(D)efectul Placebo, o minunată lume nouă din plastic - Atelier, Baia Mare, 2016

Pe scena întunecată aşteaptă cinci pachete învelite în folii din plastic din care ies, ca fluturii din coconii lor, cinci tineri - trei băieţi şi două fete - aşezaţi pe scaune improvizate din bucăţi de manechine. Pe măsură ce îşi spun poveştile îi recunoaştem, pentru că lumea descrisă în (D)efectul Placebo este lumea noastră: tehnologizată, chinuită de angoase şi tratată de psihoterapeuţi, lumea care a evoluat până când a devenit artificială. Un cuplu care ar avea toate datele ca să fie perfect este măcinat de atracţia soţului pentru o păpuşă gonflabilă. Explicaţia pentru preferinţa bizară ar putea să fie indiferenţa soţiei, cea care era obsedată de căsătorie încă de când avea 7 ani şi s-a măritat doar ca să fie măritată, pentru că mama ei nu fusese. Prietenul cel mai bun al unui tânăr care şi-a pierdut fratele în copilărie este dependent de lumea virtuală unde găseşte tot ce îi lipseşte în cea reală - dragoste, respect, o viaţă de familie, cu tot cu un câine, pe care îl cheamă, atât de real, Nelu. Prietenul, însă, nu-l lasă pradă nesănătoasei alegeri pentru că este el însuşi dependent de prezenţa celui care ţine locul fratelui mort. Seria de personaje dependente este completată de Bi_Anca (Ioana Predescu), o schizofrenică dependentă şi ea de valiza plină de medicamente. Actriţa joacă bine cele două personalităţi care luptă pentru exclusivitate asupra personajului - un rol solicitant, pe care reuşeşte să-l ţină departe de grotesc. Toţi se confesează publicului, care devine parte a distribuţiei, având rolul de psihoterapeut.

Pe lângă cele cinci personaje însufleţite, care trăiesc hrănindu-se cu propriile obsesii, se mai află pe scenă altele cinci, tăcute, dar expresive. Sunt bucăţile de trupuri din plastic, asamblate fără noimă. Acestea au rol de scaune în anticamera cabinetului de psihoterapie, iar personajele se aşează pe ele ca să se insulte reciproc sau ca să-şi rumege propriile probleme. Scaunul distorsionat îşi susţine partenerul uman în negocierile acestuia pentru apărarea propriei dependenţe.

Spectacolul este creaţia colectivă a tinerilor actori absolvenţi ai Facultăţii de Teatru de la Cluj, coordonaţi de actorul Ştefan Lupu şi face parte din Programul 9G la TNB, un proiect al Centrului de Cercetare şi Creaţie Teatrală "Ion Sava".

(D)efectul Placebo
Creaţie colectivă
Concept: Ştefan Lupu
Coregrafie: Ştefan Lupu
Instalaţie scenografică: Elena Dobîndă şi Andreea Simona Negrilă
Light design: Cristian Ciopată
Sound design: Daniel Octavian Nae

Cu: Virtual boy: Vlad Nemeş // Mara, Flori / Femeia (S)erviciu: Alina Petrică // David: George Bîrsan // Bogdan, Mitică: Rareş Florin Stoica // Bi_Anca: Ioana Predescu.