Ultima postare a Ilenei Ciuculete pe blog. Artista își spunea of-ul pe internet.
Intepreta de muzică populară Ileana Ciuculete a încetat din viață pe 14 martie 2017. A lăsat în urma ei o familie îndurerată, dar și fani și colegii care au fost șocați de dispariția ei bruscă.
Puțină lume că Ileana Ciuculete a avut un blog, unde obișnuia să scrie destul de rar.
„Ca orice om, sunt foarte sensibilă atunci când, direct sau indirect intru în contact cu un caz social, cu un om sau cu o comunitate care se confruntă cu probleme financiare, de sănătate sau de orice altă natură umană. Principiul „bunului samarinean” este funcțional și în cazul meu. Consider că sunt un om bun și cu foarte mare sensibilitate, care se manifestă natural, atunci când întâlnește un om într-un moment dificil al vieții sale.
Până la un punct am fost foarte de acord cu implicarea mea directă și activă în comunitate, susținând cazuri sociale importante. La un moment dat am fost chiar entuziasmată de proiectele sociale în care mă puteam implica. Am participat, începând de acum câțiva ani, la emisiuni-teleton (cu telefoane în direct) pentru colectarea de fonduri pentru anumite cazuri sociale. Apoi, am fost asaltată de cereri pentru spectacole de caritate, câte 7-8 pe an, spectacole unde trebuia să-mi plătesc transportul și chiar să fac mici donații. Am acceptat cu mare bucurie. După aceea au urmat serii de emisiuni la anumite televiziuni, unde am fost rugată să fac donații financiare, sau de altă natură pentru diverse cauze, mai mult sau mai puțin grave.
După toată această perioadă, în care pur și simplu simt că s-a făcut exces de bunăvoința și bunătatea mea, cred cu tărie că a sosit momentul să zic clar și răspicat: am obosit, vreau să mă opresc.
Sunt dezamăgită pentru că pe nimeni nu interesează niciodată etapele prin care eu trec, situațiile pe care am fost nevoită să le depășesc singură. Nimeni nu știe și pe nimeni nu interesează… că și eu am problemele mele personale, că am și eu greutăți. Nimeni nu mă ajută niciodată să le rezolv, mai mult chiar, nimeni nu știe și nici nu vrea să afle cum le rezolv și cum le depășesc.
Cu mare tristețe în suflet, trebuie să recunosc faptul că am impresia că, cerșitul, care în multe orașe este interzis, beneficiază de oficializare prin unele ONG-uri sau cămășile albe. Pur și simplu dintr-o dată nu mă simt la fel de fericită ca la început; oare de ce? Păcat, mare pacat…:(„, scria ea.
Intepreta de muzică populară Ileana Ciuculete a încetat din viață pe 14 martie 2017. A lăsat în urma ei o familie îndurerată, dar și fani și colegii care au fost șocați de dispariția ei bruscă.
Ultima postare a Ilenei ciuculete pe blog. „S-a făcut exces de bunăvoința și bunătatea mea”
Ultima postare a regretatei cântărețe datează din 21 octombrie 2015.„Ca orice om, sunt foarte sensibilă atunci când, direct sau indirect intru în contact cu un caz social, cu un om sau cu o comunitate care se confruntă cu probleme financiare, de sănătate sau de orice altă natură umană. Principiul „bunului samarinean” este funcțional și în cazul meu. Consider că sunt un om bun și cu foarte mare sensibilitate, care se manifestă natural, atunci când întâlnește un om într-un moment dificil al vieții sale.
Până la un punct am fost foarte de acord cu implicarea mea directă și activă în comunitate, susținând cazuri sociale importante. La un moment dat am fost chiar entuziasmată de proiectele sociale în care mă puteam implica. Am participat, începând de acum câțiva ani, la emisiuni-teleton (cu telefoane în direct) pentru colectarea de fonduri pentru anumite cazuri sociale. Apoi, am fost asaltată de cereri pentru spectacole de caritate, câte 7-8 pe an, spectacole unde trebuia să-mi plătesc transportul și chiar să fac mici donații. Am acceptat cu mare bucurie. După aceea au urmat serii de emisiuni la anumite televiziuni, unde am fost rugată să fac donații financiare, sau de altă natură pentru diverse cauze, mai mult sau mai puțin grave.
După toată această perioadă, în care pur și simplu simt că s-a făcut exces de bunăvoința și bunătatea mea, cred cu tărie că a sosit momentul să zic clar și răspicat: am obosit, vreau să mă opresc.
Sunt dezamăgită pentru că pe nimeni nu interesează niciodată etapele prin care eu trec, situațiile pe care am fost nevoită să le depășesc singură. Nimeni nu știe și pe nimeni nu interesează… că și eu am problemele mele personale, că am și eu greutăți. Nimeni nu mă ajută niciodată să le rezolv, mai mult chiar, nimeni nu știe și nici nu vrea să afle cum le rezolv și cum le depășesc.
Cu mare tristețe în suflet, trebuie să recunosc faptul că am impresia că, cerșitul, care în multe orașe este interzis, beneficiază de oficializare prin unele ONG-uri sau cămășile albe. Pur și simplu dintr-o dată nu mă simt la fel de fericită ca la început; oare de ce? Păcat, mare pacat…:(„, scria ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu