Medic cercetător în slujba Romanului, acum 100 de ani

Medic cercetător în slujba Romanului, acum 100 de ani

28 September

00:00 2015

Printeaza articol Distribuie la prieteni

Alina Mihaes  0 comentarii

Medicul Moise Enescu a ocupat postul de medic primar al judeţului Roman şi medic al circumscripţiei CFR din localitate, între anii 1919 şi 1939. Activitatea medicului Moise Enescu a fost împărţită în muncă de cercetare şi în preocupări de organizare sanitară şi medico-socială. El a fost descris ca “dezinteresat din punct de vedere material, aplecat spre nevoile celor mulţi şi săraci, uman în activitate şi umanist în orientarea sa”.

Doctorul Moise Enescu la un congres în Dalmaţia

La data de 1 octombrie 1919, acum 96 de ani, era numit în funcţia de medic primar al judeţului Roman doctorul Moise Enescu, care, timp de 20 de ani, s-a remarcat prin activitatea sa ştiinţifică şi practică.
Moise Enescu s-a născut la 20 iunie 1879, în satul Simon-Bran, regiunea Braşov, dintr-o familie modestă de ţărani, care avea nouă copii. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Victor Babeş, Gheorghe Marinescu, Mina Minovici, Nicolae Paulescu şi Ion Cantacuzino. După terminarea studiilor, a ales un post de circumscripţie sanitară rurală, în fostul judeţ Tutova, unde a activat la începutul primului război mondial, când s-a angajat voluntar ca medic în armata română.
După terminarea războiului, începând din 1919, Moise Enescu a ocupat postul de medic primar al judeţului Roman şi medic al circumscripţiei CFR din localitate, pe care le-a ţinut până la vârsta pensionării, în 1939.

La un congres la Geneva

Activitatea medicului Moise Enescu a fost împărţită în muncă de cercetare şi în preocupări de organizare sanitară şi medico-socială. Deşi, pentru postul pe care îl ocupa, nu era nevoie să întreprindă cercetări, medicul Enescu a desfăşurat o importantă activitate ştiinţifică. Pornind de la constatările de pe teren, care îi atrag, de la început, atenţia asupra problemei sanitare a ţăranului moldovean, el abordează, într-o serie de lucrări, aspectele igienei rurale. Merită menţionate lucrările “Pentru ce nu avem o stare sanitară bună”, alături de lucrările de pionierat referitoare la alimentaţia ţăranului moldovean – “Cercetări asupra alimentaţiei ţăranului moldovean, cu indicaţiuni asupra regimul pelagroşilor”, lucrare scrisă în colaborare cu dr. A. Radenschi, şi “Situaţia economică a populaţiei rurale în raport cu sănătatea publică şi igiena”. În 1940 apare numărul jubiliar al “Revistei de Igienă Socială”, în care sunt prezentate realizările în domeniul sanitar şi al alimentaţiei. La acest număr contribuie şi medicul Enescu, prin articolul “Alimentaţia populaţiei rurale din Moldova”.
A refuzat Constanţa pentru a profesa la Roman

Doctorul Moise Enescu în 1921

În anul 1931, medicul Moise Enescu a fost înaintat în gradul de inspector general sanitar, iar când i s-a propus să preia Inspectoratul General Sanitar Constanţa, el a refuzat, preferând să rămână în judeţul Roman. În 1939, medicul Moise Enescu a ieşit la pensie şi, cu acest prilej, a dat un banchet la care au participat toţi medicii şi farmaciştii din judeţul Roman.
Într-un articol apărut în “Igiena”, Revista Societăţii de Igienă şi Sănătate Publică, din mai 1966, medicul Moise Enescu era numit, de către profesorii V. Bologa, I. Gonţea şi M. Popa, “un vrednic igienist şi apărător al sănătăţii publice”. El era descris ca fiind “(…) dezinteresat din punct de vedere material, aplecat spre nevoile celor mulţi şi săraci, uman în activitate şi umanist în orientarea sa. Şi-a privit profesiunea ca un apostolat în slujba omenirii şi a protestat împotriva degradării ei”.
Într-una dintre lucrările sale, intitulate “Medicii şi şcoala rurală”, doctorul Moise Enescu a descris situaţia care se regăsea în special în şcolile din mediul rural. În unele nu existau deloc toalete, copiii nu aveau apă de băut şi nu exista persoană care să facă ordine: “Curăţenia localurilor lasă mult de dorit. Este adevărat că fiecare şcoală are în buget un servitor, dar, de multe ori, salariul lui este atât de insuficient, încât nu se angajează nimeni. Fapt este că, în marea  majoritate a cazurilor, şcolile sunt curăţate de către elevi. Am avut, de nenumărate ori, prilejul de a vedea o şcoală întimpul în care se făcea curăţenie: elevii deabea se văd în norul de praf stârnit de mături. În ce priveşte curăţenia corporală şi a îmbrăcăminţii elevilor, situaţia este departe de a fi satisfăcătoare”.
Devotat profesiunii, medicul Moise Enescu nu a strâns avere şi a decedat în anul 1943, lăsând ca amintire neştearsă roadele muncii sale.
(Materiale biografice şi fotografii publicate prin amabilitatea domnului Dan-Mircea Enescu, nepotul medicului Moise Enescu)

Comentarii

0 comentarii