Să le vorbim copiilor despre sex!

Când a rămas însărcinată, Ana era în clasa a VII-a. Nu era cea mai conștiincioasă elevă, dar îi plăcea să fie cu prietenii ei, la școală, un copil ca toți ceilalti. Viața ei s-a schimbat brusc când părinții au văzut ce se ivește sub bluza ei. N-au mai lăsat-o la școală. Nici la câmp să muncească n-au mai luat-o o vreme. Au acceptat sarcina fetei ca pe un dat al sorții și i-au ascuns rușinea așa cum ar fi făcut și strămoșii lor într-un alt secol. Așa că, neștiind ce se întâmplă cu ea, fata a rămas acasă să îngrijească de grădina mare și de orătănii. Nici mai târziu, după ce a născut, Ana nu s-a mai întors la școală. A rămas cu șase clase și cu dorul de a fi din nou copil.
O vedeam în căruța trasă de un cal obosit, cu părul blond fluturând, obrajii murdari, întorcându-se acasă, de la câmp, după o zi de muncă. Avea mereu privirea aplecată ca și cum o povară mare ar fi împiedica-o să-și ridice fruntea.
Uneori, ieșea din curte și se întâlnea cu tineri de aceeași vârstă cu ea. Zâmbetul îi înflorea pe buze. Atunci, îl puteai vedea pe băiețelul ei, ieșind din curte și urmând-o pe  mama. Cu ochii mari, albaștri și părul blond ca al Anei, copilul aleargă la mama lui. O trage de bluză și-o strigă mereu, dar Ana nu îl ascultă. Pare că nu îl aude și nu îl vrea acolo. Fără să-i spună niciun cuvânt, fără să-l privească măcar, Ana îl împinge cu mâna ca și cum ai alunga o gâză care te incomodează. Băiețelul dă să plece, făce câțiva pași nedumerit, dar își amintește și se reîntoarce mereu la mama. Cu trupul împlinit, de femeie, cu ochii adânciți lipsiți de strălucire, cu fața arsă de soare, Ana se simte bine râzând cu tinerii de 16 ani. Doar un zvon ca adus de vând îi strigă „Mama, mama!”
Ana nu s-a mai întors niciodată la școală. Înainte de 18 ani a născut și al doilea copil.
La numai câteva străzi distanță, Mădălina locuiește cu mama și un frate mai mic într-o casă închiriată, sărăcăcioasă, cu pereții crăpați și scorojiți. Mama muncește cu ziua și are grijă ca cei doi copii să meargă la școală. Pe chipul femeii, în pielea mâinilor ei mari care freacă mereu hainele copiilor ridurile sunt adânci, dureroase. Dar Mădalina e atât de frumoasă și are o privire sprintenă, inteligentă, ochii negri, profunzi; văzând-o crezi că ea va scăpa din sărăcie, că va răzbi și va avea o viață bună. Dar Mădălina devine și ea mamă la 16 ani, la câteva luni după ce mama ei naște al treilea copil. După naștere, viață ei se schimbă cu totul. Începe să spele rufe și să legene copilul. La fel ca și Ana și ea a renunțat la școală și nu a absolvit nici clasa a IX-a.

Nevoia copiilor de a ști ce li se întâmplă, de a înțelege relația cu celălalt sex, nevoia de a primi răspunsuri și îndrumare se vede și în mediul online. Pe un site pentru adolescenți, cu întrebări și răspunsuri, foarte populat la rubricile Dragoste și Sex și Sănătate se pot citi în fiecare zi întrebări care dovedesc câtă necunoaștere, câtă frământare și teamă simt acești copii. Iată câteva exemple:

• Alex întreabă:

Buna! Am 16 ani si acum o saptamana am intretinut cu iubita mea un contact sexual neprotejat. Precizez ca in momentul acela eram amandoi virgini.
Iubita mea are 14 ani si ieri mi-a spus ca i-a intarziat, normal trebuia sa-i vina acum 2 zile.
Este insarcinata? Dau funda.

• Anonim întreaba:

Azi am facut un test de sarcina si a iesit negativ, am mai facut teste de sarcina, dar inainte linia avea o culoare care nu era chiar aprinsa, însă cel de astăzi acea o culoare foarte aprinsa, imi este foarte frica. Credeți ca este vreo problema ca acum culoarea este mult mai intensă? Va rog sa-mi raspundeti!
·         Anonim întreabă
La cati ani poate ramane o fata gravida? Raspundeti clar si nu cu cuvinte grele!

• FaraNume întreabă:

Trebuie sa ai peste 18 ani ca sa poti cumpara un test de sarcina?

Toate aceste întrebări sunt în sine argumente în favoarea predării Educației pentru sănătate. Lipsa acestei discipline afectează profund fetele minore care devin mame, pentru că de cele mai multe ori ele nu se întorc la școală și în consecință își ciuntesc șansele de a avea o viață mai bună, cu atât mai mult cu cât ele provin din mediul rural sau din comunități foarte sărace. Copiii aceștia au nevoie de îndrumare, iar școala trebuie să-i pregătească pentru viață, să le ofere o informații avizate, corecte, mai ales în acele situații când părinții nu pot, nu știu sau nu îndrăznesc să își educe copiii.
Sexualitatea este o parte inerentă a vieții. Copiii cresc și devin adulți. Îi putem ghida sau îi lăsăm să ghicească cu simțurile lor limitate, cu cunoștințele lor incomplete ce înseamnă să fii om.
Există numeroase voci care se opun introducerii Educației pentru sănătate în școli și, sub pretextul că protejează inocența copiilor lor, mii de alți copii din medii defavorizate sunt nenorociți pe viață tocmai din cauză că le lipsesc informații esențiale. Nu copiii cu părinți protectori au mai ales nevoie de această educație, ci acei copii care nu sțiu ce înseamnă relația cu celălalt sex și nu înțeleg ce consecințe au faptele lor. Copiii nu se nasc învățați și nici nu au omnisciența de a prevedea ce li se întâmplă, cu atât mai mult cu cât nici nu ar avea ce vedea într-o lume care ascunde sub preș „rușinea”. Și-atunci dezvoltatea lor sexuală se întâmplă fără îndrumare și copiii riscă să greșească. „Educația lor sexuală” se întâmplă pe ascuns, pe șoptite, cu zâmbete în colțul gurii și lovituri peste fund la care fetele nu știu să reacționeze. Ce viitor are o tânără care trebuie să renunțe la școală în clasa a VI-a pentru a crește un copil? Renunțând la școală, Ana e condamnată la sărăcie, la o viață grea. Ea și copiii ei. Este o ipocrizie să se refuze Educația pentru sănătate pe motivul protejării copiilor. Ideea că, în secolul al XXI-lea când informația nefiltrată este la îndemâna oricui, copiii pot fi feriți de chestiunile sexuale este total eronată.
În altă ordine de idei, vreau să subliniez faptul că Educația pentru sănătate nu încurajează activitatea sexuală a minorilor, ci oferă informații avizate, corecte pentru ca adolescenții să își cunoască corpurile și să înțeleagă ce se întâmplă cu ei în dezvoltarea lor și astfel să prevină accidentele de orice fel. În prezent nișa acestei discipline în școli este ocupată de programe ale unor firme private care își promovează produsele.
Concluzii:

• Școala românească este prea puțin interesată de problemele copilulul, dovadă fiind lipsa de interes față de creșterea copiilor, față de  schimbările pe care aceștia le trăiesc. Noțiuni sterpe și greoaie învață pe dinafară la anatomie și mai învață rușinea, pudoarea, faptul de a ascunde curiozitățile de ochii adulților. Din aceste cauze în România există un număr atât de mare de mame minore.
• Asociațiile religioase caracterizate de o pudoare distrugătoare nu văd copiii drept adulți în devenire și ignoră drama acestor fete care devin mame înainte de vreme, răpindu-li-se șansa la un viitor mai bun.