E sâmbătă, pe la amiază. Festivalul se apropie,
încet, de final. Ajung în Art Café la conferinţa de presă, unde povestim
cu artişti din Tîrgu-Mureş şi Chişinău.
Surprind, în Art, o imagine dragă mie, reprezentativă pentru teatru prin
expresiile protagoniştilor: una zâmbitoare, cealaltă tristă.
Deşi spectacolele continuă în forţă, am ratat şi voi rata: E'tutta 'Rroba 'Bbona, regia Ciro Arancini, Scufiţa roşie, regia Felix Alexa, All Inclusive, regia Vlad Zamfirescu, Crăiţa florilor, regia Victor Ştefaniuc, Cenuşăreasa, regia Bogdan Tudor Pelerin şi, nu în ultimul rând, Soldatul de ciocolată, regia Andrei Şerban. Mai ratez prezentările atelierelor de teatrologie (Adriana Teodorescu), scenografie (Alina Herescu) şi de mânuire marionete (Nuţi şi Sorin Dorobanţu).
Ce n-am ratat, însă: întoarcerea acasă, la Tîrgu-Mureş. Este vorba de o revenire virtuală în oraşul meu natal, urmată de una reală. Să vă povestesc câte ceva despre cea virtuală:
A doua mea casă, Universitatea de Arte din Tîrgu-Mureş, este o prezenţă cu tradiţie la festivalul "Poveşti" din Alba Iulia. Ziua de azi o dovedeşte din plin, pentru că la ora 17.15, în sala Museikon din cetate, are loc o dublă lansare de carte: colegii mei, Denisa Badea şi Eugen Păsăreanu îşi lansează cărţile (De ce nu dispare teatrul? Arta dramatică între dislocare şi consolidare - Eugen Păsăreanu şi Anatomia ambiguităţii. Procesul estetizării corpului în balet - Denisa Badea.) Vorbesc despre cărţi şi despre autorii lor decanul Universităţii de Arte, prof. univ. dr. Oana Leahu şi rectorul universităţii, prof. univ. dr. habil. Sorin Crişan, în calitate de colegi, prieteni şi profesionişti ai teatrului. E un moment relaxat, reuşit, care sper că-i va convinge pe cei care au asistat la această prezentare să parcurgă cele două volume.
Urmează un spectacol-lectură, Dama de cupă de Gianni Spezzano, în regia Oanei Leahu. Pe scurt, Dama de cupă este textul câştigător al concursului european de dramaturgie POP Drama, un proiect internaţional în care Universitatea de Arte din Tîrgu-Mureş a fost partener. Din distribuţia spectacolului fac parte: Tiberiu Vasiniuc, Luminiţa Praja, Elena Purea, Andrei Chiran şi Nicu Mihoc.
Îmi întorc privirea asupra regizoarei. Oana Leahu vine la Alba Iulia după o perioadă de repetiţii epuizante, al căror rezultat este o premieră de mare succes: Cartea junglei, un musical după Rudyard Kipling, destinat întregii familii, care se joacă la Teatrul Naţional Tîrgu-Mureş, compania "Liviu Rebreanu". Profit de ocazie să-l recomand, este unul dintre cele mai bune spectacole ale regizoarei, care a creat, pe lângă alte producţii remarcabile, Poveste irlandeză şi Poveste de Crăciun, ambele la acelaşi teatru.
Oana Leahu este cea care, cu vivacitate, tact şi multă pricepere, moderează "Cafeaua cu tâlc" în timpul festivalului "Poveşti". Preocupată nu doar de producţiile pentru adulţi şi de spectacolele de animaţie, are un talent aparte şi pentru spectacolele-lectură - şi nu sunt mulţi cei care au acest talent. A fost o reală plăcere să-i ascult şi să-i văd pe actorii de "acasă" jucând - căci şi spectacolele-lectură trebuie "jucate" - în sala "Museikon" din Alba Iulia.
Dama de cupă este o piesă despre noroc, jocuri de noroc, jocuri de nenoroc, jocuri pe viaţă şi pe moarte. Banul, motorul acţiunii, apare şi pe parcursul spectacolului, dar şi în finalul punctat de aruncarea unei monede decisive, care, însă, confirmă situaţia de double bind în care se află personajele - fie cap, fie pajură, tot nu va fi bine. Piesa lui Gianni Spezzano, în traducerea Corinei Bozedean, aduce spectatorul în lumea unei familii italiene sărace, în care toţi sunt preocupaţi de bani: soţul (Tiberiu Vasiniuc), soţia (Elena Purea), mama-soacră (Luminiţa Praja). Nou-născutul plânge mereu, pe soţie o doare mereu capul, mama-soacră vrea implanturi dentare. Apare cămătarul (Nicu Mihoc) şi fiul său (Andrei Chiran) şi... în încercarea de a nu intra prea adânc în detalii şi de a vă convinge să citiţi piesa sau să vedeţi spectacolul-lectură când va mai avea loc (ceea ce sper să se întâmple), nu spun decât atât: textul are ritm, e foarte "vorbit", autorul dramatic îşi cunoaşte foarte bine personajele, iar regizoarea Oana Leahu îşi cunoaşte foarte bine actorii. I-a distribuit excelent (nu pierd ocazia să remarc expertiza cu care a făcut distribuţia la Cartea Junglei, unde fiecare actor e "pe rol", nu există decât emploi acolo, rolurile le vin mănuşă tuturor), şi i-a condus cu discreţie şi talent - din nou folosesc cuvântul "talent" dar vă asigur că nu e gratuit - spre o lectură bine închegată, fără hopuri, pe care publicul numeros (nu ajungeau scaunele în sală) a privit-o şi a ascultat-o cu multă plăcere.
La discuţiile de după spectacol nu au fost multe întrebări, însă au fost reacţii chiar şi de la cei care se grăbeau să ajungă la All Inclusive: "Ne-a plăcut mult, bravo!"
După spectacolul-lectură, urcăm în maşină şi ne îndreptăm spre casă. Eu sunt "acasă" de vineri, de când Tîrgu-Mureşul şi-a făcut simţită prezenţa la Alba. Îmi pare rău că ratez programul din ultima zi, dar vă invit pe voi, cei care încă simţiţi atmosfera de festival, să nu faceţi ca mine! Aveţi ce vedea, graţie directorului de festival Ioana Bogăţan şi echipei Teatrului Prichindel, care fac într-o săptămână cât alţii într-un an.
Deşi spectacolele continuă în forţă, am ratat şi voi rata: E'tutta 'Rroba 'Bbona, regia Ciro Arancini, Scufiţa roşie, regia Felix Alexa, All Inclusive, regia Vlad Zamfirescu, Crăiţa florilor, regia Victor Ştefaniuc, Cenuşăreasa, regia Bogdan Tudor Pelerin şi, nu în ultimul rând, Soldatul de ciocolată, regia Andrei Şerban. Mai ratez prezentările atelierelor de teatrologie (Adriana Teodorescu), scenografie (Alina Herescu) şi de mânuire marionete (Nuţi şi Sorin Dorobanţu).
Ce n-am ratat, însă: întoarcerea acasă, la Tîrgu-Mureş. Este vorba de o revenire virtuală în oraşul meu natal, urmată de una reală. Să vă povestesc câte ceva despre cea virtuală:
A doua mea casă, Universitatea de Arte din Tîrgu-Mureş, este o prezenţă cu tradiţie la festivalul "Poveşti" din Alba Iulia. Ziua de azi o dovedeşte din plin, pentru că la ora 17.15, în sala Museikon din cetate, are loc o dublă lansare de carte: colegii mei, Denisa Badea şi Eugen Păsăreanu îşi lansează cărţile (De ce nu dispare teatrul? Arta dramatică între dislocare şi consolidare - Eugen Păsăreanu şi Anatomia ambiguităţii. Procesul estetizării corpului în balet - Denisa Badea.) Vorbesc despre cărţi şi despre autorii lor decanul Universităţii de Arte, prof. univ. dr. Oana Leahu şi rectorul universităţii, prof. univ. dr. habil. Sorin Crişan, în calitate de colegi, prieteni şi profesionişti ai teatrului. E un moment relaxat, reuşit, care sper că-i va convinge pe cei care au asistat la această prezentare să parcurgă cele două volume.
Urmează un spectacol-lectură, Dama de cupă de Gianni Spezzano, în regia Oanei Leahu. Pe scurt, Dama de cupă este textul câştigător al concursului european de dramaturgie POP Drama, un proiect internaţional în care Universitatea de Arte din Tîrgu-Mureş a fost partener. Din distribuţia spectacolului fac parte: Tiberiu Vasiniuc, Luminiţa Praja, Elena Purea, Andrei Chiran şi Nicu Mihoc.
Îmi întorc privirea asupra regizoarei. Oana Leahu vine la Alba Iulia după o perioadă de repetiţii epuizante, al căror rezultat este o premieră de mare succes: Cartea junglei, un musical după Rudyard Kipling, destinat întregii familii, care se joacă la Teatrul Naţional Tîrgu-Mureş, compania "Liviu Rebreanu". Profit de ocazie să-l recomand, este unul dintre cele mai bune spectacole ale regizoarei, care a creat, pe lângă alte producţii remarcabile, Poveste irlandeză şi Poveste de Crăciun, ambele la acelaşi teatru.
Oana Leahu este cea care, cu vivacitate, tact şi multă pricepere, moderează "Cafeaua cu tâlc" în timpul festivalului "Poveşti". Preocupată nu doar de producţiile pentru adulţi şi de spectacolele de animaţie, are un talent aparte şi pentru spectacolele-lectură - şi nu sunt mulţi cei care au acest talent. A fost o reală plăcere să-i ascult şi să-i văd pe actorii de "acasă" jucând - căci şi spectacolele-lectură trebuie "jucate" - în sala "Museikon" din Alba Iulia.
Dama de cupă este o piesă despre noroc, jocuri de noroc, jocuri de nenoroc, jocuri pe viaţă şi pe moarte. Banul, motorul acţiunii, apare şi pe parcursul spectacolului, dar şi în finalul punctat de aruncarea unei monede decisive, care, însă, confirmă situaţia de double bind în care se află personajele - fie cap, fie pajură, tot nu va fi bine. Piesa lui Gianni Spezzano, în traducerea Corinei Bozedean, aduce spectatorul în lumea unei familii italiene sărace, în care toţi sunt preocupaţi de bani: soţul (Tiberiu Vasiniuc), soţia (Elena Purea), mama-soacră (Luminiţa Praja). Nou-născutul plânge mereu, pe soţie o doare mereu capul, mama-soacră vrea implanturi dentare. Apare cămătarul (Nicu Mihoc) şi fiul său (Andrei Chiran) şi... în încercarea de a nu intra prea adânc în detalii şi de a vă convinge să citiţi piesa sau să vedeţi spectacolul-lectură când va mai avea loc (ceea ce sper să se întâmple), nu spun decât atât: textul are ritm, e foarte "vorbit", autorul dramatic îşi cunoaşte foarte bine personajele, iar regizoarea Oana Leahu îşi cunoaşte foarte bine actorii. I-a distribuit excelent (nu pierd ocazia să remarc expertiza cu care a făcut distribuţia la Cartea Junglei, unde fiecare actor e "pe rol", nu există decât emploi acolo, rolurile le vin mănuşă tuturor), şi i-a condus cu discreţie şi talent - din nou folosesc cuvântul "talent" dar vă asigur că nu e gratuit - spre o lectură bine închegată, fără hopuri, pe care publicul numeros (nu ajungeau scaunele în sală) a privit-o şi a ascultat-o cu multă plăcere.
La discuţiile de după spectacol nu au fost multe întrebări, însă au fost reacţii chiar şi de la cei care se grăbeau să ajungă la All Inclusive: "Ne-a plăcut mult, bravo!"
După spectacolul-lectură, urcăm în maşină şi ne îndreptăm spre casă. Eu sunt "acasă" de vineri, de când Tîrgu-Mureşul şi-a făcut simţită prezenţa la Alba. Îmi pare rău că ratez programul din ultima zi, dar vă invit pe voi, cei care încă simţiţi atmosfera de festival, să nu faceţi ca mine! Aveţi ce vedea, graţie directorului de festival Ioana Bogăţan şi echipei Teatrului Prichindel, care fac într-o săptămână cât alţii într-un an.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu