Matematicianul Preda Mihăilescu trăiește de foarte mulți
ani în străinătate, dar nu și-a uitat rădăcinile românești. S-a născut
la București în 1955 și a părăsit țara în 1973 pentru a se stabili în
Elveția, însă este la curent cu tot ce se întâmplă în România. A fost
cercetător la Zurich, iar acum este profesor la Institutul de Matematica
din Goettingen.
Între temele abordate în cercetările sale se numără biometria, securitatea online, autentificarea pe diferite platforme și chiar probleme de „securitate a medicamentelor”, de protecție a mărcilor. Specialist în matematică și informatica, Preda este matematicianul român al cărui nume este legat de rezolvarea unei probleme faimoase a matematicii. În 2002 a reușit să demonstreze conjectura formulată în 1844 de matematicianul francez Eugen Charles Catalan, rezultatul fiind cunoscut ca „teorema lui Mihăilescu”.
Cristinel C. Popa: La ce proiecte lucrați? Ce v-a oferit satisfacție în munca dv în ultima perioadă?
Prof. dr. Preda Mihăilescu: Fac matematica - foarte frumoasă, din păcate tot mai greu de comunicat unui public larg. Suntem specializați în ceea ce știm să facem mai bine. Dar mă ocup în continuare și de teme de biometrie, securitate de date - mai recent chiar și de protectția medicamentelor, un lucru concret și aplicat, care oferă o bună compensație muncii în teoria numerelor. Am avut nu demult bucuria, la un congres de criptografie la București, să am un ecou extrem de pozitiv la lucrările mele în biometrie și concluzia că trebuie multă atenție să nu se supraevalueze securitatea pe care aceste metode le pot oferi - fie că provin de la amprente digitale, iris sau alte surse. Despre proiectele mele concrete nu știu dacă este ok să vorbesc, căci nu sunt doar ale mele, este un proiect consorțial, suportat de fonduri EU. În privinta biometriei, pot să spun însă că toate lucrările noastre confirmă faptul că biometria - mai ales cea a amprentelor - nu va putea niciodată să confere securitate, și este bine ca utilizatorii să fie clar informați în această privință, căci guvernele și mai ales comerțul vă promit marea cu sarea. De fapt, s-a văzut, spre exemplu la autentificarea pe iPhone prin amprente, că a putut fi atacată în mai puțin de 10 zile. În comparație, nici unul din challenge-urile legate de securitate criptografică, care au fost lansate încă din anii '90, nu a putut fi reclamat până astăzi. Deci există o limitare dramatică a securității care face ca biometria să nu poată oferi mai mult decat o oarecare protecție – comparabilă poate cu un geam închis. Oricine își dă puțin osteneala poate să circumvie acestei aparente protecții. Deci este important ca societatea să știe aceste lucruri și să se decidă asupra domeniilor de aplicație acceptabile. Desigur, o mașină se poate fura, o ușă de bloc se poate deschide cu șperaclu... deci în fața unei liste de asemenea referințe, se poate afirma că rămân încă numeroase posibile aplicații. Trebuie însă avut și în vedere faptul că, cu cât sunt mai numeroase aplicațiile, cu atât sunt și mai numeroase urmele lăsate în diferite bănci de date, care pot deveni la rândul lor sursă de nesiguranță.
C.C.P.: Ce vedeți bun și ce rău în țara noastră?
P.M.: Este bine că întrebați ce văd bun. Există un sud-african, îl cheamă Tellinger, care spune că există două sud-Africi. Există țara cu geografia ei și cu felul de viață al oamenilor legat de tradiții, spațiu și obiceiuri – și există statul sud-african care încearcă să uzurpeze Sud-Africa. Răspunsul mi se pare foarte corect și se aplică și la România. Rămâne ca oamenii să se trezească și să știe că România este o neprețuită, un dar Dumnezeiesc al naturii și al felului străvechi de trai în prietenie cu această natureă aspră și mângâietoare deopotrivă - iar uzurparea ei de către fanarioti, comuniști sau depravați contemporani nu este România.
C.C.P.: Ce ar trebui făcut ca ea să se schimbe și ca dv. să vă întoarceți acasă?
P.M.: Nu accept amalgamarea celor două chestiuni care sunt perfect perpendiculare. A mă intoarce sau nu în țară depinde și de starea ei, dar nu depinde de ea în mod major. Dar despre schimbările în țară - aici aș spune că ele sunt în mod major reduse la evoluția personală și civică a cetățenilor. Acești 25 de ani de furt generalizat, de colonizare prin indolența celor aleși a arătat că românul nu mai poate trăi delegându-și răspunderea fie puternicilor, fie fricii de răspundere. Ajuns în pragul colapsului, trebuie să înțeleagă în ce măsură starea țării este strâns legată și de o desfășurare nefericită pe plan mondial, fără de care își pune necontenit cenușă în cap rămânând inertă, dar trebuie să înțeleagă și că stă în deplina lui putere de a pune capăt abuzurilor care îl subjugă. Trebuie să reduca din lipsa totala de încredere reciprocă din societate și din încrederea pasivă pe care o acordă lăsând politruci și baroni în plata lor. Am văzut că, ajunși la capătul răbdării, oamenii au știut în unele sate să oprească vânzarea frauduloasă a terenurilor, și au reușit. Au știut să oprească convoaie cu cherestea furată din munții noștri, și au reușit. ăsta este românul când instinctul său vital percutează și reacționează. Trebuie să învețe să se organizeze și să canalizeze acest instinct, ca să fie prezent mereu, și nu numai când ajunge la capătul răbdării. La fel cum canalizezi un râu, ca să aibă apă în perioada de secetă și să nu inunde când vin ploi excesive. Organizații civice, de apărare a bunului național - natura, resurse, dar și producție agrară, organizații care apără și produc, și nu organizații care au șefi și hoți. Cam asta trebuie. Ascultați-l pe Florin Colceag (matematician, supranumit „antrenorul de genii”) - el explică bine cât de serioasă este situația, și știe că totuși există soluții. Este poate un moment de răscruce istorică, de maturizare profundă a societății românești.
C.C.P.: Dezvoltarea României depinde și de dv și de țara în care locuiți?
P.M.: Bineînțeles că există interdependențe nenumărate, și Germania fiind cea mai mare putere economică în Europa, este o copilărie să spui că nu depinde. Dar mult mai mult depinde de modul în care cei care reprezintă România pe plan internațional știu să lupte cu îndârjire pentru drepturile neamului lor, folosind mijloacele diplomației și ale negocierilor, dar împotrivindu-se la căciuleli. Domnul Cioloș pare să spună ceva în această direcție - din păcate dânsul vorbește de ce nu știu românii, și acum că îi conduce am aștepta să dea un exemplu de ceea ce pot face românii. Căci el nu este exponent al EU în România, ci prim ministru al României ca stat de sine stătător într-o uniune în mari schimbări.
C.C.P.: Ce ar trebui să facă și ce nu românii, eventual cei care pleacă din țară?
P.M.: Nu există secrete - omul trebuie să se respecte pe sine și darurile pe care le are de la Dumnezeu. Şi dacă se găsește într-o țară străină, să înțeleagă cum funcționează, să aibă încredere în sine, în ciuda tuturor încercărilor, și să găseasca modul de a-și oferi serviciile într-un mod demn și util. Căci omul trăiește din ceea ce poate oferi altora. Financiar și sufletește trăiește astfel.
![]()
Vezi galeria fotoÎntre temele abordate în cercetările sale se numără biometria, securitatea online, autentificarea pe diferite platforme și chiar probleme de „securitate a medicamentelor”, de protecție a mărcilor. Specialist în matematică și informatica, Preda este matematicianul român al cărui nume este legat de rezolvarea unei probleme faimoase a matematicii. În 2002 a reușit să demonstreze conjectura formulată în 1844 de matematicianul francez Eugen Charles Catalan, rezultatul fiind cunoscut ca „teorema lui Mihăilescu”.
Cristinel C. Popa: La ce proiecte lucrați? Ce v-a oferit satisfacție în munca dv în ultima perioadă?
Prof. dr. Preda Mihăilescu: Fac matematica - foarte frumoasă, din păcate tot mai greu de comunicat unui public larg. Suntem specializați în ceea ce știm să facem mai bine. Dar mă ocup în continuare și de teme de biometrie, securitate de date - mai recent chiar și de protectția medicamentelor, un lucru concret și aplicat, care oferă o bună compensație muncii în teoria numerelor. Am avut nu demult bucuria, la un congres de criptografie la București, să am un ecou extrem de pozitiv la lucrările mele în biometrie și concluzia că trebuie multă atenție să nu se supraevalueze securitatea pe care aceste metode le pot oferi - fie că provin de la amprente digitale, iris sau alte surse. Despre proiectele mele concrete nu știu dacă este ok să vorbesc, căci nu sunt doar ale mele, este un proiect consorțial, suportat de fonduri EU. În privinta biometriei, pot să spun însă că toate lucrările noastre confirmă faptul că biometria - mai ales cea a amprentelor - nu va putea niciodată să confere securitate, și este bine ca utilizatorii să fie clar informați în această privință, căci guvernele și mai ales comerțul vă promit marea cu sarea. De fapt, s-a văzut, spre exemplu la autentificarea pe iPhone prin amprente, că a putut fi atacată în mai puțin de 10 zile. În comparație, nici unul din challenge-urile legate de securitate criptografică, care au fost lansate încă din anii '90, nu a putut fi reclamat până astăzi. Deci există o limitare dramatică a securității care face ca biometria să nu poată oferi mai mult decat o oarecare protecție – comparabilă poate cu un geam închis. Oricine își dă puțin osteneala poate să circumvie acestei aparente protecții. Deci este important ca societatea să știe aceste lucruri și să se decidă asupra domeniilor de aplicație acceptabile. Desigur, o mașină se poate fura, o ușă de bloc se poate deschide cu șperaclu... deci în fața unei liste de asemenea referințe, se poate afirma că rămân încă numeroase posibile aplicații. Trebuie însă avut și în vedere faptul că, cu cât sunt mai numeroase aplicațiile, cu atât sunt și mai numeroase urmele lăsate în diferite bănci de date, care pot deveni la rândul lor sursă de nesiguranță.
C.C.P.: Ce vedeți bun și ce rău în țara noastră?
P.M.: Este bine că întrebați ce văd bun. Există un sud-african, îl cheamă Tellinger, care spune că există două sud-Africi. Există țara cu geografia ei și cu felul de viață al oamenilor legat de tradiții, spațiu și obiceiuri – și există statul sud-african care încearcă să uzurpeze Sud-Africa. Răspunsul mi se pare foarte corect și se aplică și la România. Rămâne ca oamenii să se trezească și să știe că România este o neprețuită, un dar Dumnezeiesc al naturii și al felului străvechi de trai în prietenie cu această natureă aspră și mângâietoare deopotrivă - iar uzurparea ei de către fanarioti, comuniști sau depravați contemporani nu este România.
C.C.P.: Ce ar trebui făcut ca ea să se schimbe și ca dv. să vă întoarceți acasă?
P.M.: Nu accept amalgamarea celor două chestiuni care sunt perfect perpendiculare. A mă intoarce sau nu în țară depinde și de starea ei, dar nu depinde de ea în mod major. Dar despre schimbările în țară - aici aș spune că ele sunt în mod major reduse la evoluția personală și civică a cetățenilor. Acești 25 de ani de furt generalizat, de colonizare prin indolența celor aleși a arătat că românul nu mai poate trăi delegându-și răspunderea fie puternicilor, fie fricii de răspundere. Ajuns în pragul colapsului, trebuie să înțeleagă în ce măsură starea țării este strâns legată și de o desfășurare nefericită pe plan mondial, fără de care își pune necontenit cenușă în cap rămânând inertă, dar trebuie să înțeleagă și că stă în deplina lui putere de a pune capăt abuzurilor care îl subjugă. Trebuie să reduca din lipsa totala de încredere reciprocă din societate și din încrederea pasivă pe care o acordă lăsând politruci și baroni în plata lor. Am văzut că, ajunși la capătul răbdării, oamenii au știut în unele sate să oprească vânzarea frauduloasă a terenurilor, și au reușit. Au știut să oprească convoaie cu cherestea furată din munții noștri, și au reușit. ăsta este românul când instinctul său vital percutează și reacționează. Trebuie să învețe să se organizeze și să canalizeze acest instinct, ca să fie prezent mereu, și nu numai când ajunge la capătul răbdării. La fel cum canalizezi un râu, ca să aibă apă în perioada de secetă și să nu inunde când vin ploi excesive. Organizații civice, de apărare a bunului național - natura, resurse, dar și producție agrară, organizații care apără și produc, și nu organizații care au șefi și hoți. Cam asta trebuie. Ascultați-l pe Florin Colceag (matematician, supranumit „antrenorul de genii”) - el explică bine cât de serioasă este situația, și știe că totuși există soluții. Este poate un moment de răscruce istorică, de maturizare profundă a societății românești.
C.C.P.: Dezvoltarea României depinde și de dv și de țara în care locuiți?
P.M.: Bineînțeles că există interdependențe nenumărate, și Germania fiind cea mai mare putere economică în Europa, este o copilărie să spui că nu depinde. Dar mult mai mult depinde de modul în care cei care reprezintă România pe plan internațional știu să lupte cu îndârjire pentru drepturile neamului lor, folosind mijloacele diplomației și ale negocierilor, dar împotrivindu-se la căciuleli. Domnul Cioloș pare să spună ceva în această direcție - din păcate dânsul vorbește de ce nu știu românii, și acum că îi conduce am aștepta să dea un exemplu de ceea ce pot face românii. Căci el nu este exponent al EU în România, ci prim ministru al României ca stat de sine stătător într-o uniune în mari schimbări.
C.C.P.: Ce ar trebui să facă și ce nu românii, eventual cei care pleacă din țară?
P.M.: Nu există secrete - omul trebuie să se respecte pe sine și darurile pe care le are de la Dumnezeu. Şi dacă se găsește într-o țară străină, să înțeleagă cum funcționează, să aibă încredere în sine, în ciuda tuturor încercărilor, și să găseasca modul de a-și oferi serviciile într-un mod demn și util. Căci omul trăiește din ceea ce poate oferi altora. Financiar și sufletește trăiește astfel.
Galerie foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu