Împrejurarea că a trebuit să citesc toate manualele de chimie (VII –
XII) în ultimele două zile și că tocmai ieri s-a anunțat detectarea
undelor gravitaționale prezise de Einstein și Rosen e o bună
oportunitate pentru a discuta puțin despre ceea ce multora li se pare că
înțeleg și, de fapt, nu înțeleg.
Ceea ce vreau să spun este că entuziasmul în fața universului
relevat de știință unui om fără cunoștințe solide de știință și
filosofie este un entuziasm în gol și, ca atare, puțin folositor
oamenilor obișnuiți (deși probabil folositor oamenilor de știință) Sunt
două fenomene distincte:
-
primul constă în crearea unei mentalități dogmatice cu
privire la cunoașterea ștințifică prin strecurarea unor afirmații
filosofice alături de cele științifice,
-
al doilea este folosirea acestei mentalități pentru a crea entuziasm în fața a ceea ce, de fapt, nu înțelegi.
Manualele de chimie
Aceste manuale (nu știu dacă și altele) ne permit să documentăm
primul fenomen. Încă din clasa a VII-a (pagina 6, manualul editurii
Corint) aflăm: “Tot ceea ce ne înconjoară este MATERIE”, pe un fond al
unor fotografii.
Propoziția de mai sus este un exemplu tipic de afirmație
filosofică, nu a chimiei ca ștință. Nu este nevoie de ea pentru nici o
teorie chimică. Nici măcar ca presupoziție. O presupoziție suficientă
pentru chimie este că există materie.
O astfel de propoziție trebuie discutată la filosofie ca teorie
asupra lumii alături de alte teorii. Dacă are un rol motivațional atunci
chiar în clasa VII-a sunt necesare elemente de filosofie.
La pagina 33 aflăm că Democrit și Leucip sunt precursorii teoriei
atomice. Atunci ce facem cu Thales, care considera apa element
primordial, e precursor al hidrologiei și hidrogeologiei ? Ar fi o idee
să pună lumea ceva din Thales motto la tezele de doctorat în
hidrogeologie, dar să vedem ce spune școala doctorală. Sau Heraclit cu
focul. El ar trebui să fie precursor al teoriei combustiei. Să vorbim cu
cei de la Taylor and Francis să-i pună poza pe Combustion Theory and
Modelling.
Teoriile grecilor menționați sunt teorii despre ființă, nu
modelează fapte de observație. Grecii aceștia nu sunt precursori ai
teoriilor științifice actuale prin aceste teorii. Ei sunt precursori ai
teoriilor filosofice actuale. Au fost, slavă Domnului, și destule
contribuții științifice ale grecilor antici, dar astea nu. De altfel în
manual se prezintă apoi structura atomului (în realitate un model
structural, cel al lui Bohr, dar fără să se spună că e un model, ci în
mod dogmatic, ca și cum ar fi realitatea). Păi cum mai este atomul a-tom
dacă poate fi tăiat în bucăți mai mici ?
Nu trebuie să ratăm finalizarea studiilor de chimie liceale fără
să mai află ceva despre univers. S-ar putea chiar spun că fundamentele
ontologice ale corupției transpartinice din România se află în Chimia de
a XII-a de la Editura All: “Reține ! Ansamblul format dintre un sistem
și mediul înconjurător este definit ca UNIVERS.”
Cum ar veni, nimic nu scapă sistemului, al cărui
mediu înconjurător suntem, iar doamnele și domnii cu cosmologia se agită
degeaba, problema s-a rezolvat deja.
S-ar putea vorbi în acest context de o corupție
covalentă, în care, de exemplu, traficul de influență al unui
parlamentar se poate împerechea cu o sacoșă cu caltaboși de spin opus.
Sau de o corupție coordinativă, în care niște simple promisiuni fără
acoperire din partea coruptului atrag de la naivi chiar două daruri, în
bani și merinde complementare. Interesant că în al doilea caz apare o
puternică sarcină electrică a perechii corupt central liganzi fraieriți
(probabil din frustrarea de a fi fost păcăliți) care finalmente, prin
intermediul unei reclamații ,duce la împerecherea ansamblului corupt –
mituitori cu un ion DNA de semn opus. Aceste legături ionice sunt foarte
puternic. Ele nu se desfac până nu se ajunge într-un mediu apos, jilav,
de tip penitenciar, în care coruptul este înhățat de molecule dipolare
mici și multe.
Cât privește entalpiile de formare ale legăturilor
corupte covalente ele sunt puternic negative, reflectând stabilitatea
substanțelor formate. Greu le poate sparge DNA-ul, doar cu multă energie
occidentală din exterior (dacă n-o deturnează disipativ rușii)., Prin
niște produși de reacție secundari ai acestor reacții are loc și o
expansiune mecanică a sistemului în UNIVERS la care societatea civilă
reacționează răcindu-și gura. De pomană.
Scuzați ironia, dar dagă tot vorbim de dogmatisme… Dacă nu ne
plac, să le scoatem mai întâi de acolo de unde avem controlul, din
predarea științei. Sau vrem să înlocuim un mod de gândire dogmatic cu
altul ?
Singurul manual din cele parcurse fără mici și nevinovate, naive
epostemic idolatrii scientiste a fost cel de-a IX-a la care primul autor
este Profesorul Andruh. Vor fi și altele, însă n-am făcut o analiză
exhaustivă a ofertei. A fost o plăcere să-l citesc, scurt, dens, la
obiect, cu deschideri tentante către modele mai complicate, pe care nu
le prezentăm… “Oare cum or fi ? Vreau la facultate !”, îmi imaginez că
spun elevii. Nici n-are de ce să ne mire, cine face știință știe cu ce
se mănâncă știința. De s-ar găsi câte-un om ca dânsul pentru fiecare
manual ce bine ar fi.
Concluzia este că, una peste alta, prin aceste manule copiilor li
se transmit implicit niște presupoziții materialiste reducționiste
asupra lumii, nici măcar nu se discută posibilitatea unei autonomii
nomice a umanului, totul e chimie și fizică, fără nici o justificare
teoretică.
Reacția la detectarea undelor gravitaționale
Pentru că mintea ne-a fost bine
formatată în acest mod materialist-științific acum ne putem entuziasma
la marile descoperiri științifice, cum ar fi detectarea undelor
gravitaționale, de parcă am fi câștigat la loto. Am văzut oameni pe FB
mai-mai să facă și cinste pentru asta. Dar ce sunt undele gravitaționale
?
Pentru cine vrea să-și facă o
imagine cât de cât despre ce s-a auzit ieri de la miliarde de ani lumină
puteți citi articolul lui Einstein și Rosen care le-a prezis aici.
Lăsați orice speranță dacă nu aveți cunoștințe solide de matematică. Eu
mă declar depășit, dar poate cititorii vor reuși mai bine. Ceea ce s-a
obervat ieri sunt variații ale unor variabile măsurate de niște
instrumente de pe Pământ care prin intermediul unor modele foarte
complicate fac legătura cu ce credem în baza acestor modele că se află
la distanțe în spațiu-timp enorme.
Sigur, putem vizualiza că erau
niște găuri negre, prin analogie cu găurile covrigilor pe timp de
noapte, care țopăiau într-un dans frenetic al ielelor, etc. Poezie. Nu
putem înțelege ce s-a detectat ieri decât dacă înțelegem articolul
menționat și tot ce s-a mai publicat și lucrat în domeniu de atunci,
teoria detectoarelor interferometrice folosite, etc. Atitudinea
rezonabilă este să ne bucurăm că fizicienii de profil se bucură, fără să
pretindem că înțelegem de ce se bucură.
Ce fac credincioșii în fața succesului științei
Atât de mare este prestigiul științei încât oamenii
credincioși care chiar n-au nici legătură cu știința, încearcă să se
bucure și dânșii, în sensul că iată ce marea este puterea omului de a
desluși misterele creației lui Dumnzeu. Nu mi se pare o strategie
potrivită. Dacă peste o lună reiese că a fost o eroare tehnică l-am mai
introdus și pe El în ceva care până la următ e treaba noastră.
Știința nu este cercetare a misterului creației. E o activitate
umană descentralizată de misterele creației, pentru cine acceptă că
există acestea, în care ne exercităm în mod liber niște capacități în
scopuri eminamente practice, direct sau indirect. Știința costă bani și
cineva dă banii. Știința este și rezultatul unui proiect de cunoaștere
și procesul de cunoaștere ca atare. Nu angajează un realism cu R mare,
ca să parafrazez pe Putnam, și prin însăși metoda ei este nedogmatică,
deși e instrumentalizată în acest mod. De aceea este un nonsens să
vorbim de crearea divină a unor entități care corespund unor termeni
teoretici ai știnței, dacă se schimbă teoria și avem alți termeni mai
adecvați ce spunem?
Legat de creație în sens religios tot ce pot să spune din
perspectiva științei este că nu știm și nu putem ști ce este. Un
modelator ar putea-o gândi în termeni de condiții inițiale, dar și asta e
tot o analogie cu ceva reprezentabil, uman. Ideea de condiții inițiale
face apel la un concept de timp metrizat care e un produs cultural, o
modelare a realității. Pot să-i spun că e condiție a priori, dar cu asta
tot nu rezolv nimic, pentru că și teoria transcendentală care spune
asta e tot un produs cultural.
Creația exprimă prin analogie o relație de întemeiere, whatever
that means, cu ceva transcendent. Această relație este un fapt empiric
personal pentru oricine a trăit-o. E împachetată într-o tradiție care
are un adevăr practic de susținere a unui proiect de viață în sensul
dezvoltării acestei relații într-un mod concret, empiric. Nu interferă
cu activitatea de modelare făcută de oamenii de știință, care e o
bucătăreală, pur și simplu. Ce-i drept, fascinantă. Dar până la urmă și
gurmanzii sunt fascinați de bucătăreala propriu-zisă. Dumnezeu e
cognoscibil teologic, prin energiile necreate, la care avem acces
folosind instrumentar un aparat dogmatic necesar pentru asta, dar
noțiunea palamită n-are nici o legătură cu fizica, nu văd cum. E un caz
de omonimie, cu rădăcini etimologice comune.
Încheiere
Mi se pare limpede că dacă vrem să avem o populație
de adulți cu atitudini nedogmatice capabilă să susțină o societate
civilă este necesară cultivarea gândirii critice în școală în context
științific, pentru asta este necesar ca profesorii să știe ce este și să
o practice, iar pentru asta e necesar ca universitățile care îi
formează să practice această valoare nu doar pe ici, pe colo, ci peste
tot.
Evident, acest text este doar un produs cultural între altele și ca atare sub semnul întrebării și al îndoielii.
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti
contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si
trimite-l la editor[at]contributors.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu