Profesor doctor Monica Pop conduce de mulţi ani ca manager general
Spitalul de urgenţe oftalmologice. A îndeplinit şi rolul de prorector al
Universităţii de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti.
Florin Condurățeanu: Doamnă profesor Monica Pop, îi auzi pe mulţi oftând, „am citit şi am scris mult, mi-am obosit ochii, trebuie să îi supun mai puţin la muncă”, au dreptate?
Prof. Monica Pop: Greşit, ochii sunt concepuţi să lucreze la capacitate maximă. Atunci se simt ei bine. O altă eroare, auzi unii părinţi spunând că odrasla lor are miopie, deci trebuie să-şi aleagă meserii cu mai puţină întrebuinţare a ochilor. Inexact, copiii cu miopie este bine să se facă arhitecţi, desenatori, ceasornicari, ochii lor trebuie utilizaţi intens. De altceva trebuie miopii să se păzească: de eforturi fizice mari, să nu practice nici sporturi cu ridicare de greutăţi, se poate dezlipi retina la ei. E indicat ca oamenii să nu se uite la televizor într-o cameră întunecată, să existe o veioză cu un bec slab aprins pentru a mai atenua contrastul de culori de pe ecran.
F.C.: Dar pentru cei care au nevoie de ochelari „de aproape” ce sfaturi daţi?
M.P. : Presbiopia, necesitatea de a te ajuta cu dioptrii cu plus la citit, nici nu e considerată boală. E o modificare firească a curburii ochiului peste vârsta de 40 de ani. Cei care până la această vârstă au fost miopi, prin apariţia dioptriilor „pentru aproape”, lentilele de miopi scad ca dioptrii, se însumează algebric minus cu plus la dioptrii. Consider că ochelarii frumoşi reprezintă chiar o cochetărie. Cei care vor acea operaţie de micşorare a dioptriilor cu minus prin „lustruire cu laser” trebuie să verifice dacă nu au corneea prea subţire. Intervenţia se face la cei cu miopie mare şi progresivă. Operaţia este considerată estetică şi nu este susţinută de asigurarea de sănătate.
F.C.: Ce diferenţe sunt între operaţia de cataractă şi cea de glaucom?
M.P.: Operaţia de cataractă înseamnă înlocuirea cristalinului devenit tulbure cu un cristalin artificial. Oftalmologul decide ce tip de cristalin este potrivit pentru pacientul respectiv. După intervenţie pacientul vede ca înainte de cataractă şi este trimis acasă după câteva ore, revenind la pansament. Glaucomul reprezintă o mare urgenţă, este creşterea tensiunii în ochi, neglijarea poate duce la omorârea nervului vizual. Medicul prescrie un tratament cu coliruri picurate conştiincios, zilnic şi la aceeaşi oră în ochi. Se ajunge şi la operaţie, dar pacientul nu-şi mai redobândeşte vechea acuitate vizuală, însă se frânează deteriorarea pe mai departe a vederii.
Profesor doctor Monica Pop explică faptul că nişte dioptrii rău alese, distanţa interpupilară nerespectată provoacă disconfort ochilor. Cu ochelari nepotriviţi, ochiul lăcrimează, e roşu, arată ca un ochi chinuit. Părinţii trebuie să urmeze o regulă obligatorie: până la trei-patru ani, copilul trebuie să fie supus unui control oftalmologic pentru a descoperi un eventual viciu de refracţie, pentru a stabili dacă micuţul are nevoie de ochelari. Copiii nu ştiu să spună că văd slab cu un ochi, fiindcă văd cu celălalt ochi. Dacă nu se descoperă acest viciu la maximum patru ani, copilul poate ajunge ambliop (n.n. - cu vederea slăbită), să nu poată folosi acel ochi toată viaţa. Unii fac greşeala de a-şi face spălături la ochi cu tot felul de ceaiuri, cu miere, punând o foaie de varză pe ochi. Riscuri mari. Ochiul se clăteşte doar cu apă rece, iar în ochi se pun doar picături specifice, coliruri recomandate de oftalmolog.
Vezi galeria fotoFlorin Condurățeanu: Doamnă profesor Monica Pop, îi auzi pe mulţi oftând, „am citit şi am scris mult, mi-am obosit ochii, trebuie să îi supun mai puţin la muncă”, au dreptate?
Prof. Monica Pop: Greşit, ochii sunt concepuţi să lucreze la capacitate maximă. Atunci se simt ei bine. O altă eroare, auzi unii părinţi spunând că odrasla lor are miopie, deci trebuie să-şi aleagă meserii cu mai puţină întrebuinţare a ochilor. Inexact, copiii cu miopie este bine să se facă arhitecţi, desenatori, ceasornicari, ochii lor trebuie utilizaţi intens. De altceva trebuie miopii să se păzească: de eforturi fizice mari, să nu practice nici sporturi cu ridicare de greutăţi, se poate dezlipi retina la ei. E indicat ca oamenii să nu se uite la televizor într-o cameră întunecată, să existe o veioză cu un bec slab aprins pentru a mai atenua contrastul de culori de pe ecran.
F.C.: Dar pentru cei care au nevoie de ochelari „de aproape” ce sfaturi daţi?
M.P. : Presbiopia, necesitatea de a te ajuta cu dioptrii cu plus la citit, nici nu e considerată boală. E o modificare firească a curburii ochiului peste vârsta de 40 de ani. Cei care până la această vârstă au fost miopi, prin apariţia dioptriilor „pentru aproape”, lentilele de miopi scad ca dioptrii, se însumează algebric minus cu plus la dioptrii. Consider că ochelarii frumoşi reprezintă chiar o cochetărie. Cei care vor acea operaţie de micşorare a dioptriilor cu minus prin „lustruire cu laser” trebuie să verifice dacă nu au corneea prea subţire. Intervenţia se face la cei cu miopie mare şi progresivă. Operaţia este considerată estetică şi nu este susţinută de asigurarea de sănătate.
F.C.: Ce diferenţe sunt între operaţia de cataractă şi cea de glaucom?
M.P.: Operaţia de cataractă înseamnă înlocuirea cristalinului devenit tulbure cu un cristalin artificial. Oftalmologul decide ce tip de cristalin este potrivit pentru pacientul respectiv. După intervenţie pacientul vede ca înainte de cataractă şi este trimis acasă după câteva ore, revenind la pansament. Glaucomul reprezintă o mare urgenţă, este creşterea tensiunii în ochi, neglijarea poate duce la omorârea nervului vizual. Medicul prescrie un tratament cu coliruri picurate conştiincios, zilnic şi la aceeaşi oră în ochi. Se ajunge şi la operaţie, dar pacientul nu-şi mai redobândeşte vechea acuitate vizuală, însă se frânează deteriorarea pe mai departe a vederii.
Profesor doctor Monica Pop explică faptul că nişte dioptrii rău alese, distanţa interpupilară nerespectată provoacă disconfort ochilor. Cu ochelari nepotriviţi, ochiul lăcrimează, e roşu, arată ca un ochi chinuit. Părinţii trebuie să urmeze o regulă obligatorie: până la trei-patru ani, copilul trebuie să fie supus unui control oftalmologic pentru a descoperi un eventual viciu de refracţie, pentru a stabili dacă micuţul are nevoie de ochelari. Copiii nu ştiu să spună că văd slab cu un ochi, fiindcă văd cu celălalt ochi. Dacă nu se descoperă acest viciu la maximum patru ani, copilul poate ajunge ambliop (n.n. - cu vederea slăbită), să nu poată folosi acel ochi toată viaţa. Unii fac greşeala de a-şi face spălături la ochi cu tot felul de ceaiuri, cu miere, punând o foaie de varză pe ochi. Riscuri mari. Ochiul se clăteşte doar cu apă rece, iar în ochi se pun doar picături specifice, coliruri recomandate de oftalmolog.
Galerie foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu