Regina Ana - O răsfoire fierbinte a României

Foto: Agerpres - 2

 

- Evocarea unui pelerinaj la Mânăstirea Sâmbăta -

Pe 17 octombrie 1995, la Mânăstirea Sâm­bă­ta de Sus, am fost printre cei care au întâmpinat-o pe Regina Ana. Era pe vre­mea când Ion Iliescu îi interzicea Regelui Mihai să se întoarcă în patrie. Nu uităm acel de pomină 7 octombrie, când preşedintele Ro­mâniei i-a interzis regelui să co­boare din aeronava care aterizase pe aeroportul Băneasa. Dar Re­gina a venit să facă un pelerinaj, cu sau fără legătură cu iluzia că "monarhia oblojeşte România".
Formal, Regina era invitată de un mitropolit sau de primarul lo­cului, avea deci o acoperire pro­to­colară. Întâlnirile sale se petreceau doar în acest cadru, sub clişeul "le­găturii tradiţionale între Fa­milia Regală şi Biserica Orto­doxă" şi sub simbolul casei regale a României, Nihil sine Deo. Şi, în aproape toate cele 7 "staţii" sacre ale pelerinajului său, Majestatea Sa era întâmpinată de primar şi de episcop. Aşa a fost şi la Mânăs­tirea Brâncoveanu, unde Majes­tatea Sa a fost întâmpinată de primarul Făgăraşului şi de Mitro­politul Antonie Plămădeală, care m-a invitat şi pe mine, pentru că un scriitor român dădea bine mo­mentului festiv. (La Galaţi, de pildă, din suita episcopală care a primit-o pe regină făcea parte şi scriitorul Al. Paleologu.)

Regii noştri, prin Constituţie, erau ortodocşi

Înserare solemnă. La intrarea Reginei şi a grupului de însoţitori pe sub porţile mânăstirii, Mitropolitul îi spune cuvinte de bun venit, apoi o conduce pe Regină spre biserica ve­che, pentru închinare. Acest lăcaş a fost rectitorit de Regele Mihai, pe vremea când stareţ era părin­tele Arsenie Boca. Regina îşi face cruce, ducând mâna de la dreapta la stânga, precum ortodocşii. Regii României, prin Constituţie, au fost botezaţi ortodocşi. "Constituţia cerea Regelui nostru şi des­cendenţilor săi să fie crescuţi în religia ortodoxă. Credinţa majorităţii românilor." Ştiam, dintr-o evo­care, că la Săvârşin, pe vremuri, familia regală mer­gea o duminică la biserica ortodoxă şi o duminică la biserica greco-catolică.

Părintele Arsenie Boca, tangenţe cu casa regală

Arsenie Boca - "sfântul Ardealului" a avut relaţii apropiate cu Regele

 

Regina Ana se apropie de icoanele îm­părăteşti ale altarului. Ele au fost dăruite de Principesa Ileana, care a vizitat de câteva ori Mânăstirea Brâncoveanu, între 1945-1947, venind să-l vadă pe părintele Arsenie Boca. S-a spovedit la Părintele Arsenie. Alun­gată din ţară, în 1948, Principesa Ileana (fiica cea mică a regelui Ferdinand şi a reginei Maria) s-a călugărit în Statele Unite, devenind Maica Alexandra.
Părintele Arsenie a avut de suferit pentru relaţia sa cu casa regală a României. În 1948, a fost propus de Patriarhia Română să fie episcop al Ma­ramureşului. Pentru aceasta era nevoie şi de un raport al Sigu­ranţei comuniste, dar cercetările întreprinse dovedesc că părintele Arsenie Boca "este periculos", având legături cu grupuri de re­zistenţă anticomunistă şi cu casa regală. Şi este arestat.
Regina Ana se opreşte în drep­tul unei fresce lângă uşa de la intrare. Pictura murală îl repre­zintă pe Regele Mihai I al Ro­mâniei. Este un tablou votiv. A fost pictat în anii '40, când s-a renovat biserica mânăstirii, dis­trusă de Bukow. Astfel, Regele Mihai I al României apare ca al doilea ctitor, după Constantin Brâncoveanu. În 1947, la 15 Au­gust, Regele Mihai I a fost pre­zent la resfinţirea bisericii re­novate de la Sâmbăta de Sus. A stat alături de stareţ, de părintele Arsenie Boca.
Ieşim din Biserica veche şi vi­zităm complexul mânăstiresc nou. Regina este impresionată de fru­moasa arhitec­tură şi îl laudă pe Mitropolitul An­to­nie Plămădeală, ca­re a reclădit părţi importante din complexul mânăs­tiresc, după 200 de ani de când fusese distrus de austrieci. Sub Antonie, s-au făcut zidurile dimprejur, porta­lul, pagodele, dar şi o Academie, şi el devine astfel al patrulea ctitor (al trei­lea a fost Mitropolitul Bălan).

O recepţie fără politică

An­to­nie Plămădeală, mitropolitul Ardealului

 

Intrăm în sala de mese. Regina ar fi vrut să mănânce chiar la trapeză, să fie cu obştea, dar Mitropolitul Ar­dealului a organizat în cinstea ei o recepţie. Aşa că, plini de voie bună, intrăm cu toţii în salonul pentru oaspeţi. Mitro­po­litul a binecuvântat masa, apoi a rostit un toast de primire, cu citate patristice. Regina a mulţumit fără citate. A spus câteva cuvinte şi domnul Mihai Ricci, coordonatorul vizitei. Eram în total 11 persoane. Se vorbea în franceză. Mitropolitul Antonie ştie o franceză impecabilă, o engleză de Oxford, unde şi-a luat doctoratul, doar rusă nu ştie deloc, deşi este basarabean! "În Basarabia numai orăşenii au cedat slavizării, la sate s-a vorbit mereu româna aceea frumoasă de pe vremea fraţilor Jderi", spune.
Întrebată cum se simte în călătoria aceasta, Re­gina spune cu bucurie vizibilă că a fost primită cu aclamaţii peste tot. Adunări spontane de oameni. Ştiam şi din presă, citisem despre primul ei popas la Galaţi. Se deplasase fără gărzi prin oraş, acla­mată. Doar când a vrut să intre la Universitate, un grup de studenţi n-au lăsat-o, au scandat "fără poli­tică, fără politică". Regina Ana a spus şi câteva cu­vinte despre popasul la Mitropolia din Iaşi, la Cate­drala Sf. Parascheva, unde se închinase, pe 14 Oc­tom­brie. A vorbit admirativ despre Mitropolitul Daniel. "La Iaşi am simţit şi respiraţia Basara­biei!", a spus.
La fiecare închinare de pahar, se schimbă su­biectul de discuţie. Părintele Ioan Bria, care tocmai se întorsese de la Geneva, unde rezidase 21 de ani, cu funcţii în Consiliul Ecumenic, dornic de regă­sirea vetrei, spune că de când a pus piciorul la Sâm­băta, îl copleşeşte amintirea părintelui Arsenie Boca. Îl întreabă pe Mitropolit dacă l-a cunoscut.
- L-am cunoscut bine, spune mitropolitul. Eram student la Bucureşti, veneam aici la Sâmbăta, cu alţi studenţi, ne spovedea, era mare lucru să te ştii spovedit de el, cotrobăia în tine în adâncime, nu omitea nimic. Ne-a chemat într-o vară să-i facem un schit în pădure, apoi să-i facem un lac, în acest timp, ne dădea hrană cum se dă muncitorilor. M-a influenţat total. Crea în jurul lui o atmosferă de creş­tinism primar, de credinţă vie, puternică. Aşa m-am hotărât să mă călugăresc. M-a călugărit chiar părintele Arsenie Boca, la Prislop, în 1949. Mi-a fost "naş" Sandu Tudor, marele călugăr şi scriitor.

Mânăstirea Vladimireşti, cu amintiri regeşti

Mânăstirea Vla­dimireşti

 

Maica Veronica

 

Aflăm, apoi, ce alte locuri voise Regina Ana, în mod special, să desco­pere în acest pelerinaj: mânăstirile din Buco­vi­na şi cea din Vladi­mi­reşti. La Mânăstirea Vla­dimireşti a ţinut să mear­gă pentru că este, şi ea, tot o ctitorie regală. Des­pre Maica Veronica ştia dinainte. Îi povestise chiar regele despre ea.
Într-o răpire vizio­na­ră, Maica Veronica, L-a văzut pe Hristos, pri­mind puterea să pună temelia unei mânăstiri. I-a venit ideea să meargă la rege, să-i ceară un sprijin financiar. S-a dus la Castelul Peleş. Vede un tânăr care meşterea ceva la un automobil. Îl întreabă cum poate ajunge la MS Regele, fără să ştie că vorbeşte chiar cu el. Acesta se uită uimit la copila îmbrăcată în haine călugăreşti şi îi zice sobru că nu va putea să-l vadă pe rege, dar o întreabă în ce pricină a venit. Măicuţa îi spune că, printr-o viziune, i s-a poruncit să facă o mânăstire şi umblă prin ţară să adune fonduri. Fără să ezite, Regele se duce în castel şi îi aduce, apoi, economiile sale. Tânăra zice bogdaproste şi pleacă, fără să ştie că acela era chiar Regele.
La Mânăstirea Vladimireşti se poate vedea, pe peretele de la intrare, tabloul votiv al Regelui.

Un final în tăcere

Regina Ana lăsa impresia că abia acum des­coperă ţara pe care o avea în soartă, fără s-o fi văzut. Părea fermecată şi încântată. Se măritase cu un rege exilat, alungat, şi învăţase crâmpeie de Românie doar din poveştile lui. Pelerinajul acesta era prima ei răsfoire iute şi fierbinte a României vii.