Cum i-a facut Alina Mungiu pro-rusi pe penticostalii americani. Scandal urias !
- – cibernetice si informatice
- – economice
- – de propaganda
- – hibride si clasic militare
impotriva spatiilor civilizatiei occidentale. Asta face Moscova demult, dar acum e un reviriment fara precedent dupa invazia militara din estul Ucrainei si anexarea ilegala a Crimeei. Obsesia refacerii URSS a lui Vladimir Putin naste un nou monstru la est, asa cum l-a cunoscut si Romania in cei 50 de ani mizerabili de comunism.- Teoria interesanta a Alinei
Mungiu este insa usor irationala. Familia penticostala Bodnariu a fost
in primul rand sustinuta de fratii intru credinta penticostali din SUA,
de unde a pornit mesajul de solidaritate. E stiut faptul ca Rusia
foloseste uneori cu succes cateva filiere fundamentalist ortodoxe, pe
care le-a pervetit in mijloace de propaganda oribila impotriva oricaror
valor occidentale : libertate, democratie, relatia civilizata cu alte
culte crestine. Este posibil ca niste filiere de propaganda rusa cel
mult sa fi stimulat ulterior protestele impotriva Norvegiei, tara in
care un Barnevernet extrem de controversat ia copiii de la sanul mamei
si ii da spre adoptie unor straini.
Cultul penticostal e foarte dezvoltat in SUA si bine primit in Europa. In Romania la fel. Acelasi lucru e valabil si pentru cultul Adventist. Drept pentru care fratii din America au pornit acest protest justificat si binevenit impotriva unor practici pe care orice familie din lume, dezvoltata pe baze sanatoase, le considera aberante. Probabil rusii – nu prosti, dar nemernici prin actiunea lor seculara impotriva unor popoare libere si a ideii de libertate in sine – au incercat sa speculeze un pic atitudinea impotriva Norvegiei, o importanta tara membra NATO impotriva careia lupta cu ferocitate pe flancul Nordic al Aliantei. Dar de aici si pina a pune Rusia la originea protestului in favoarea copiilor familiei Bodnariu, e cale foarte lunga.
Ca de la Iasi la Berlin, pe jos…
SIE, trezește-te! Rușii sunt în spatele campaniilor antioccidentale sub pretextul protecției copiilor
Alina Mungiu-Pippidi
”Jos labele de pe copiii noștri” și ”Copiii mei sunt în pericol” proclamau pancardele afișate în fața cancelariei Reichului weekend-ul trecut, însoțite de obișnuitele hămăituri rituale ale demonstranților din țări unde s-a trecut cam repede sau deloc de la strigatul la ordin la demonstrații libere. Mulțimea – câteva mii de persoane – nu făcea decât să repete ceea ce văzuse la televiziune sau citise pe tablete și smartphone-uri din media de la ei acasă, anume din Rusia. Pentru că manifestanții erau ruși, protestând contra pericolului la care se expun copiii lor pentru că trăiesc în Germania, unde poliția e proastă și ineficientă, iar infractorii migranți umblă în cete înarmate pe stradă mai ceva ca în Congo. Trei zile mai devreme, un judecător britanic anunțase public că există în sfârșit dovezi că asasinii opozantului rus Litvinenko, asasinat cu material radioactiv turnat în ceai de doi agenți semioficiali ai regimului Putin avuseseră ordin de sus. Nici două zile mai târziu și ministrul de externe Serghei Lavrov umplea știrile cu acuzații față de Angela Merkel și incapacitatea ei de a apăra copiii ruși din Germania. Între timp, scandalul a luat amploare, deși Lisa F, fetița de 13 ani cu probleme cu școala (și familia ei) se întorsese demult acasă de la prietenul de familie care o adăpostise pentru o zi. Dar povestea unui viol imaginar perpetuat de migranți la adresa ei, pornită de la jurnalistul Ivan Blagoy (rus, desigur) și care a făcut mare audiență pe canalul rusesc 1 deja nu mai avea nevoie de un pretext și căpătase viața ei proprie, complet desprinsă de realitate.
Vă sună cumva familiar? Nu poți să nu îți pui întrebarea cum se face, în țări unde nu a avut loc niciodată o demonstrație pentru drepturile copilului, ca în România, deși poveștile orfanilor, cu SIDA sau fără, au ținut afișul 20 de ani, sau care conduc în topul violenței domestice, ai brusc mulțimi scoase de un canal de televiziune din casă cu pancarte mari, printate color și într-o engleză impecabilă, să protesteze contra tratamentului la care sunt supuși copiii lor în țările cele mai civilizate din lume. Însoțite de un cor în media care îndeamnă oamenii să cântărească din nou valorile tradiționale, să își dea seama că țara lor, aceea în care ei nu găsesc niciodată nimic de demonstrat contra, că e, vorba ceea, mai greu să demonstrezi contra lui Putin decât a d-nei Merkel, e de fapt superioară țărilor în care au emigrat și în care îngroașă rândurile demonstranților contra refugiaților politici. Steagurile rusești umplu manifestațiile de dreapta contra Islamului în Germania. Dacă nu am avea atâția ruși pe aici care nu au nici o inhibiție (locuiesc în Berlin, iar agentul meu imobiliar are cam cinci ruși clienți care cumpără case față de un client nerus) demonstrațiile de extremă dreapta ar fi subțiri, că în Germania s-a reușit inhibarea celor mai rele tendințe. La germani însă, nu la străini.
Situația cu Lisa și copiii familiei Bodnariu, luați în brațele ocrotitoare ale lui Gâdea et comp., m-a făcut să cercetez puțin întreaga poveste. La fel se pare că a făcut și ministrul german de externe. Și concluziile sunt elocvente. Campaniile de așa zisă protecție pentru copiii din Est mâncați de refugiații sirieni și africani în Occidentul degenerat și incapabil de autoprotecție sunt o enormă manipulare rusească. Fără nici un efort le-am găsit în Lituania, unde rușii au cumpărat o bună parte din presă în ultimii ani profitând de dificultățile ei economice, în Slovacia și Serbia, unde au strânse legaturi cu partidele naționalist populiste de acolo. Ziarele rusești publică interviuri fascinante cu biete femei rusoaice care se luptă cu autoritățile în țările scandinave pentru copiii lor, e vorba de Norvegia, Suedia și Finlanda, trei țări în topul bunei guvernări și care fac mai mult pentru respectarea drepturilor omului la ele în țară și în restul lumii decât toată Asia la un loc. Nu e suficient să te uiți la Russia Today – ceea ce eu fac, având obiceiul de război rece, că trebuie să știi ce spune propaganda dușmană, trebuie să urmărești mult mai multe surse, inclusiv din Rusia, ca să înțelegi ce se întâmplă. Ce urmăresc rușii? Păi, nimic mai simplu. Să captureze agenda în care altfel ei ar fi oamenii răi (avem refugiați din Siria că Putin nu a permis Occidentului să rezolve pe fond problema acolo; avem cazul Litvinenko, avem Ucraina, unde ei calcă pe față toate legile internaționale); să culpabilizeze Occidentul și să îl arate ca pe o entitate fragilă și degenerată (una din țintele principale de discurs antioccidental e uniunea dintre homosexuali, Putin portretizează constant Occidentul ca pe un paradis al degeneraților); să submineze orice fel de reguli internaționale dat fiind că va continua să le calce în Ucraina și e masiv lovită de sancțiuni internaționale din acest motiv; să slăbească unitatea și coerența lumii occidentale sponsorizând mișcări interne de contestare, ca astea cu copiii, mișcările anti-refugiați și partidele antisistem (sunt între timp dovezi ample că rușii finanțează direct partide de extremă dreapta, inclusiv din Parlamentul European).
De ce țări ca a noastră contribuie la așa ceva, când altfel pretindem că suntem cât de poate de anti-ruși? Așa, la botul calului, văd trei motive mari.
Primul, e că pe fond avem un segment de populație foarte apropiat de sistemul de valori și cogniții al rușilor și pe fond opus Occidentului. Unul ca Dan Puric face treaba lui Putin nu pentru că l-ar plăti Putin, ci pentru că întreține prin misionarismul lui la nivel de salon de recuperare post-abuz starea de confuzie mentală și aspirație la stimă de sine mai mare în care se scaldă fericiți mulți români, inclusiv unii cu pretenție de educație. Toată povestea cu cultul Arsenie Boca și semnăturile ca să modificăm Constituția contra marelui pericol homosexual sunt copiate la indigo din Rusia, dar copii mai slabe, că, vorba aceea, una e Dostoievski și alta ”profesorul” Dulcan, autorul unei cărți cu titlul semnificativ de ”mintea de dincolo”. Nu toți ăștia fericiți să nu aibă mintea acasă, că doar așa se simt mai înălțați și superiori vecinilor lor sunt plătiți de ruși, dar toți fac jocul rușilor, orice abatere de la drumul și așa întârziat de raționalizare a sferei noastre publice e o problemă. Mai avem și o presă foarte coruptă, fără niciun fel de valori și cod etic clar, în care publicul e văzut ca o turmă și conștient întreținut să rămână o turmă, care înghite orice, cum ar fi că scandinavii și nemții sunt în același timp naziști cu copiii și blegi cu refugiații criminali fără să sesizeze vreo contradicție, pentru că e nesofisticat și pasiv. Publicul sofisticat a migrat demult pe Internet și e complet diferit.
Doi, avem lideri care nu merită nici prima silabă de la nume, niște impostori care din populism și pentru voturi (enfin, trebuie verificat dacă e doar asta) iau primul avion și se duc în Norvegia, care cântă la orice în loc să dirijeze ei corul. Deputații PNL și PSD care s-au dus la Oslo (Dolha, Vasiliev, Ben-Oni Ardelean, Corlățean) ca și președintele Consiliului Județean și prefectul din Sibiu care ne-au ținut discursuri pe tema asta sunt de remarcat cu nume întreg și urcați în topul penibilității.
Trei, pentru că serviciile noastre secrete nu fac destul să protejeze țara, care include spațiul de dezbatere public, care ar trebui el însuși inclus în ceea ce trebuie să fie securizat. Citesc zilnic pe ofițerii acoperiți din presă, noroc că nu mă uit la televizor (cum știu că sunt ei? Păi foarte simplu. De ce o persoană fără nume public ar fi publicată într-un cotidian central, de ce ar scrie editoriale cineva care lucrează la președinție, deci are embargo pe comunicare, și care acum un an scria pentru candidatura lui Meleșcanu iar acum critică prestația televizată a ui Dacian Cioloș, găsind-o inferioară celei a lui MRU?) și am ajuns la concluzia că, mai rău decât imorală, această practică e o sursă de ineficiență publică majoră, amestecul SRI și SIE în treburile politice e de fapt o diversiune de la treburile lor, care există și sunt serioase, ei trebuie să raporteze în Parlament și nouă tuturor care e amestecul rusesc în presa noastră, ei trebuiau să pună în context european toată povestea cu copiii, cu asta trebuie să se ocupe agenții lor, nu să facă PR pentru șefi prin presa din țară.
Pentru că trebuie spus că, în ciuda unui răspuns clar al ministrului de Externe german săptâmâna asta, strategia rusească funcționeză. Numai de câte ori am citit eu prin presa română și scris de incompetenți în discursurile demnitarilor că nu putem fi de acord cu cotele față de refugiați pentru că nu tratează cauzele problemei siriene. Păi Putin e cauza problemei siriene, din cauza lui nu există o perspectivă de rezolvare pe fond, el e fericit să ne invadeze cu refugiați și tot el sponsorizează demonstrațiile contra refugiaților, și toată Europa de Est s-a aliniat acuma și face ce vrea el. Succes mare, la 25 de ani după căderea zidului.
Iata cateva din protestele intelectualilor si colegilor de ideologie ai Alinei Mungiu-Pippidi :
Adrian Papahagi, fost PDL, fost PMP, actual M10 :
“Nu aș vrea să trăiesc într-o țară în care Alina Mungiu și gașca ei unită, salvatoare și curată să fie la putere. Komisarii sovietici ar fi mici copii față de acest monstru de aroganță, intoleranță și ideologie tâmpă.
După ce ne-ar dărâma bisericile, ne-ar confisca pruncii, ne-ar vârî lesa securistă direct în creier, nu doar în mailuri și în telefoane, ne-ar da afară de la catedre și ne-ar băga la pușcărie, la reeducare, s-ar găsi vreun bou cu bască, promovat ideolog oficial, care să ne explice că nu e mare lucru.
Prefer ca România să fie condusă de pișicheri corupți. Vanghelie e de o mie de ori preferabil lui Mungiu: incultura lor esențială este aceeași, doar gradul de alfabetizare diferă. Vanghelie măcar e mai tolerant și mai simpatica”.
Doi lectori universitari citati de Hotnews :
Am luat notă cu îngrijorare de declarațiile dvs. conform cărora evenimentele organizate în România în sprijinul familiei Bodnariu ar fi parte a unei vaste campanii antioccidentale puse la cale de Rusia.
Prin intermediul articolului pe care l-ați publicat pe site-ul „România curată” („SIE, trezește-te! Rușii sunt în spatele campaniilor antioccidentale sub pretextul protecției copiilor”) aruncați un blam general asupra zecilor de mii de români care au ieșit în stradă, în România sau în diaspora, pentru a-și exprima în mod pașnic și democratic îngrijorarea cu privire la soarta familiilor dezmembrate în mod brutal de către Barnevernet, Serviciul Norvegian de Protecție a Copilului.
Ca organizator al manifestației de la Sibiu, la care au participat peste 5.000 oameni, mă simt dator să vă contrazic și să informez publicul larg că analiza dvs. este deficientă și nu corespunde faptelor. Organizatorii protestelor internaționale din diverse orașe cu o prezență românească semnificativă (Washington, Londra, Roma, Madrid, Viena, Praga, Bruxelles, Haga, Dublin, Copenhaga, Castellon, Oslo, Ottawa, Chișinău, Melbourne) sau din orașe românești (București, Oradea, Deva, Suceava, Arad, Sibiu, Constanța, Iași, Cluj, Timișoara, Baia Mare, Bistrița, Satu Mare) sunt pastori ai comunităților evanghelice (neoprotestante) românești. În ce privește familia, aceștia (și nu doar ei) îmbrățișează și promovează etosul iudeo-creștin care a alimentat sinteza identității europene vreme de nouăsprezece secole.
Asocierea pe care dvs. o faceți între valorile de inspirație iudeo-creștină (protejarea familiei monogame, formate dintr-un bărbat și o femeie) și agenda rusă antioccidentală este nefondată, fiindcă nu actualul președintele al Rusei a inventat familia alcătuită dintr-un bărbat și o femeie ori dreptul copiilor de a crește în familia lor naturală. Altminteri, pornind de la exemplul dvs., s-ar putea argumenta la fel de bine și astfel: faptul că dvs. și Vladimir Putin cădeți de acord asupra teoremei lui Pitagora vă face pe dvs. susținătoarea unei „geometrii de factură putinistă”.
Zecile de mii de cetățeni români care au ieșit în stradă au fost motivați în primul rând de sentimentul solidarității cu familia Bodnariu. Precum se știe, Barnevernet a aplicat măsuri extrem de dure, mergând până la despărțirea mamei de bebelușul ei de patru luni. Lipsa unei anchete sociale amănunțite, despărțirea copiilor între ei, plasarea copiilor în câteva orașe diferite (aflate la mare distanță de Naustdal), restricționarea aproape completă a contactului dintre părinți și copiii, toate aceste elemente au scandalizat un număr însemnat de români, indiferent de apartenența lor religioasă ori de simpatiile lor politice. Situația creată de Serviciul Norvegian de Protecție a Copilului a generat numeroase critici, în special în mediul online, pe rețelele de socializare (Facebook).
Afirmația dvs. că protestele au fost generate de un anume canal de televiziune (vă referiți probabil la Antena 3) simplifică în mod nepermis dinamica foarte complexă a unei mișcări sociale care i-a surprins pe mulți analiști și care a depășit inclusiv așteptările celor care le-au inițiat și susținut. Amploarea dezbaterii a fost posibilă în primul rând grație faptului că ea a început în mediul online. Când protestele organizate de comunitățile evanghelice (neoprotestatne) au devenit vizibile, presa românească a preluat subiectul și l-a comentat îndelung. Bulgărele mediatic s-a amplificat suplimentar fiindcă el a înglobat teme precum „disciplinarea fizică a copiilor” sau dimensiunea violenței domestice căreia, din nefericire, îi cad victime mulți copii din România.
Scrieți că în România nu a avut loc niciodată o demonstrație pentru drepturile copilului. Aveți dreptate numai dacă faceți abstracție de mitingurile de susținere a familiei Bodnariu, căci cei care au ieșit la manifestații au făcut-o pentru a apăra și drepturile copiilor separați în mod abuziv de părinții lor. Considerăm legitime aceste manifestații și credem că ele pot contribui la o revizuire serioasă a politicilor aplicate de Barnevernet sau de alte instituții, pentru ca interesul superior al copilului să nu ajungă inamicul interesului superior al unei familii de a rămâne unită.
Departe de a fi fost inspirate de agenda antioccidentală a Rusiei, protestele la care am participat și pe care le susținem au la bază o pornire civică sănătoasă, empatia față de o familie pe care o considerăm greu încercată, îngrijorarea față de politicile excesive puse în act de instituții ale unor țări care îndeobște sunt considerate „civilizate” și convingerea că între „interesul superior al copilului” și dorința bine intenționată unei instituții de a apăra interesul superior al copilului s-a insinuat un ecart neliniștitor.
Considerăm că pretenția dvs. de a decide ce este suficient de important pentru a intra în dezbaterea publică este o formă de hybris care vă situează dincolo de limitele jocului democratic, care spune că cetățenii au dreptul să se organizeze pentru a susține cauzele pe care ei le consideră semnificative. Pentru zeci de mii de oameni care au ieșit în stradă și au semnat petiții, problema felului în care sunt gestionate cazurile de tip Bodnariu de către autoritățile norvegiene este una foarte importantă. Pentru dvs. această chestiune este probabil nesemnificativă. Drept dovadă, nu v-ați aplicat cu suficientă atenție asupra fenomenului, nu ați discutat personal cu niciunul dintre organizatori și nu ați acordată o minimă atenție spațiului confesional în sânul căruia au apărut îngrijorările cu privire la tratamentul abuziv de care au parte familiile intrate în atenția Barnevernet. Ați preferat pista comodă a teoriei conspirației, conform căreia zeci de mii de români au devenit fără voia lor agenți de influență ai Rusiei. Faptele vă contrazic. Rămâne să descoperiți de ce, dacă veți accepta că există domenii în care mai puteți învăța și că excesul de competență în toate domeniile este, în fond, o formă de cecitate intelectuală.
Apreciem chemarea la vigilență pe care o adresați „serviciilor noastre secrete”, dar nu credem că ea este necesară. Cu sau fără semnalul de alarmă pe care îl trageți, instituțiile pe care le chemați imperativ la ordine își fac datoria mai mult decât credeți sau lăsați dvs. să se înțeleagă.
Pastor lector univ. dr. Ioan Brie
Lector univ. dr. Emanuel Conțac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu