Întotdeauna am fost atras de unele ţări pe care le concep cumva, în
mine, drept speciale. De mic mi-a plăcut Australia - nu ştiu sigur de
ce, poate din cauza distanţei şi singurătăţii sale, acolo, la capătul
opus al lumii -, de Austria m-am îndrăgostit iniţial din cauza numelui
apropiat de al Australiei, apoi Islanda care şi ea este inclusă în
aceeaşi listă. M-au atras izolarea ei, dar şi cele câteva
caracteristicilor unice pe care le are. "Parcă viaţa e altfel acolo",
mi-am zis de multe ori când citeam despre fostul primar al capitalei,
Reykjavik, sau despre tot felul de lucruri interesante care se întâmplau
acolo. Cândva, voi vizita acel loc!
Islanda este ţara cu cea mai mică populaţie prezentă la Campionatul
European. Nu are cu mult mai mulţi locuitori decât Braşovul în care
locuiesc de mic. Acum patru ani, echipa naţională din statul insular se
afla pe locul 133 în lume în clasamentul FIFA. Suedezul Lars Lagerbäck
venise ca antrenor de puţin timp. De atunci, Islanda a jucat un baraj
pentru calificare la Cupa Mondială - pierdut în faţa Croaţiei - şi a
reuşit să ajungă în premieră la un Campionat European în 2016. În primul
ei meci la un turneu final, a reuşit să marcheze şi să fie egala
Portugaliei.
Eram foarte curios să văd cum poate juca o astfel de echipă, cunoscând
faptul că ea s-a născut pe fondul unui sistem extraordinar de bine pus
la punct, de la copiii care sunt încurajaţi să joace fotbal de mici şi
până la infrastructura excelentă construită cu banii primiţi, ca orice
asociaţie europeană, de la UEFA. Islanda a început curajos meciul,
aducând mulţi jucători în jumătatea adversă când se aflau la balon şi
chiar ratând o ocazie bună de a marca prin talismanul Gylfi Sigurðsson.
Odată cu trecerea timpului însă, Portugalia a pus stăpânire pe joc, iar
după câteva ratări, Nani a deschis scorul meritat.
Rare au fost momentele în care islandezii au mai contat pe plan ofensiv,
dar golul decisiv a venit imediat după pauză, când Birkir Bjarnason a
marcat după ce o centrare de pe dreapta urmărită modest de jucătorii
portughezi. Lusitanii au dominat restul partidei în mod evident, ratând
câteva bune ocazii de a marca, inclusiv prin Cristiano Ronaldo. Vedeta
şi căpitanul Portugaliei a ieşit în evidenţă pentru ratările sale şi
inabilitatea de a influenţa decisiv jocul, ceva necaracteristic lui. La
final, frustrarea a fost evidentă când Ronaldo a acuzat mentalitatea de
echipă mică a islandezilor.
Mică, dar voinică. Conduşi în teren de un veritabil viking, bărbosul
Aron Gunnarsson, şi împinşi de la spate de un grup de fani - se spune că
10% din locuitorii ţării sunt în Franţa pentru a susţine echipa - care
au cântat şi scandat neîncetat pentru favoriţii lor, islandezii au jucat
disciplinat şi precaut, şi au fost recompensaţi. În final, echipa a
fost în seara din 14 iunie ca şi ţara în sine dornică să se afirme prin
muncă, valori şi principii proprii, strategie şi disciplină tactică. E
greu să nu mă îndrăgostesc şi de naţionala ţării pe care deja o plac
peste măsură.
Celălalt meci al zilei a fost unul al contrastelor dintre aşteptări şi
ce s-a putut vedea pe teren. Austria a venit în Franţa fiind considerată
una dintre echipele care pot surprinde plăcut la acest Euro. Încă o
poate face, dar senzaţia lăsată de meciul ei de debut contra Ungariei a
fost cel puţin a unei echipe care dezamăgeşte. Cu jucători de valoare în
lot şi cu rezultate impecabile în calificări - acolo unde a câştigat
grupa sa de o manieră categorică, cu 9 victorii şi 1 egal în faţa unor
adversari ca Rusia, Suedia şi Muntenegru - Austria era considerată mare
favorită în faţa maghiarilor.
A început bine. Bara din primele secvenţe a lui David Alaba - cu
siguranţă exponentul de primă mână al actualei generaţii - a dat un prim
semnal de alarmă cum că Austria va câştiga la pas. Alarma a fost însă
falsă. Ungaria, considerată una dintre cele mai slabe echipe prezente la
turneul din Franţa, şi-a menţinut poziţia fermă şi la capătul unui meci
în care a luptat şi a profitat de nesiguranţa adversarilor, a obţinut o
victorie pe cât de surprinzătoare şi improbabilă, pe atât de meritată.
Ádám Szalai a deschis scorul - un jucător care nu a marcat nici un gol
în ultimul sezon deşi a jucat ca atacant 17 meciuri la două echipe din
Bundesliga. O oră de joc trecuse, iar după bara din primul minut,
Austria nu reuşise să-şi arate supremaţia nicidecum. În schimb, Ungaria a
fost cea care impresionase. Câteva minute mai târziu, Aleksandar
Dragović a fost eliminat, iar misiunea austriecilor a devenit una şi mai
grea în zece oameni. Alaba a încercat să impulsioneze fanii Austriei şi
să inspire o revenire a echipei, dar nu a fost ziua ei. Ungaria a lovit
din nou în urma unui contraatac care l-a găsit pe Zoltán Stieber faţă
în faţă cu Robert Almer şi cu o victorie sigură în piciorul drept. O
atingere subtilă a înălţat mingea peste portar şi în plasă, spre bucuria
nemărginită a fanilor maghiari din spatele porţii. A fost ziua
surprizelor la Euro 2016.
Rezultate 14 iunie:
Bordeaux: Austria - Ungaria 0-2 (Szalai 62\', Stieber 87\')
Saint-Etienne: Portugalia - Islanda 1-1 (Nani 31\' / Bjarnason 50\')
15 iunie:
Rusia - Slovacia (ora 16); România - Elveţia (ora 19); Franţa - Albania (ora 22)
Sursa foto: Facebook UEFA EURO
Dan Dracea este jurnalist sportiv. Îl puteţi urmări pe Facebook sau Twitter @DDracea.
Noul său proiect, Zecarul, poate fi citit pe site-ul său personal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu