Cartea lui Lucian Boia “Mihai Eminescu, romanul absolut. Facerea si
desfacerea unui mit”, de curand aparuta la editura Humanitas, a ajuns
rapid – nu era greu de prevazut – una dintre cele mai citite carti ale
ultimei luni. Asa se intampla cam cu toate volumele lui Lucian Boia din
ultimii ani. Si, la fel ca multe alte carti, si aceasta vorbeste despre
conditionarile si complexele culturii romane din secolul XIX pana
astazi. Iar astazi, spune profesorul Boia, asisteam la o degenerare a
mitului lui Eminescu.
Puteti comanda cartile lui Lucian Boia cu autograful autorului la GiftBooks.ro
Reporter: Biografia lui Eminescu este una perfecta
pentru un erou romantic, sunt toate ingredientele posibile, personaj
rebel, hoinar, un creator singuratic, are o dragoste neimplinita, un
sfarsit tragic, nebunia, plus ca era un poet foarte bun…
LUCIAN BOIA: Da, si tineretea …
Reporter: Era imposibil sa nu devina un mit in constiinta oamenilor de atunci.
LUCIAN BOIA: Mitul a aparut inca din ultimii ani ai
lui Eminescu, imediat dupa ce s-a imbolnavit. Si ingredientele lui au
fost, pe de-o parte, viata nefericita a poetului, imbolnavirea lui, care
s-a prelungit din 1883 pana in 1889, sase ani Eminescu a fost in prim
planul actualitatii prin ceea ce i s-a intamplat, prin nefericirea asta a
vietii lui. Iar pe de alta parte, poezia fireste, o poezie evident de
foarte buna calitate, o poezie plina de imagini, de idei, dar in acelasi
timp si foarte accesibila. Accesibilitatea a contat foarte mult.
Publicul larg s-a indragostit de Eminescu, in special tinerii din epoca
au facut o pasiune pentru Eminescu. O poezie frumoasa, melodioasa,
accesibila. Melodia eminesciana a contat foarte mult. Sunt multe poezii
de factura romantei, Pe langa plopii fara sot, de exemplu, adolescentii
le invatau pe dinafara. Si din intalnirea poeziei cu destinul acesta
nefericit a iesit mitul, in prima varianta. Apoi mitul s-a tot
imbogatit, si-a tot adaugat noi si noi elemente. Nu stii niciodata cand
iese un mit din ceva – poate sa iasa, poate sa nu iasa. Eminescu putea
sa fie un foarte mare poet, fara sa ajunga un mit national. Arghezi e un
poet foarte important, dar ar fi ridicol sa vorbim despre un mit
Arghezi. Sunt necesare anumite ingrediente. Si apoi cand mitul
intr-adevar se cristalizeaza e foarte greu sa-l mai dezmembrezi, sa-l
dai la o parte. Iar mitul lui Eminescu a mers intr-un mars triumfal, am
spune, timp de mai bine de un secol. Si si-a tot adaugat elemente noi.
Reporter: In toata Europa apareau astfel de mituri
in jurul scriitorilor, poetilor, exista in Polonia Adam Mickievicz, in
Rusia Puskin, in Franta Hugo…
LUCIAN BOIA: Da, bineinteles nu e o originalitate
romaneasca, insa la noi ar mai conta si faptul ca eram o cultura mica
aflata la inceputurile ei in ce priveste factura occidentala. Cultura
romnaeasca e mai veche, dar pana in secolul al XIX-lea era de alta
factura. Literatura asa cum se facea in Occident e la noi de secol XIX.
Eminescu apartine nu primei generatii, dar in orice caz este spre
inceputul acestui proces de occidentalizare a culturii romanesti. O
cultura mica care simtea nevoia sa recupereze timpul pierdut, sa
recupereze distanta care o separa de marile culturi, de marile
literaturi occidentale. Si atunci Eminescu a fot solutia providentiala.
Sigur, un foarte mare poet roman, primul mare poet pe care cultura
romanesca il da umanitatii intregi. Eminescu devine cartea noastra de
vizita in cultura universala. A jucat si functia asta si continua s-o
joace. O mare contributie la literatura occidentala, la spiritualitatea
occidentala. Este cel care ne reprezinta cel mai bine ca natie. Fiindca
asta inseamna un mit: inseamna ca o societate, o comunitate se reflecta
in personalitatea respectiva, in personalitatea mitificata. Noi
proiectam asupra lui Eminescu tot ce e mai caracteristic, sau socotim
noi ca e mai caracteristic in spiritualitatea romaneasca. Eminescu este
chintesenta romanismului.
Reporter: Intr-o prima faza nasterea mitului a fost
ceva natural. Dupa aceea, intr-o a doua faza, in al doilea Eminescu, cel
descoperit in lada cu manuscrise, s-a produs o modificare, o rasturnare
a mitului…
LUCIAN BOIA: S-a tot adaugat la mitul initial.
Mitul initial era mai simplu construit, in linii mai simple. Cum
spuneam, din intalnirea dintre viata nefericita si sfarsitul tragic al
poetului si opera lui poetica care i-a impresionat, in special pe
adolescenti, dar nu numai, care a ajuns sa se difuzeze intr-o larga
categorie de cititori. Ce e interesant e ca in prima faza a mitului
eminescian ideologia este practic absenta. Eminescu este plans pentru
sfarsitul lui nefericit si este admirat peneru frumusetea si
muzicalitatea poeziei. Nimeni nu face mare caz de ideologia poetului,
de articolele lui politice citite de putini, mai intai de cele
publicate in Curierul de Iasi, pe care aproape nimeni nu le citea, apoi
in Timpul, unde a fost ceva mai citit. Timpul era ziarul Partidului
Conservator, un ziar de partid, care nu avea o difuzare foarte larga.
Iar ideile politice ale lui Eminescu erau destul de speciale, nu toata
lumea era de acord cu ele. Liberalii nu aveau cum sa fie de acord
fiindca ii ataca violent, tot timpul. Tinerii socialisti, Dobrogeanu
Gherea, Nadejde, de la Iasi, aveau alte idei decat poetul, priveau spre
“viitorul radios”, nu spre Evul Mediu, spre trecut cum facea Eminescu.
Eminescu este admirat in ciuda ideologiei pe care o profesa. In orice
caz ideologia nu este o componenta a mitului pana acum. Ajunge insa sa
fie imediat dupa 1900 cand, intr-adevar, cum spuneati, apare faimoasa
lada cu manuscrise pe care o tinuse la secret Titu Maiorescu – bine
facuse, ca a salvat manuscrisele astea eminesciene, le-a donat Academiei
in 1902 – si acolo se descopera un lucru extraordinar in ce priveste
opera lui Eminescu. Faptul ca opera publicata e o foate mica parte, doar
o foarte mica parte din ce a scris Eminescu. Cantitatea postumelor este
imensa in comparatie cu opera publicata de poet in timpul in timpul
vietii. Si se descopera in aceste postume teme care nu apar, sau apar
doar in treacat, apar prea putin in poeziile publicate. Dacia e foarte
prezenta, toate simbolurile romanesti, nationaliste, Dacia, Ardealul e
iarasi present – intr-un poem intitulat “Muresanu” – luptele romanilor
ardeleni. Ideea nationala e foarte prezenta, o intalneam si-n poezie, in
Scrisoarea a III-a, episodul cu Mircea si Baiazid, dar nu este centrala
tema in poezia lui Eminescu. In schimb, e mult mai bine reprezentata in
postume. Tot imediat dupa 1900, se redescopera opera politica
jurnalistica a lui Eminescu, articolele necitite sau prea putin citite
la vremea lor, din Curierul de Iasi si din Timpul. Impreuna, Postumele
cu articolele politice au fost puse in miscare, nu in mod intamplator,
ci in contextual, sa nu spun al unei cotituri, dar totusi al un unei
nuantari importante a mersului culturii romanesti dupa 1900, dupa
influenta masiva occidentala de secol XIX , care a fost necesara. Dupa
modernizarea societatii, culturii, idelogiei, institutiilor romanesti,
apare sentimentul ca s-a mers poate prea departe sau ca nu e cazul sa se
mearga si mai departe, fiindca ne pierdem sufletul romanesc, ne pierdem
traditia noastra. Iorga este unul dintre cei care sustin aceasta lupta
pentru “limba romaneasca” cum se intituleaza chiar o brosura scoasa de
Iorga in 1906. A fost si faimosul incident din Piata Teatrului National
cand, tot la indemnul lui Nicolae Iorga, care era altminteri un om de
cultura occidentala, dar tinea foarte mult la afirmarea traditiei
romanesti, deci la indemnul lui Iorga s-a protestat impotriva
reprezentarii pieselor in limba franceza la Teatrul National. Teatrul
National trebuia sa fie cu adevarat national, sa prezinte piese
romanesti, nu piese in limba franceza. Deci acesta este contexul, o
anume intoarcere la sursele autohtone, apare miscarea semanatorista, de
la numele revistei influente intre 1903, cand apare, si pana prin 1910,
unde il intalnim pe Iorga, Vlahuta, pe Cosbuc samd. In acest context
Eminescu devine marele profet al natiunii romane. Nu acesta fusese mitul
initial. Inca odata, mitul nu cuprindea aceasta dimensiune.
Reporter: Eminescu fusese chiar criticat de unii in timpul vietii pentru faptul ca nu e un nationalist…
LUCIAN BOIA: Da, fusese criticat de unii ca nu e
patriot , fiindca, uite, Alecsandri la 1877 -1878 scrie “Ostasii
nostri”, e preocupat de Razboiul de Independenta, in timp ce Eminescu nu
scrie nimic pe tema asta. E preocupat de marile probleme ale
umanitatii, ale universului, geneza lumilor, si mai putin de soarta
poporului roman, ceea ce nu era adevarat. Intr-adevar, in volumul de
poezii publicat la scurt timp dupa imbolnavirea poetului, prin grija lui
Titu Maiorescu, la sfarsitul anului 1883, tema patriotica e prezenta,
dar e destul de discreta. In schimb ea e masiv prezenta in publicistica
poetului si intr-o buna parte din postume.
Puteti comanda cartile lui Lucian Boia cu autograful autorului la GiftBooks.ro
Reporter: Si incepe preluarea mitului de catre diferite miscari politice sau ideologii …
LUCIAN BOIA: Adaugand ce aduce Samanatorismul, ce se
aseaza in completarea mitului eminescian, intre 1900 si 1910, sa
spunem, Eminescu devine cu adevarat marele mit national romanesc,
intruchiparea romanismului. Si atunci, toata lumea priveste spre
Eminescu. A-l avea pe Eminescu de partea ta, cu motiv sau fara, pe buna
dreptate sau pe mai putina dreptate, dar a ti-l atasa pe Eminescu
insemna un castig extraordinar. Iata, Eminescu gandeste cum gandim si
noi. Daca ajungem in anii ’30 legionarii fac din Eminescu unul din
sfintii miscarii legionare. Dupa aceea ii vedem si pe comunisti, extrema
cealalta, comunismul anti-national din anii ’50, nu mai spun comunismul
nationalist de mai tarziu
Reporter: Eminescu a functionat si internationalist, si nationalist pentru comunisti…
LUCIAN BOIA: Eminescu functioneaza in toate
registrele fiindca e pretios pentru oricine. Daca Eminescu e cu noi,
inseamna ca avem dreptate. Eminescu sa ne judece, Eminescu e spiritul
suprem al poporului roman.
Reporter: Si Ceausescu a incercat sa-si transfere genialitatea lui Eminescu…
LUCIAN BOIA: Da, in curentul protocronist din anii
‘70 – ‘80, Eminescu isi are locul lui, si inca un loc foarte important,
fiindca exprima extraordinarul potential spiritual, cultural, artistic
al poporului roman.
Reporter: Iar astazi mitul eminescian e intretinut mai degraba artificial, exista practic o blocare …
LUCIAN BOIA: Cred ca astazi asistam la o degenerare a
mitului si la o spargere a lui. Sunt unii care merg foarte departe,
mult prea departe in mitologia eminesciana. De pilda, in privinta
complotului impotriva lui Eminescu, care este o inventie pura. Eminescu
ar fi platit pentru patriotismul lui, ar fi fost declarat nebun fara sa
fie in realitate, a fost internat intr-un azil psihiatric. Ar fi
anuntat ce vor face comunistii cu unii opozanti mai tarziu. Chiar a
scris cineva din acest grup de “iluminati” ca Eminescu a fost primul
detinut politic roman – iata, ce gen de actualizare bizara.
Altii il vad pe Eminescu la originea a tot ce gandesti si nu
gandesti. Sigur, in cultura romaneasca se intelege ca el e primul si
desavarsit in toate, dar chiar si in cultura universala. S-au facut
apropieri destul de insistente – s-a scris pe tema asta – intre Eminescu
si Einstein. Sigur ca in realitate nu exista nici o apropiere
rezonabila, pe care s-o poti face, dar uite ca s-a ajuns pana aici. Dupa
alt autori Eminescu s-ar afla, nu neaparat la originea unor mari
descoperiri stiintifice, dar le-a prevazut. Inclusiv Teoria
relativitatii a lui Einstein, dar nu numai. Foarte multe din teoriile,
descoperirile stiintifice moderne ar fi fost prevazute la vremea lui de
Eminescu. Suntem intr-o zona de aberatie pura. Iar pe de alta parte
sunt cei, la extrema cealalta, care nu mai vor sa auda de Eminescu.
Sigur, au si ei dreptatea lor, ca atat au fost batuti la cap de mici
copii in scoala cu lucruri care erau in afara oricarei discutii,
Eminescu e mare si cu asta am terminat, e cel mai mare dintre toti.
Bine, dar, vrem sa intelegem, vrem sa discutam, de ce el sau de ce numai
el, sau de ce in primul rand el. Deci sunt unii care au ajuns sa-l
refuze, chiar dintre scriitori, dintre intelectuali care nu-l mai vor pe
Eminescu. Pana la urma s-au tras spre extreme toate aceste atitudini si
interpretari, si e mare pacat fiindca Eminescu merita sa fie citit,
merita sa fie admirat, dar trebuie luat drept ceea ce este: este un mare
poet, nu este precursor al lui Einstein, nu este el singur
intruchiparea romanismului.
Reporter: Aveti in carte un scurt capitol dedicat
comemorarii poetului Eminescu, anul trecut, de la Academia Romana, in
care scoateti in evidenta in mod ironic cateva dintre lucrurile ridicole
spuse acolo. Ati vrut sa demonstrati o anchilozare in receptarea de azi
a poetului, daca insasi Academia nu poate produce texte adecvate …
LUCIAN BOIA: Nu, e pe linia exagerarilor la care
m-am referit. Daca insusi presedintele Academiei vorbeste despre
Eminescu vazand in el un precursor al nu stiu cator descoperiri sau
teorii stiintifice moderne, il face un fel de astrofizician pe Eminescu
care e poet, nu este altceva… Si altii care merg pe aceeasi linie.
Reporter: Despre istoricul Ioan Aurel Pop spuneti
ca-l spala pe Eminescu de pacatele xenofobiei si antisemitismului in
discursul tinut la Academie. Si dati cateva citate…
LUCIAN BOIA: Problema in privinta asta este
actualizarea ideologiei eminesciene. In epoca putem sa discutam in ce
masura lucrurile sunt convenabile sau mai putin convenabile. Sigur ca
secolul al XIX-lea este secolul natiunilor, secolul ideologiilor
nationale si chiar al nationalismelor de tot felul, inclusiv cu latura
xenofoba, inclusiv cu latura antisemita. Nu romanii au inventat
nationalismul si toate astea. Eminescu poate fi – nu spun acceptat –
poate fi fara mare dificultate justificat in epoca. Problema pentru noi
sta in faptul ca unii vor sa-l actualizeze pe Eminescu. Daca Eminescu a
fost cam nationalist, cam xenofob, cam antisemit in epoca lui, nu, noi
il tragem spre noi si spunem ca e actual, ca e peren si e justificat. Or
in felul asta Eminescu ajunge, fara voia lui, bineinteles, ajunge sa
patroneze atitudinile nationaliste, xenofobe si antisemite de astazi.
Ceea ce nu e in regula si nu e vina lui Eminescu. Inca o data, in epoca,
in secolul XIX, lucrurile astea se prezinta altfel de cum se prezinta
in epoca noastra. N-are rost sa-l tragi sub acest aspect pe Eminescu din
secolul XIX si sa-l aduci astazi.
Reporter: Am citit multe atacuri la adresa cartilor
dvs. De obicei ele se bazeaza pe interpretari si citate gresite, sau pe
exagerari. De ce credeti ca sunteti atat de atacat in ultimii ani?
LUCIAN BOIA: Nu stiu, nu pot eu sa ma pronunt cu
privire la cauzele acestor atacuri. Ceea ce mi se pare foarte in
neregula este ca sunt atacat inclusiv pentru lucruri pe care nu le-am
spus niciodata. S-a trezit cineva sa spuna, si nu stiu cati au preluat
ideea asta, ca eu as fi negat faptul ca a avut loc la 1 decembrie 1918
Adunarea de la Alba Iulia care a proclamat Unirea Transilvaniei cu
Romania. Cineva se oferea chiar sa-mi arate, sa-mi transmita fotografii
de la Alba Iulia ca sa ma convinga ca Adunarea de la Alba Iulia a avut
loc. Eu n-am negat niciodata ca romanii s-au adunat la Alba Iulia si au
declarat unirea cu Romania.Un ziar titreaza recent publicand un
interviu, nu vreau sa ma refer la nume si la ceea ce se poate spune
despre mine in interviul respectiv, dar ziarul titreaza ceea ce nici
macar persoana intervievata n-a spus, ca eu as fi negat faptul ca
romanii din Transilvania au vrut sa se uneasca cu Romania. N-as vrea sa
folosesc un cuvant, dar se poate gandi fiecare cam ce cuvant s-ar
potrivi pentru asemena dezinformare grosolana. Cum sa spun ca n-au vrut?
Puteti cumpara ultimul volum al lui Lucian Boia cu autograful autorului de pe GiftBooks.ro
Reporter: Un critic literar spune ca spuneti despre Eminescu ca e un poet minor…
LUCIAN BOIA: Da, bine, cititorul se poate informa cu
privire la ce cred eu despre Eminescu citind cartea despre care tocmai
am discutat. N-am spus niciodata ca e un poet minor. Cred ca se referea
la ce am spus, dar intr-un anume context, si lucrurile au sensul lor, in
cartea mea “De ce este Romania altfel”, unde ma refeream la faptul ca
in sec. al XIX-lea, romanii preiau modelul cultural occidental. Acest
lucru este evident, inclusiv despre Eminescu. Eminescu a fost foarte
puternic inraurit de literatura germana, de poezia germana, de Heine, de
filosofia germana, de Schopenhauer, sunt lucruri bine stiute. Si
Constitutia din 1866 si institutiile tarii si Universitatea, si legile,
si arhitectura, si Micul Paris, si tot ce vrei, e vorba de preluarea
unui model occidental, model pe care-l preia si Eminescu. In sensul
acesta am spus ca Eminescu e tributar culturii germane. Nu e o scadere
pentru Eminescu, e conditia de ansamblu a culturii si literaturii
romane. Dupa cum dintre pictori, ca am dat si exemplul acesta, Nicolae
Grigorescu e un pictor de factura franceza, evident, e vorba de Scoala
de la Barbizon. Astea sunt banalitati. Dar n-am spus niciun moment ca
Eminescu n-ar fi un mare poet. Cred in marea valoare a poeziei lui
Eminescu. Eu m-am indragostit de Eminescu cand eram adolescent, nu
findca mi s-ar fi spus la scoala ca trebuie sa-i invat versurile, dar
le-am citit de atatea ori incat am invatat o buna parte din poeziile lui
pe din afara si le mai stiu si acum. Eu as putea chiar acum sa va recit
Luceafarul, sunt nouazeci si ceva de strofe, fara sa gresesc prea mult.
Pe ici, pe colo poate as mai face cate o greseala, dar stiu toate
strofele Luceafarului. Multe alte poezii le stiu in continuare si as
putea sa le recit. Eu am avut o pasiune pentru Eminescu. Mi-a spus acum
cineva, si nu o singura persoana, din mai multe parti, cand s-aflat ca o
sa apara o carte scrisa de Lucian Boia despre mitul eminescian, unii au
spus, aoleu! vrea sa-l darame pe Eminescu! Cum sa-l daram pe Eminescu?
Este o carte despre mitul si despre destulele aberatii care s-au
construit in jurul lui Eminescu, nu e un atac la adresa lui Eminescu, nu
este nici macar un atac, doar uneori cate o ironie la adresa celor care
au inventat treburi de genul asta, ca Eminescu precursor al lui
Einstein. Ma simt foarte aproape de poezia eminesciana, nici vorba sa-l
cobor pe Eminescu de pe piedestalul lui. Dar trebuie curatat putin locul
, trebuie lasat Eminescu asa cum a fost el in realitate si apreciat,
admirat in primul si-n primul rand ca un mare poet. Asta e functia lui.
Reporter: Sa nu mai fie citit prin grille ideologice, nationaliste…
LUCIAN BOIA: N-avem cum sa impartasim acum ideologia
lui Eminescu . Asta nu inseamna ca o sa-l combatem pe Eminescu pe
taram ideologic. Dar a trait acum 200 de ani, sau aproape200 de ani,
este alta epoca, cu alte valori , ce era atunci politic corect sau
normal in tot felul de afirmatii, astazi se potriveste mai putin. Nu
putem sa spunem ca Eminescu e peren si atunci preluam tot ce gandit si a
scris Eminescu. Traim in alta epoca, avem alte repere, asta e.
(a consemnat Lucian Popescu)
Puteti comanda cartile lui Lucian Boia cu autograful autorului la GiftBooks.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu