Citind memoriile lui Grigore Lăcusteanu (Amintirile colonelului Lăcusteanu, Humanitas, București, 2015), am descoperit câteva pasaje interesante referitoare la programa de studiu a Școlii Militare de ofițeri, care, conform autorului, a fost instituită în anul școlar 1855-1856 de către domnitorul Valahiei, Barbu Știrbei (p. 230). Școala era destinată fiilor de militari, tinerii putându-se înscrie în jurul vârstei de 11-14 ani. Cel puțin așa rezultă din memoriile lui Gr. Lăcusteanu, fiul acestuia, Mihail Lăcusteanu, fiind născut în 1844 (p. 224) și devenind elev al școlii în 1858 (p. 235). Deși este vorba de o școală militară, materiile care se studiau în anii până la absolvire mi-au atras atenția, astfel că voi reda în continuare materiile de studiu, așa cum au fost consemnat de memorialist: 1) algebră și trigonometrie; 2) aritmetică; 3) arhitectură, poduri și șosele; 4) geometrie analitică și geodezie; 5) geometrie descriptivă; 6) geografie; 7) limba română;
limba franceză; 9) limba germană; 10) desen și caligrafie; 11) scrimă;
12) religie; 13) istorie; 14) artă militară; 15) istorie militară; 16)
instucție de infanterie; 17) instrucție de cavalerie (pp. 231-232).Trecând peste diferențele de epocă și de profilul școlii, ce se observă? În primul rând că există niște principii, direcții și preocupări caracteristice naturii umane, care nu pot fi eludate de nici o formă de deconstructivism la modă. Cunoașterea de sine, logica, elocința și însușirea unei profesii au fost și sunt țelurile oricărui parcurs cognitiv.
Unele materii care se studiau atunci încă se mai studiază și astăzi, deși sunt tot mai contestate de unii „tineri (și mai puțin tineri) frumoși și liberi”. Dar ce aveți domnule cu limba de română de nu vă mai place? De ce ați scos o oră de limba română din noul plan-cadru gimnazial, aveți impresia că elevii sunt suprasolicitați cu materii „nepractice”? De curând am aflat că niște juni vor să scoata „Miorița” din programa de limba română pe motiv că instigă, printre altele, la letargie și fatalism. Să decidă elevii programa de limba română, doar e la modă să vrei să dărâmi tot ce e vechi (a se citi nu-ți convine) pentru a pune în loc… nimic.
Revenind la programa descrisă de Gr. Lăcusteanu, ce mai observăm? Se preda religia. Să sară „florineii”, hipsterii și „radicalii chic”! Îndoctrinare pe față! Din acest motiv poporul a fost subjugat de diferitele regimuri de pe la noi, pentru că ofițerii erau îndoctrinați din școală să susțină o ordine politică cu accente medievale! Scoatem religia și o înlocuim cu socialismul științific numit astăzi relativism! Lăsați domnilor fantoma lui Marx să se odihnească, istoria a consemnat că socialismul/comunismul a fost și este malefic, indiferent de câte măști i-ați pune pentru a-i da o față umană.
Ce-i mai deranjează pe ăia „frumoși și liberi”? Ora de istorie. Din fericire, s-au mobilizat cei care înțeleg miza excluderii orei de istorie și au reușit să convingă decidenții că identitatea nu este negociabilă în mod deconstructivist și au suplimentat orele de istorice în noul plan-cadru cu una. Citindu-i pe E. Hobsbawm sau pe L. Boia, „tinerii frumoși și liberi” vor susține că istoria este deformată de mituri, în special, din momentul în care națiunea a intrat pe scena istorică, căci aceasta nu este decât o construcție politico-culturală a unor elite cu anumite interese. Vor mai spune că continentul european este vulnerabil din cauza discursului istoric. Eu o să le spun că, în contextul lipsei de securitate a granițelor europene, unitatea și determinarea europenilor sunt conferite de memoria comună, iar, în caz că nu se știa, pentru școală istorică britanică, istorie înseamnă memorie scrisă, în timp ce pentru cea franceză, istoria și memoria se susțin reciproc.
Potrivit noului plan-cadru gimnazial, din clasa a V-a și până într-a VIII-a, elevii vor studia „Educație Socială”, structurată anual pe materii: „Gândire critică și drepturile copilului”, „Educație interculturală”, „Educație pentru cetățenie democratică” și „Educație economico-financiară”.
La sfârșit, am și eu unele nedumeriri…
În clasa a V-a, când elevii vor studia „Gândire critică și drepturile copilului”, profesorii vor putea să le spună că gândirea critică se formează în mulți ani de acumulări experimentale și livrești, și că ideea unui manual care pretinde așa ceva este ineficientă și chiar periculosă?
Dar în clasa a VIII-a, la ora de „Educație economico-financiară”, o să li se spună elevilor că în România birocrația sugrumă inițiativa privată prin nenumărate reglementări care, în cele din urmă, duc la corupție și politicianism? Oare o să le spună elevilor că în România cel mai convenabil este să faci afaceri cu statul, căci acesta plătește mereu, doar colectează atâtea taxe de la cetățeni?
Bănuiesc că cei care vor redacta programa pentru aceste materii vor eluda doct răspunsurile la nedumeririle mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu