Radu Beligan a murit! Actorul avea 97 de ani
Radu Beligan a murit astăzi, la
vârsta de 97 de ani. El s-a stins din viață la spitalul Elias, în urma
unui stop cardio-respirator.
Anul trecut, în luna noiembrie, artistul a fost internat din cauza unor infecții urinare, iar pe 25 aprilie a decis să își anuleze toate spectacolele din cauza unor probleme pe care le avea cu vocea.
Extrem de pasionat de meseria sa, maestrul a petrecut pe scena teatrului din România mai bine de 75 de ani, sărbătorind tot prin muncă și împlinirea vârstei de 97 de ani, pe 14 decembrie 2015.
De altfel, la vârsta de 95 de ani artistul a primit titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena de teatru din partea Cărții Recordurilor Guinness.
Debutul pe scenă a fost în spectacolul ”Crimă și pedeapsă”, după Dostoievski. În primii ani ai carierei de actor a jucat la Teatrul ”Regina Maria” (1937-1938), la ”Uranus” (1938-1939), la Teatrul din Sărindar, la Grădina ”C.A. Rosetti”, la Teatrul ”Tudor Mușatescu”, la Majestic, la Savoy, la Teatrul ”Comedia”, la Municipal. La sfârșitul anilor ’40, a existat chiar și Compania ”Radu Beligan”. La Teatrul Național din București a venit pentru prima dată în 1945.
Mai târziu, în 1961, a înființat Teatrul de Comedie, fiind directorul acestuia timp de opt ani (1961-1969). La 5 ianuarie 1961 a fost prezentat publicului primul spectacol al acestui teatru — ”Celebrul 702” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, cu Radu Beligan în rolul principal. Pe această scenă, actorul a mai interpretat roluri în spectacolele ”Șeful sectorului suflete” de Alexandru Mirodan (1963), ”Rinocerii” de Eugene Ionesco (1964), ”Capul de rățoi” de George Ciprian (1966), ”Opinia Publică” de Aurel Baranga (1967), ”Ucigaș fără simbrie” de Eugene Ionesco (1968).
”Eu am trăit pentru meseria mea și asta mi-a afectat de multe ori viața personală. Copiii mei ar putea să îmi reproșeze că, de multe ori, n-am fost alături de ei pentru că eram prea mult absorbit de munca aceasta. Am pus întotdeauna teatrul pe primul plan. Nu am fost cel mai bun soț și nici cel mai bun tată din lume. Totuși, cred că moștenirea spirituală pe care le-o las lor, și publicului, mă spală de aceste păcate”, spune Radu Beligan, într-un interviu, referindu-se la viața pe care a închinat-o artei.
Anul trecut, în luna noiembrie, artistul a fost internat din cauza unor infecții urinare, iar pe 25 aprilie a decis să își anuleze toate spectacolele din cauza unor probleme pe care le avea cu vocea.
Extrem de pasionat de meseria sa, maestrul a petrecut pe scena teatrului din România mai bine de 75 de ani, sărbătorind tot prin muncă și împlinirea vârstei de 97 de ani, pe 14 decembrie 2015.
De altfel, la vârsta de 95 de ani artistul a primit titlul de cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena de teatru din partea Cărții Recordurilor Guinness.
Actorul
Radu Beligan primeste certificatul Guinness World Records, care atesta
ca este cel mai longeviv actor înca în activitate pe scena unui teatru,
la Teatrul National Bucuresti (TNB), duminica, 15 decembrie 2013. SILVIU
MATEI / MEDIAFAX FOTO
Radu Beligan a murit. Povestea vieții
Născut pe în 1918 în Filipești, județul Bacău, maestrul Radu Beligan s-a dovedit unul dintre cei mai prolifici actori de film, teatru și televiziune din România.„Eu m-am născut într-o familie modestă, cu patru copii. Tatăl meu, un actor cu mai puțin noroc decât mine, și-a încheiat prematur viața teatrală în urma unui diferend avut cu Mihail Sadoveanu. Mama avea o voce frumoasă, era grecoaică, venea din țara care a inventat teatrul. (…) Era casnică, ținea din toate punctele de vedere casa singură, până și hainele de pe noi erau croite și cusute de ea. În plus, știind foarte bine limba franceză ne-a învățat și pe noi. Eu am fost favorizat pentru că și-au dat seama că îmi place cartea. Părinții mei au investit tot ce puteau, ca să ajung undeva departe.(…) Sunt un băiat plecat de la țară. Mergeam cu vaca, cu picioarele goale. Imaginați-vă că băiatul acesta a luat masa cu Regina Angliei!”, povestea Radu Beligan într-un interviu.A studiat Dreptul și Filosofia, în perioada 1937-1938, folosind bursa oferită de facultate pentru a-și plăti taxele la Conservator, dar și Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică, unde a avut-o profesoară pe Lucia Sturdza Bulandra.
Debutul pe scenă a fost în spectacolul ”Crimă și pedeapsă”, după Dostoievski. În primii ani ai carierei de actor a jucat la Teatrul ”Regina Maria” (1937-1938), la ”Uranus” (1938-1939), la Teatrul din Sărindar, la Grădina ”C.A. Rosetti”, la Teatrul ”Tudor Mușatescu”, la Majestic, la Savoy, la Teatrul ”Comedia”, la Municipal. La sfârșitul anilor ’40, a existat chiar și Compania ”Radu Beligan”. La Teatrul Național din București a venit pentru prima dată în 1945.
Mai târziu, în 1961, a înființat Teatrul de Comedie, fiind directorul acestuia timp de opt ani (1961-1969). La 5 ianuarie 1961 a fost prezentat publicului primul spectacol al acestui teatru — ”Celebrul 702” de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, cu Radu Beligan în rolul principal. Pe această scenă, actorul a mai interpretat roluri în spectacolele ”Șeful sectorului suflete” de Alexandru Mirodan (1963), ”Rinocerii” de Eugene Ionesco (1964), ”Capul de rățoi” de George Ciprian (1966), ”Opinia Publică” de Aurel Baranga (1967), ”Ucigaș fără simbrie” de Eugene Ionesco (1968).
”Dacă Dumnezeu ți-a dat un dar ești obligat să răspunzi acestui dar. Este profund condamnabil să lași o vocație în paragină, să nu-i dai prilejul să se împlinească. Sau măcar să se verifice într-un fel. Sunt convins că în fața instanțelor artistice și ale conștiințelor ești condamnabil dacă deturnezi un talent din drumul lui sau dacă nu îi dai un prilej să se afirme într-un fel”, spunea maestrul.Din 1969 până în 1990, Radu Beligan a fost directorul Teatrului Național București. De-a lungul carierei, a realizat peste 80 de roluri în teatru și 30 în filme. Toate acestea au venit însă cu un sacrificiu enorm:
Radu Beligan a murit – peste 80 de roluri
”Eu am trăit pentru meseria mea și asta mi-a afectat de multe ori viața personală. Copiii mei ar putea să îmi reproșeze că, de multe ori, n-am fost alături de ei pentru că eram prea mult absorbit de munca aceasta. Am pus întotdeauna teatrul pe primul plan. Nu am fost cel mai bun soț și nici cel mai bun tată din lume. Totuși, cred că moștenirea spirituală pe care le-o las lor, și publicului, mă spală de aceste păcate”, spune Radu Beligan, într-un interviu, referindu-se la viața pe care a închinat-o artei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu