Ce rol a jucat presa britanică în piesa Brexit

Cifrele oferite de analiștii Google după referendumul britanic decisiv pentru ”Brexit” a făcut înconjorul presei internaționale: la 8 ore după anunțarea rezultatelor, britanicii căutau febril pe Internet informații despre Uniunea Europeană, despre consecințele ieșirii din comunitate, despre avantajul sau dezavantajul de a rămâne. Dincolo de nervozitatea situației, căutările indică un deficit de informație elementară înainte de vot. În epoca Internetului, a navigării superficiale pentru infomație rapidă și divertisment, democrația se dovedește vulnerabilă prin aducerea la urne a maselor subnutrite informațional, ușor de manipulat și slab educate pentru decizii politice majore. Iar asta se întâmplă acum în Marea Britanie, țara care livrat modele media strălucite și părea că a trecut cu bine examenul după ”scandalul Murdoch”, care produsese o mare criză de credibilitate a presei. Poporul a decis, dar falia între generații, între politicieni și cetățeni, între poziționări politice, precum și între ”țările” Regatului s-a adâncit. S-au adunat inutil peste trei milioane de semnături pentru a cere un nou referendum pe baza unei legi care nu există, iresponsabilitatea politicienilor este învederată și a rămas prea puțin spațiu de întors. Iresponsabilitatea nu constă în utilizarea instrumentului democratic al referendumului care consacră puterea poporului, ci în calculele politicianiste ale conservatorilor care au câștigat alegerile cu această promisiune, apoi au organizat referendumul fără o pregătire temeinică, așa încât oamenii să știe exact pentru ce merg la urne.
Apare întrebarea firească: dar oare presa a tratat cu deplină responsabilitate acest moment crucial din destinul Marii Britanii? România n-a uitat campania isterică de la sfârșitul anului 2013 privind ”invazia” românilor și bulgarilor pe piața britanică a muncii accesibilă din 2014 pentru țările lor.The Daily Mail, Daily Express, The Mirror și alte publicații dădeau știri înfricoșătoare despre hoardele pornite dinspre Estul ex-comunist. Panica a fost atât de mare, încât la 1 ianuarie 2014 s-a instalat pe aeroportul Luton însuși președintele Comitetului pentru afaceri interne al Parlamentului, Keith Vaz, care, înconjurat de televiziuni și zeci de jurnaliști, l-a întâlnit pe …Victor Spirescu, unicul solicitant român de job sosit la Londra. Asta nu a împiedicat presa tabloidă să insiste pe infracționalitatea etnică, pe declarațiile extremistului Nigel Farage de la UKIP că nu își dorește vecini români sau că deschiderea pieței muncii este, în fapt, o intrare pentru crima organizată. Documentarul difuzat la Channel 4 despre românii țigani, hoți, cerșetori etc. a indignat, dar a accentuat o imagine greu de șters. Mai târziu, The Daily Mail și-a cerut scuze pentru exagerări, dar a continuat discursul anti-european ironizând măsurile luate de guvernul Cameron în acord cu legislația UE.
Un sondaj YouGov de la începutul lui 2016 efectuat pe 7 țări europene – printre care Franța, Germania, Suedia și Danemarca – arată că publicul britanic evaluează mass-media ca părtinitoare în proporție de 26%, mai ales presa dominată de ideologiile de dreapta. De asemenea, 34% din cei chestionați cred că presa este prea negativă în privința imigrației. InFacts.org a colectat câteva din cele mai stridente minciuni publicate de ziare ca The Daily Mail, Mail Online, Express, The Telegraph și The Sun despre migranții din țările arabe, trăgând concluzia că ”presa Brexit a vehiculat în mod repetat știri distorsionate despre migranți”. Un exemplu este articolul din The Sun din 19 mai 2016  intitulat ”Britanici, nu e corect: 4 din 5 joburi britanice merg la străini!”, bazat pe interpretarea falsă a unor statistici. Sau, altă alertă manipulatoare prin scoaterea din context a declarațiilor unui director american din Intelligence Service care ar fi spus că granițele deschise invită ISIS să intre în Marea Britanie, apare în aprile în The Telegraph. Multe derapaje au fost raportate la IPSO, Organizația Standardelor Independente în Presă, înființată după închiderea săptămânalului News of the World al lui Rupert Murdoch și după severul Raport Leveson. Dar, ca peste tot în epoca informației frugale, știrile de senzație au audiență și pot crea opinie. Într-un articol extrem de critic, editorialista Polly Toynbee de la The Guardian acuza presa din țara sa, incluzând-o pe cea de reputație ca The Times și BBC, de interese egoiste în felul cum se poziționează față de problema europeană, prin loviturile aplicate premierului.”Presa nu-l va ierta niciodată pe Cameron pentru ancheta judecătorului Leveson, după scandalul interceptărilor ilegale… din curtea lui Murdoch. Regulamentul de presă nelegiferat încă al lui Leveson atârnă deasupra capului lor și orice altă întâmplare poate obliga la aplicarea lui…Ce pârghie mai bună sau revanșă ar putea avea presa decât să-l umilească pe Cameron prin referendumul asupra UE? Soarta nației poate sta la mâna acestor agresori plini de capricii, vanități și interese mercenare”, averiza editorialista în februarie 2016.
Este de adăugat întrebarea dacă cetățenii britanici au fost ei înșiși perfect responsabili când au mers la urne, dacă și-au format opinia știind ce decid, dacă au votat rațional sau emoțional. Raportul Institutului Reuters despre știrile digitale pe 2016 arată că 41% din britanicii cu vârstă sub 35 ani își iau știrile de pe Facebook, 20% de pe Twitter, iar 11% de pe YouTube. Generațiile de 45+ ani sunt încă puternic legate de brandurile de reputație ca BBC care adună audiență de 66% pe TV și radio și 51% în online. În vreme ce Facebook ajunge în 2016 să concureze ziarele tipărite cu tradiție de secole, atât de respectate în Marea Britanie, presa tabloidă continuă să aibă succes de piață, asfel încât The Sun, The Daily Mail sau The Daily Mirror au o penetrație săptâmânală de 13-17%, atât în print cât și online, egalând  The Guardian sau Huffington Post. Cine s-a hrănit cu știri false și cu mesajele înșelătoare al politicienilor, a votat în consecință. Încrederea în presă a scăzut după scandalurile care au arătat că s-au încălcat norme jurnalistice ca respectarea vieții private, a dreptului la imagine etc. Totuși, jumătate din consumatorii de presă susțin că au tot timpul încredere în media, dar numai 29% acordă credit jurnaliștilor și 41% companiilor media. Deși nu e deloc rău, Marea Britanie ocupând locul 9 la încrederea în mass-media din cele 26 de țări investigate în Digital News Report, totuși se explică astfel de ce fug tinerii spre surse alternative, mai puțin contaminate politic. Soarta Europei se joacă la această ruletă a imponderabilelor.
Articol aparut in Revista 22

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro