Islanda, ţara care mereu mi-a plăcut

Întotdeauna am fost atras de unele ţări pe care le concep cumva, în mine, drept speciale. De mic mi-a plăcut Australia - nu ştiu sigur de ce, poate din cauza distanţei şi singurătăţii sale, acolo, la capătul opus al lumii -, de Austria m-am îndrăgostit iniţial din cauza numelui apropiat de al Australiei, apoi Islanda care şi ea este inclusă în aceeaşi listă. M-au atras izolarea ei, dar şi cele câteva caracteristicilor unice pe care le are. "Parcă viaţa e altfel acolo", mi-am zis de multe ori când citeam despre fostul primar al capitalei, Reykjavik, sau despre tot felul de lucruri interesante care se întâmplau acolo. Cândva, voi vizita acel loc!

Islanda este ţara cu cea mai mică populaţie prezentă la Campionatul European. Nu are cu mult mai mulţi locuitori decât Braşovul în care locuiesc de mic. Acum patru ani, echipa naţională din statul insular se afla pe locul 133 în lume în clasamentul FIFA. Suedezul Lars Lagerbäck venise ca antrenor de puţin timp. De atunci, Islanda a jucat un baraj pentru calificare la Cupa Mondială - pierdut în faţa Croaţiei - şi a reuşit să ajungă în premieră la un Campionat European în 2016. În primul ei meci la un turneu final, a reuşit să marcheze şi să fie egala Portugaliei.

Eram foarte curios să văd cum poate juca o astfel de echipă, cunoscând faptul că ea s-a născut pe fondul unui sistem extraordinar de bine pus la punct, de la copiii care sunt încurajaţi să joace fotbal de mici şi până la infrastructura excelentă construită cu banii primiţi, ca orice asociaţie europeană, de la UEFA. Islanda a început curajos meciul, aducând mulţi jucători în jumătatea adversă când se aflau la balon şi chiar ratând o ocazie bună de a marca prin talismanul Gylfi Sigurðsson. Odată cu trecerea timpului însă, Portugalia a pus stăpânire pe joc, iar după câteva ratări, Nani a deschis scorul meritat.

Rare au fost momentele în care islandezii au mai contat pe plan ofensiv, dar golul decisiv a venit imediat după pauză, când Birkir Bjarnason a marcat după ce o centrare de pe dreapta urmărită modest de jucătorii portughezi. Lusitanii au dominat restul partidei în mod evident, ratând câteva bune ocazii de a marca, inclusiv prin Cristiano Ronaldo. Vedeta şi căpitanul Portugaliei a ieşit în evidenţă pentru ratările sale şi inabilitatea de a influenţa decisiv jocul, ceva necaracteristic lui. La final, frustrarea a fost evidentă când Ronaldo a acuzat mentalitatea de echipă mică a islandezilor.
 

Mică, dar voinică. Conduşi în teren de un veritabil viking, bărbosul Aron Gunnarsson, şi împinşi de la spate de un grup de fani - se spune că 10% din locuitorii ţării sunt în Franţa pentru a susţine echipa - care au cântat şi scandat neîncetat pentru favoriţii lor, islandezii au jucat disciplinat şi precaut, şi au fost recompensaţi. În final, echipa a fost în seara din 14 iunie ca şi ţara în sine dornică să se afirme prin muncă, valori şi principii proprii, strategie şi disciplină tactică. E greu să nu mă îndrăgostesc şi de naţionala ţării pe care deja o plac peste măsură.

Celălalt meci al zilei a fost unul al contrastelor dintre aşteptări şi ce s-a putut vedea pe teren. Austria a venit în Franţa fiind considerată una dintre echipele care pot surprinde plăcut la acest Euro. Încă o poate face, dar senzaţia lăsată de meciul ei de debut contra Ungariei a fost cel puţin a unei echipe care dezamăgeşte. Cu jucători de valoare în lot şi cu rezultate impecabile în calificări - acolo unde a câştigat grupa sa de o manieră categorică, cu 9 victorii şi 1 egal în faţa unor adversari ca Rusia, Suedia şi Muntenegru - Austria era considerată mare favorită în faţa maghiarilor.

A început bine. Bara din primele secvenţe a lui David Alaba - cu siguranţă exponentul de primă mână al actualei generaţii - a dat un prim semnal de alarmă cum că Austria va câştiga la pas. Alarma a fost însă falsă. Ungaria, considerată una dintre cele mai slabe echipe prezente la turneul din Franţa, şi-a menţinut poziţia fermă şi la capătul unui meci în care a luptat şi a profitat de nesiguranţa adversarilor, a obţinut o victorie pe cât de surprinzătoare şi improbabilă, pe atât de meritată.
 

Ádám Szalai a deschis scorul - un jucător care nu a marcat nici un gol în ultimul sezon deşi a jucat ca atacant 17 meciuri la două echipe din Bundesliga. O oră de joc trecuse, iar după bara din primul minut, Austria nu reuşise să-şi arate supremaţia nicidecum. În schimb, Ungaria a fost cea care impresionase. Câteva minute mai târziu, Aleksandar Dragović a fost eliminat, iar misiunea austriecilor a devenit una şi mai grea în zece oameni. Alaba a încercat să impulsioneze fanii Austriei şi să inspire o revenire a echipei, dar nu a fost ziua ei. Ungaria a lovit din nou în urma unui contraatac care l-a găsit pe Zoltán Stieber faţă în faţă cu Robert Almer şi cu o victorie sigură în piciorul drept. O atingere subtilă a înălţat mingea peste portar şi în plasă, spre bucuria nemărginită a fanilor maghiari din spatele porţii. A fost ziua surprizelor la Euro 2016.

Rezultate 14 iunie:
Bordeaux: Austria - Ungaria 0-2 (Szalai 62\', Stieber 87\')
Saint-Etienne: Portugalia - Islanda 1-1 (Nani 31\' / Bjarnason 50\')

15 iunie:
Rusia - Slovacia (ora 16); România - Elveţia (ora 19); Franţa - Albania (ora 22)

Sursa foto: Facebook UEFA EURO

Dan Dracea este jurnalist sportiv. Îl puteţi urmări pe Facebook sau Twitter @DDracea.
Noul său proiect, Zecarul, poate fi citit pe site-ul său personal.