rămânea ,trebuia plătit”, explică Chirvase.
E dezgustat de tot ceea ce i s-a întâmplat în interiorul Bisericii în ultimii ani. A muncit o viață întreagă împreună cu tatăl ca să repare biserica și să îi facă o casă unde se să se țină organizeze praznicele. Zi și noapte s-a chinuit. Iar când în final toată treaba s-a terminat, după zeci de ani, când biserica a fost reparată și casa terminată, a fost aruncat în stradă.
Acum locuiește cu chirie și încearcă să se descurce și el doar cu un salariu în familie, cel al soției. Dar încearcă să judece cu îngăduință ce i s-a întâmplat: „vă dați seama că Mamona, Diavolul, a pus stăpânire pe aceasta lume (a episcopiei n.r.) și nu văd în față decât bani, bani, bani.
„Îmi vine rău când mă gândesc că m-am învățat atâția ani ca să slujesc lui Dumnezeu. Și când colo, în Biserica lui Dumnezeu și-au făcut loc atâția ierarhi care nu au în cap decât bani”.
Conducere despotică
În replică reprezentanții Episcopiei Hușilor spun că înlăturarea lui Chirvase s-a făcut pe drept,în urma unor verificări financiar-contabile care ar fi constatat că el ar fi contabilizat sume neconforme cu realitatea și că administrat defectuos și iresponsabil gestiunea parohiei. „Am fost acuzat că sunt un hoț. Dacă eram hoți și eu, și tatăl meu ne făceam și noi câte o vilă. Nu eram acum nevoiți să stăm cu chirie. Am fost singurul preot din Bârlad care mergea cu o Dacie ruginită, vai de capul ei, și râdeau colegii de mine”.
Oficial nu există statistici referitoare la numărul preoților caterisiți în ultima vreme de reprezentanții Biserici Ortodoxe Române. Și totuși mai mulți preoți de la Eparhii diferite din țară ne-au spus, sub protecția anonimatului, spun că numărul acestor sancțiuni radicale e tot mai ridicat ajungându-se la situații abuzive și îngrijorătoare.
Unii înalți prelați au ajuns să caterisească în doar câțiva ani și de șase ori mai mulți slujitori ai Domnului decât au făcut-o predecesorii lor într-o viață de slujire.
„Nu toți ierarhii sunt despotici. Mai sunt și ierarhi buni și cu frică de dumnezeu și milostivi. Dar unii din ei dau preoți afară doar ca să îi înspăimânte pe ceilalți și să îi oblige să producă atâția bani cât se cer”, ne zice unul din preoții activi din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.
„Am fost acuzat că sunt un hoț. Dacă eram hoți și eu, și tatăl meu ne făceam și noi câte o vilă. Nu eram acum nevoiți să stăm cu chirie. Am fost singurul preot din Bârlad care mergea cu o Dacie ruginită, vai de capul ei, și râdeau colegii de mine”, părintele Andronache
„Nu toți ierarhii sunt despotici. Mai sunt și ierarhi buni și cu frică de dumnezeu și milostivi. Dar unii din ei dau preoți afară doar ca să îi înspăimânte pe ceilalți și să îi oblige să producă atâția bani cât se cer”, preot din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.
Vezi galeria fotoSoarele se lasă printre turlele uriașe ale catedralei din Bacău iar lumina se scurge portocalie pe luciul tablei care acoperă lăcașul. În fața lui, preotul Andronache privește cerul fără nori și oftează: „Ierarhii se cred Dumnezeu pe pământ iar noi sclavii lor. Rolul preotului nu mai e acela de duhovnic, ci de recuperator: ia de la săraci și dă la bogați, bogații fiind episcopii. Dacă nu-ți ții gura sau dacă nu cotizezi ești dat afară, asta este regula”.
„Ne formează cum să prostim oamenii”
Într-o zi din 1997 preotul Irinel Andronache, proaspăt absolvent de seminar, urca pieptiș drumul înfundat care ducea spre spre biserica de țară unde fusese repartizat. Avea să slujească într-un sat amărât cu oameni săraci, dar primise cu bucurie locul.
După patru ani avea să simtă pentru prima dată gustul amar al lăcomiei superiorilor săi. Fusese avansat la o parohie mai mare pe merit. Dar imediat a venit cineva din Arhiepiscopie și i-a spus: „Vezi că, na! ai schimbat parohia, trebuie să contribui și tu cu ceva, că așa se dă!”. În total spune că a fost nevoit să se împrumute și să dea șpagă 8.000 de dolari pentru a unge rotițele care se mișcaseră pentru el.
Apoi au urmat 13 ani de liniște. În 2014 preotul Irinel Andronache este acuzat, pe nedrept spune el, că vindea enoriașilor de la biserica sa lumânări mai ieftine decât cele impuse de Arhiepiscopia Romanului și Bacăului care impunea din acelea scumpe cât o franzelă. Drept pedeapsă, i s-a luat parohia unde a slujit atâta amar de vreme și a fost mutat disciplinar într-un alt loc. Asta în ciuda eforturilor sale de a renova biserica și casa parohială. Dar preotul a refuzat. Și a chemat presa.
Cu lacrimi în ochi a spus către toată țara: „Eu renunț cu cea mai mare plăcere. Cu condiția ca Preasfințitul să îmi returneze banii pe care i-am dat în 2002, care mi-a cerut ca șpagă pentru parohia Cernu și plec. Nu-mi mai trebuie nici preoție nici haine nimic. M-am săturat de această biserică care se face la noi aici, totul este pe bani”.
A trebuit imediat să suporte consecințele ieșirii sale publice, că a avut curajul să își înfrunte superiorii direct. A fost caterisit. Pentru că nu fusese pregătit în viață decât să îl slujească pe Dumnezeu și pentru că acum toate bisericile îi sunt interzise, preotul Irinel a trebuit să o ia de la zero. Astăzi, și-a găsit de lucru în Occident, dar este liniștit și cu sufletul împăcat.
„Toți preoții se plâng că sunt sub teroare, sunt stresați, sunt supărați, simt că fac slujbe bisericești doar pentru bani. Pentru că la ei (cei de la arhiepiscopie n.r.) totul se limitează numai la bani, la ședințele lor se vorbește numai despre cifre. Am ajuns să ne formeze cum să luăm banii de la oameni, cum să îi prostim pe oameni să le golim buzunarele ca să le dăm lor”.
Dat afară că nu a vândut calendare
În același an în care preotul Andronache era nevoi să părăsească biserica din motive financiare, în Episcopia vecină, la Bârlad, un alt preot, Sorin Chirvase, era aruncat în stradă pe motiv că are datorii. Datoriile, spune preotul, au fost cauzate de birurile tot mai mari și tot mai multe impuse de Episcopie parohiei sale cu oameni tot mai săraci.
„Lumea nu mai avea bani. Ce aveam să le fac? Să stau la ușa omului să-l oblig să-mi dea contribuție? Dacă nu are, de unde să îți dea? Poate își păstrează un ban acolo ca să se întrețină până la următoarea pensie și eu mă duc să îi iau. Să-l forțez să-mi dea contribuția înseamnă să îl las fără mâncare!”, exclamă Chirvase ținând de un colț o foaie de hârtie pe care e trecută o listă lungă cât un pomelnic cu toate taxele și dările pe care avea să le achite ierarhilor lui: „susținerea episcopiei”, „susținerea protoieriei”, „ filantropie”, „fondul central misionar”, „radio Trinitas”, „abonamente”, „comision”, „imprimate”, „program salarii”, „tv Trinitas”, „tămâie și cărbuni”, „cărți”, „scaun arhieresc”, „scaun în ședințe”, „construcție protopopiat”, „vin cultic”.
„Ei cumpărau vin din comerț cu 3 lei litrul și ni-l vindeau nouă ca fiind cultic cu 10 lei trei sferturi de litru. Și ne obligau să luăm mult. 300 de litri pe an. Ar fi trebuit să facem slujbă zilnic ca să îl terminam. Chiar dacă ne rămânea ,trebuia plătit”, explică Chirvase.
E dezgustat de tot ceea ce i s-a întâmplat în interiorul Bisericii în ultimii ani. A muncit o viață întreagă împreună cu tatăl ca să repare biserica și să îi facă o casă unde se să se țină organizeze praznicele. Zi și noapte s-a chinuit. Iar când în final toată treaba s-a terminat, după zeci de ani, când biserica a fost reparată și casa terminată, a fost aruncat în stradă.
Acum locuiește cu chirie și încearcă să se descurce și el doar cu un salariu în familie, cel al soției. Dar încearcă să judece cu îngăduință ce i s-a întâmplat: „vă dați seama că Mamona, Diavolul, a pus stăpânire pe aceasta lume (a episcopiei n.r.) și nu văd în față decât bani, bani, bani.
„Îmi vine rău când mă gândesc că m-am învățat atâția ani ca să slujesc lui Dumnezeu. Și când colo, în Biserica lui Dumnezeu și-au făcut loc atâția ierarhi care nu au în cap decât bani”.
Conducere despotică
În replică reprezentanții Episcopiei Hușilor spun că înlăturarea lui Chirvase s-a făcut pe drept,în urma unor verificări financiar-contabile care ar fi constatat că el ar fi contabilizat sume neconforme cu realitatea și că administrat defectuos și iresponsabil gestiunea parohiei. „Am fost acuzat că sunt un hoț. Dacă eram hoți și eu, și tatăl meu ne făceam și noi câte o vilă. Nu eram acum nevoiți să stăm cu chirie. Am fost singurul preot din Bârlad care mergea cu o Dacie ruginită, vai de capul ei, și râdeau colegii de mine”.
Oficial nu există statistici referitoare la numărul preoților caterisiți în ultima vreme de reprezentanții Biserici Ortodoxe Române. Și totuși mai mulți preoți de la Eparhii diferite din țară ne-au spus, sub protecția anonimatului, spun că numărul acestor sancțiuni radicale e tot mai ridicat ajungându-se la situații abuzive și îngrijorătoare.
Unii înalți prelați au ajuns să caterisească în doar câțiva ani și de șase ori mai mulți slujitori ai Domnului decât au făcut-o predecesorii lor într-o viață de slujire.
„Nu toți ierarhii sunt despotici. Mai sunt și ierarhi buni și cu frică de dumnezeu și milostivi. Dar unii din ei dau preoți afară doar ca să îi înspăimânte pe ceilalți și să îi oblige să producă atâția bani cât se cer”, ne zice unul din preoții activi din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.
„Eu renunț cu cea mai mare plăcere. Cu condiția ca Preasfințitul să îmi returneze banii pe care i-am dat în 2002, care mi-a cerut ca șpagă pentru parohia Cernu și plec. Nu-mi mai trebuie nici preoție nici haine nimic. M-am săturat de această biserică care se face la noi aici, totul este pe bani”, părintele Andronache
„Am fost acuzat că sunt un hoț. Dacă eram hoți și eu, și tatăl meu ne făceam și noi câte o vilă. Nu eram acum nevoiți să stăm cu chirie. Am fost singurul preot din Bârlad care mergea cu o Dacie ruginită, vai de capul ei, și râdeau colegii de mine”, părintele Andronache
„Lumea nu mai avea bani. Ce aveam să le fac? Să stau la ușa omului să-l oblig să-mi dea contribuție? Dacă nu are, de unde să îți dea? Poate își păstrează un ban acolo ca să se întrețină până la următoarea pensie și eu mă duc să îi iau. Să-l forțez să-mi dea contribuția înseamnă să îl las fără mâncare!”, preotul Chirvase
„Nu toți ierarhii sunt despotici. Mai sunt și ierarhi buni și cu frică de dumnezeu și milostivi. Dar unii din ei dau preoți afară doar ca să îi înspăimânte pe ceilalți și să îi oblige să producă atâția bani cât se cer”, preot din Arhiepiscopia Romanului și Bacăului.
Galerie foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu