Ilincăi Tapalagă
Dragă Ilinca,
PUBLICITATE
Ilinca,
Astăzi abia ai împlinit zece ani. Ești încă la vremea poveștilor. Roagă-ți tatăl să-și amintească de hârtia de calc pe care bunica ta ținea prăjiturile și el așeza litere. De băncuța din fața casei pe care bunicul lui, cu piciorul țeapăn, se așeza pentru a spune povești din război. De oamenii din Șeica Mare sau din Copșa Mică, acolo unde s-a născut. Oare mai au dinți? Oare ei se înghesuie la piață vinerea “pentru că sunt reduceri la urzici”? Oare „se bucură de niște mici moca”? Sau „așteaptă soarele să iasă ștevia”? Întreabă-l despre fabricile în care au muncit și ce s-a ales de ele. Întreabă-l dacă nu cumva „adunătura asta de zombie” cu ale ei „cupoane de pensie, proteze, bastoane, băști, căciuli cu urechi, pastile și rețete compensate” în urmă cu 26 de ani câștiga libertatea pe seama căreia el, tatăl tău, și-a câștigat pâinea. Întreabă-l dacă adunătura de zombie nu avea atunci chiar vârsta lui de azi: 40 de ani!
Ilinca,
Și te mai rog ceva: ai putea, când îi pui aceste întrebări să fie și bunicii tăi prin preajmă? Iar televizorul ar putea fi pe BBC sau CNN? Că doar nici Christiane Amanpour n-o mai fi vreo tinerică! Oare și despre Wolf Blitzer tatăl tău crede că e „indecent să mai fie jurnalist”? Că e „decuplat, prăfuit și vai de capul lui obligând o lume întreagă să-l suporte și să-i asculte hârâitul tot mai obosit”? Că doar așa crede tatăl tău despre jurnaliștii trecuți de 50 de ani!
Ilinca,
Îți doresc ca aceste întrebări să-ți aducă un tată care să îmbătrânească mai frumos decât trăiește azi!