 |
 |
Carti LiterNet.ro
Dragi prieteni,
Portalul cultural LiterNet (http://www.liternet.ro) are placerea sa va anunte aparitia unei noi e-carti editate de LiterNet:
 Eseu
Signore Misterioso. O anatomie a spectatorului
Miruna Runcan
› Intra pe pagina editurii pentru a descarca volumul
Argument:
"Te
bucuri uneori cu sinceritate, iti traiesti exuberant descoperirile, ori
te narui de blazare, de enervare; sau o stergi discret. Uneori freamati
de dorinta de a pleca pur si simplu, si te strang pantofii de jena ca
nu indraznesti s-o faci. Nu e nici profesional corect, si i-ai
deranja si pe convivii tai, care nu par deloc la fel de desperati ca
tine. Sau, invers, constati ca bucuria ta patimasa nu e impartasita si
de vecinii de rand, care fosgaie, scartaie, tropaie mai mult sau mai
putin constient, ori sunt de-a dreptul mitocani: nu inteleg cum de-au ajuns acolo, vor altceva. E imposibil, mai devreme sau mai tarziu, sa nu-ti
pui intrebari serioase in legatura cu propria ta conditie de spectator,
ca si in legatura cu subtila, cu alchimica substanta care ii uneste pe
oameni in publicuri." (Miruna Runcan, Signore Misterioso. O anatomie a spectatorului, 2017, p. 9)
*****
"Te-ai
imbracat in fel de fel de costume pompoase, cu jabouri, cu guler tare,
frac, redingota, cucoanele au jupuit tot felul de animale ca sa vina
mascate la teatru si, stand in intunericul salii, ai lasat sa iti
straluceasca ochii in bezna, ca la o hidra cu sute de capatani. Cand a
trebuit sa reactionezi, ai tipat prea tare, fara motiv, sau ai tacut ca
un Sfinx, dand a-ntelege ca tu stii ceva, dar nu vrei sa spui. De aceea te-a
poreclit umoristul Signore Misterioso, pentru ca nu ai curaj sa stai la
lumina, sa lupti piept la piept cu cei de pe scena. Te pastrezi in cele
mai echivoce atitudini, lasand sa planeze deasupra-ti misterul. Prezenta ta plumburile intimideaza pe teatratorul modern, pana-ntr-acolo ca nu stie ce titlu sa-i dea piesei autorul care-a facut-o. Iar regizorul nu stie ce titlu sa-i dea la spectacol." (Ion Sava, 1947)
Am inceput cu doua citate pentru ca ele intra in dialog, la peste
saizeci de ani distanta, si asta nu numai pentru ca Miruna Runcan si-a intitulat volumul Signore Misterioso, cu referire directa la conferinta prezentata de catre Ion Sava la Sala Dalles in ianuarie 1947, sub egida revistei Contemporanul,
ci si pentru ca in cele cateva randuri izolate de mine din contextul
lor, cei doi oameni de teatru (osciland intre teoreticieni si
practicieni, in proportii si compozitii diferite), abordeaza similar
aceasta figura cel putin interesanta (spunem interesant atunci cand nu intelegem ceva, nu-i
asa?) a celui care, aflat in intunericul salii, e numit generic
"spectator". In volumul de fata, care a inceput sa respire sub forma de
foileton in revista online artactmagazine.ro, mai apoi reorganizandu-se
sub forma de carte tiparita la Editura Unitext, teoreticianul Miruna
Runcan contureaza, conform subtitlului, o anatomie a spectatorului, asumandu-si
analizarea - cu precizie si raspundere medicala - a acestui organism
amorf, care a trecut in diverse epoci prin diverse metamorfoze (poate
chiar si anamorfoze, daca e la o adica) si despre care tot Ion Sava
spunea: "De ce te-a tratat in personaj unic, acel umorist, anulandu-ti forma multipla si variata si topindu-ti colectivul intr-un personaj simbolic?" (Sava, 1947, in Teatralitatea teatrului, 1981, p. 203). Iata ca misiunea de a diseca personajul unic pentru a-i reda"forma multipla si variata" ii revine de aceasta data autoarei sus-mentionate.
Trebuie spus dintru inceput ca varianta online, conceputa ca o colectie
de eseuri in serial, era una care punea mare accent pe experienta multi-media
a cititorului, luand in calcul nu numai curba de atentie a acestuia,
atunci cand navigheaza pe internet, cat si impulsul lui de a da click in secunda in care ochii ii fug spre altceva. Prin urmare, fiecare teorie avansata este ilustrata aici cu videoclipuri de pe youtube,
in asa fel dimensionate incat sa permita revenirea la lectura, totul
fiind croit sa functioneze cat mai dinamic cu putinta. Pentru ca, nu-i
asa, cititorul se transforma la randul sau in spectator, iar in relatia
cu netul, impulsivitatea are un rol covarsitor si trebuie luata in
calcul. Putin diferit stau lucrurile cu varianta in volum tiparit a lui Signore Misterioso, care aduna eseurile intr-o
forma compacta, prelucrata, pastrand insa dimensiunea participativa a
textului. Numai ca acum autoarea mizeaza tocmai pe disponibilitatea
cititorului de a transforma lectura intr-o
experienta participativa el insusi (in cazul de fata, armele cele mari
sunt la el), pentru ca, in varianta tiparita, se ofera spre ilustrare link-uri
relevante, in note de subsol, in vizor fiind curiozitatea cititorului
care acum trebuie sa depuna un efort in plus (are nevoie si de carte, si
de calculator). Iata, asadar, cum ajungem la experienta fragmentara a
conditiei de cititor si cum, in ambele variante propuse se reflecta in nuce gradul de participare si tipurile de public caracteristice experientelor spectaculare.
A treia forma pe care o ia Signore Misterioso este aceea a volumului electronic, revenind, asadar, in mediul online, intr-o varianta oarecum hibrida, care le contine in esenta sa pe ambele cele dinaintea sa. Deschizandu-se
cu exemplul personal al primelor experiente de spectator ale autoarei
(pe care va las placerea sa le descoperiti singuri, la lectura),
calatoria incepe intr-o nota duios-nostalgica ce il castiga pe cititor de partea sa, starnindu-i
curiozitatea pentru ceea ce urmeaza. Nu peste mult, insa, nostalgia
face loc tonului serios, potrivit pentru relatarea diverselor teorii
stiintifice care stau ca piatra de temelie in construirea intregii
demonstratii. Trecerea nu este, insa, brusca, interventii de genul :
"Desigur, asa cum cere protocolul, daca nu va ofer un citat, n-o
sa ma luati in serios" (Runcan, p.18) nefacand altceva decat sa mentina
relatia apropiata si personala cu cititorul care, oricum, in acest
punct, este deja captiv.
Nu o sa trec acum prin teoriile prezentate in carte, pentru ca rostul
lor acolo este sa fie citite pe indelete de catre cei care vor sa
contureze pas cu pas silueta domnului misterios (sau a doamnei
misterioase). Am sa spun, totusi, ca partea leului in prima parte o au
Erving Goffman si Anne Ubersfeld, denegarea, spre exemplu, fiind socotita extrem de importanta in relatia pe care spectatorul si-o
construieste cu produsul artistic. Dar chiar si asa, academic
construita, autoarea filtrand teoriile prezentate prin prisma propriei
opinii asupra subiectului, demonstratia are si momente de detensionare
din loc in loc, momente care relaxeaza si repozitioneaza cititorul,
restabilind legatura personala cu acesta. Oricum, pe nesimtite,
intervine o alta schimbare de tonalitate la un moment dat, cand, dupa ce
va fi luat in calcul nu numai experientele teatrale sau
cinematografice, ci si cele oferite de jocurile video, Miruna Runcan se
orienteaza, aplicat, spre spatiul autohton. Aici ea se opreste indeobste
asupra celor doua feluri in care este explicata si inteleasa deteatralizarea
(un concept foarte important pentru felul in care evolueaza lucrurile
de la teatralizare si reteatralizare pana in prezent - un subiect asupra
caruia Miruna Runcan s-a aplecat si pe care l-a cercetat in amanunt in trecut), prin prisma a doi practicieni si, intr-o
anume masura teoreticieni de teatru si ei, anume regizorul Radu
Alexandru Nica si autorul dramatic Alina Nelega. Acest popas este foarte
important pentru felul in care lucrurile sunt abordate mai departe,
pentru ca, de aici incolo, Miruna Runcan se va ocupa cu precadere de
modul in care spectatorul autohton de teatru si film se comporta aici si
acum, precum si de strategiile de implicare a acestuia, de stabilire a
unei relatii participative, active cu ceea ce vede (oricum, ipoteza ca
spectatorul ar fi altfel complet pasiv in scaunul sau este demontata
inca de la bun inceput).
Volumul contine si doua interludii care, departe de a-i
sparge coerenta, functioneaza ca liant intre diferitele etape ale
analizei. Primul, despre separarea dialectica, imaginara si fizica,
dintre actor si spectator, vine imediat dupa consideratiile despre
voaierism, chei de lectura si negocierea conventiei, anume in punctul in
care aceasta negociere se impune a fi dezvoltata: "Chiar daca suntem cu
totii actori ai proceselor de cadraj cotidian, suntem totusi obligati
sa decidem in mod constient, in orice moment, de care parte a ferestrei
invizibile ne vom manifesta: sa vedem sau sa fim vazuti, sa observam sau
sa fim observati. E greu de spus daca prezenta noastra ca "actori" e, intr-o
viata de om, mai lunga sau mai scurta decat cea de "spectatori" ai
propriei existente " (Runcan, p. 33). Cel de al doilea interludiu
urmeaza analizei in profunzime a tipurilor de relationare dintre
spectator si spectacol (de orice fel ar fi el). Consideratiile despre
"noul spectator" includ modul in care acesta relationeaza cu ceea ce
priveste, anatomia sa fiind puternic impregnata de RPGs (role-play games),
care functioneaza (din nou) ca o repozitionare fata de obiectul privit
prin adaugarea acestei noi dimensiuni care il redefineste.
Dupa ce parcurgi cartea Mirunei Runcan, aproape ca te poti impauna ca
acum stii sigur cum stau lucrurile cu aceasta misterioasa creatura,
atata doar ca autoarea se fereste, cu prudenta si cu inteligenta, de a
da sentinte definitive, preferand sa lase cai deschise spre noi
orizonturi de cercetare, pentru ca, nu-i asa, orice organism pus sub lupa, viu fiind, evolueaza. Prin urmare:
"Domnul misterios, dar si
doamna misterioasa raman inca, si dupa aceasta scurta investigatie,
dilematici: gasirii lor si comunicarii cu ei li se cuvin timp, rabdare,
intuitie si tenacitate. Fiindca ei sunt, in fiecare colt de lume si in
fiecare decada, aceiasi si mereu altii. Provocarea e tocmai aici, in
vesnica, mereu via schimbare la fata a spectatorilor care sunt, care
suntem." (Runcan, p. 125)
Nu departe de aceasta concluzie se situeaza si Ion Sava, care se intreaba:
"Ce este, in fond, cu
persoana ta importanta, atat de temuta, atat de hulita, atat de ravnita
si atat de ingrata? Ai fost intotdeauna astfel? Ti-au facut zile fripte cei din familie si luandu-ti «al tau» te-ai retras sa lucrezi pe cont propriu? Esti inger? Esti diavol? Cine esti?" (Sava, 1947).
Dar cum, inainte de a formula raspunsuri definitive, e esential sa stii
sa pui intrebari pentru a jalona cat se poate de bine caile pe care ele
ti le deschid, as putea spune ca acele cai parcurse de cartea Mirunei
Runcan in cercetarea hidrei cu sute de capatani sunt unele necesare si
care fac sa merite calatoria.
(Mircea Sorin Rusu) |
Editura LiterNet (http://editura.liternet.ro)
este cea mai longeviva Editura online (si singura exclusiv online) din
Romania publicind in cei peste 15 ani si jumatate de activitate peste
335 volume ale unor autori romani, maghiari, germani, francezi,
catalani, americani si rusi in prezentari grafice de exceptie. In acest
moment volumele LiterNet au atins 1.774.800 exemplare descarcate.
Volumele LiterNet sint disponibile gratuit atit cititorilor din tara cit
si celor din strainatate.
Cartile aparute la editura LiterNet pot fi descarcate gratuit in format Acrobat Reader (pdf) de pe situl LiterNet, de la adresa http://editura.liternet.ro |
|
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu