Cum scoatem hipermarketurile din gura lumii

Săptămâna trecută dl Iohannis a promulgat legea „51% produse românești”, care impune marilor magazine să pună în vânzare, în proporție de cel puțin jumătate din total, produse agricole de proveniență internă. Argumentul inițiatorilor și sprijinitorilor ei a fost că toată lumea are ceva de câștigat de pe urma legii. Sigur, mai puțin hipermarketurile – dar, aflăm din aceleași surse, ele s-ar face vinovate de obținerea unui profit nesimțit, care intră și în buzunare străine, pe de-asupra. Lăsându-le prin urmare la o parte, putem spune că toți românii beneficiază de pe urma legii. E o lege sănătoasă, pentru avansul interesului național.
Cu toate astea, ea lasă o senzație ciudată dar foarte bine întemeiată de lucru pe jumătate făcut. Nu mă refer neapărat că doar jumătate din ofertă e impusă din surse interne; nu mă refer nici măcar la faptul, inexplicabil, că legea se rezumă la produse de proveniență agricolă, nu și la oricare altele. Mă refer în special la faptul că și după intrarea ei în vigoare hipermarketurile sunt tot acolo, bine-mersi. Dacă profitul obținut de ele e nesimțit atunci el trebuie eliminat în întregime, nu? Dacă intermediarul reprezintă ceva rău, mai ales dacă e firmă străină, atunci de ce să nu-l desființăm cu totul?
Sigur, din motive pe care n-o să le aprofundez aici, nu putem legifera explicit o astfel interdicție. Trebuie să găsim ceva mai subtil, după exemplul dat chiar de legea promulgată: în mod inteligent, textul ei nu se referă la „produse românești”, ci la „lanțul scurt de producție”; același efect, dar abil formulat. Va trebui să găsim un artificiu legal similar. Vestea bună e că există unul, unul absolut evident și foarte simplu de realizat: nimeni nu va mai călca pragul unui hipermarket, nu pentru produse agricole cel puțin, dacă le va primi, cu efort minim, direct acasă! Propun o lege cu acest efect. Una care să înlocuiască efortul lăudabil, dar incomplet, făcut de actuala putere politică.
Mai precis, legea nouă va institui următorul mecanism. Toți producătorii agricoli români se vor înregistra într-un Registru Național al Producătorilor, disponibil pe internet, împreună cu descrierea ofertei. Consumatorii vor accesa acest registru și vor comanda pur și simplu direct produse agricole românești, proaspete și de cea mai bună calitate. Dacă mâine seară doresc să prepar o cină cu specific tradițional românesc, intru în registru, aleg câte un producător de salată, ceapă, cartofi, carne de porc etc. și fac fiecăruia câte o comandă, un kil, două, câte am nevoie – produsele trebuie să-mi ajungă acasă în maxim 48 de ore. Aș mai completa proiectul meu cu idei excelente preluate din legea nou promulgată: de exemplu, în această relație comercială va fi interzisă plata oricăror taxe și servicii; de vreme ce achiziționez un kilogram de roșii trebuie plătesc un kilogram de roșii, atât și nimic mai mult. Va fi interzisă comercializarea la preț mai mic în alte părți, ar fi și rușinos ca producătorii români să vândă către hipermarketuri străine, de altfel.
Ce ziceți? Nota bene, îi rog să ignore întrebarea cei care consideră că legea celor 51% produse românești este un derapaj populist promovat printr-un fals intelectual, care va avea per total consecințe negative. Întâmplător, cunosc la modul intim ce gândește un individ din categoria sus-pomenită: pentru ei articolul de mai sus poate fi cel mult un pamflet, ca formă, și echivalentul unei reduceri la absurd, în fond. Să mă scutească, deci. Îi întreb pe ceilalți – categorie majoritară, pot presupune – care consideră, probabil sincer, că legea promulgată săptămâna trecută e un lucru bun: nu e oare un lucru bun doar pe jumătate? Nu vreți să convingem inițiatorii s-o îmbunătățească radical, în proiectul prezentat de mine? Dacă n-o fac ei, poate facem o inițiativă cetățenească, sau chiar un referendum.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro

Share|

Citeste mai multe despre: piata libera, reglementare