AVANPREMIERĂ: "Bacalaureat" de Mungiu - Omul, o insectă (Imagine AFP / Mediafax Foto)
Ştiţi fotografiile cu clasa, de la final de clasa a XII-a, când absolvenţii zâmbesc, ca într-un memento mori, pe trepte de liceu? Poza cu clasa e inaugurală, oricât de trivială, de melodramatică şi de general-umană. Toţi apărem în fotografiile alea cu rost existenţial. De fiecare dată când le vezi, fie că sunt fotografiile în care apari tu la sfârşit de liceu, fie că sunt ale altora, te-ntrebi care-i povestea oamenilor din clişeu, care-i soarta lor viitoare, după ce-au încremenit în azotat de argint?
O scenă din "Bacalaureat" e cu tatăl Romeo, medic de provincie şi fiica Eliza, în leagăn de copii, în curtea liceului. Patern, tatăl îi întinde o apă şi-un sandviş. Supravieţuirea-n lumea aspră a odorului depinde de protecţia părinţilor. Sunetul de clopot e în acord cu scârţeilile leagănului. Vocile de copii din părculeţ, vocile de oameni mari se-mbină, se topesc în plămada fluidă a vieţii. Eliza, fată de 10 la şcoală, e agresată cu o zi înainte de examenul de Bac la română. Un criminal evadat din arest o molestează lângă un container. Eliza e dezorientată, cu privirea goală, lividă, cu păr blond şi o stare lipotimică senzuală şi feminină. Mama ei, Magda, e costelivă şi melancolică. Fumează ţigări cu părul răvăşit, are vocea sfrijită şi calmul tipic al femeii resemnate, fără isterii şi spirit polemic. Tatăl e însă adulterin, e cap de familie, cu picior în prag, şi-şi iubeşte fiica aşa de mult că o alege drept spectru pentru exorcizarea propriilor demoni. "Recycling feelings", aşa ar fi vrut Mungiu să numească filmul. Fata lui nu va trăi viaţă vitregă în România, îşi promite Romeo tatăl. Eliza plânge hohotit, după siluire, în toiul nopţii şi tatăl ei o strânge-n braţe. Medicul ţine morţiş ca fata lui să nu râmână prinsă ca o insectă-n chihlimbarul societăţii româneşti viciate de corupţie. Ea primise o bursă la o universitate din Anglia. Dar englezii n-o acceptă la universitate decât dacă are medie mare la Bac.
Eliza şi tatăl merg la poliţie să dea declaraţii după ce fata e brutalizată. Tipul cu talent artistic care schiţează portretul robot al agresorului are pe "năşicu'", primaru' Bulai, bolnav de ciroză. Bulai, ştabul, avea nevoie de-un ficat. Ei bine, dacă pe Bulai îl va ajuta medicul Romeo să intre pe lista de aşteptare naţională pentru transplantul de ficat sănătos, Bulai va face mişmaş cât să ia Eliza notă mare la Bacalaureat. Medicul de provincie, deşi stimat pentru că era "doctor fără arginţi", acceptă pactul. Târgul cu îngrăcitul Bulai, om de omenie, zâmbăreţ şi sperios. Natura umană e coruptă şi de aia viaţa-i tragică şi are o limită, nenorocita de moarte. Derizoriu şi mic, omul trebuie în final să meargă pe altă lumea, loc cu verdeaţă, unde nu-i întristare şi nici suspin. Iar viaţa de aici e guvernată de instinct, sub incidenţa legii sângelui. Ştiţi vorba aia: Îmi pare rău de tine, dar mai rău îmi pare de mine? De unde atâta corupţie, nenicule? Păi vezi catastrofa la ştiri, vezi evenimentul funest care-a ştirbit omului minţile. Vezi descinderi de acuzatori anti-corupţi cât e ziua de lungă. Îşi fac treaba, vânează multe capete de acuzare. Aşa a declarat Mungiu pentru MEDIAFAX, că are un folder, mental sau măsurat în megabytes sau gzgabytes, cu toate ştirile care-l ţintuiesc locului şi-s bune de transpuns în film. Din ştirile noastre de toate zilele s-a inspirat Cristian Mungiu ca să scrie scenariul pentru "Bacalaureat", din relatările despre examene măsluite, despre fapte necinstite, despre copilaşii din România care nu-s în stare să treacă de examen.
Corupţia nu-i doar anodină, ci face legea-n tribul nostru omenesc. Mecanismul corupţiei se declanşează chiar când familia din film intră-n ecuaţia ostilă: Tatăl intră în jungla asta a corupţiei ca să-i primenească viaţa fetei lui. Romeo îi spune mlădiţei lui, despre care află că nu mai e fecioară, de la examenul ginecologic de după simulacrul de viol: "Când o să ajungi tu în Anglia, să te plimbi printre veveriţele alea din Kensington Garden, o să te gândeşti la lumea asta a noastră, din România şi o să ţi se pară că nici n-a existat". Iată corupţia desăvârşită, umană, sublimă. Dragostea de tată sublimează machiavelismul ăsta cu "scopul scuză mijloacele". Tatăl aranjează trebile cu un comisar de la Bac, cât să ia fetiţa notă şi s-o trimită departe de vortexul ăsta social provocat de troglodiţii balcanici.
Bac-ul ăsta, a spus Mungiu pentru MEDIAFAX, e, de fapt, un prag în viaţa omului. Vârsta tatălui Romeo din film e, la fel, bornă în viaţa bărbatului. "În film e vorba şi despre natura umană, şi despre societatea românească, şi despre un raport între oameni care se iubesc, e şi portretul unei vârste în care te uiţi la viaţa ta din urmă şi la ce-a mai rămas şi încerci să-i găseşti un sens. Titlul meu preferat pentru acest film, sub care am submis, de fapt, filmul la Eurimages era în engleză: "Recycling feelings". Mă amuza foarte tare ideea asta că vine un moment în viaţa ta în care toate resursele tale principale s-au consumat şi trebuie să le mai revezi o dată pe alea pe care le-a avut, să vezi ce faci cu ele. Dar am ales acest titlul succint, uşor de ţinut minte, pentru că Bacalaureat este un examen, un prag pe care îl treci şi te gândeşti atunci ce-i cu viaţa ta.", ne-a spus Cristian Mungiu.
Dacă ţi-a plăcut articolul, urmăreşte MEDIAFAX.RO pe FACEBOOK »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu