În fugă prin istorie

Când Franţa a fost aleasă gazdă a ediţiei 2016 a Campionatului European, a devenit prima ţară care are să organizeze trei ediţii ale competiţiei. Este şi firesc, oarecum. Un francez, secretarul general al Federaţiei Franceze de fotbal, Henri Delaunay, a fost cel care a avut ideea unui turneu la care să participe doar echipele naţionale ale ţărilor europene acum 89 de ani, iar Franţa a găzduit prima ediţie a turneului final în 1960, la cinci ani după moartea sa.

De la acel prim turneu european s-au schimbat multe. Cele 17 echipe prezente în etapa de calificări la acea ediţie de debut au ajuns să fie 53 în zilele noastre, când practic toate ţările europene sunt reprezentate. Competiţia din 2016 va fi prima în care 24 de echipe îşi vor disputa trofeul în faza finală, o transformare majoră faţă de cele doar patru care s-au calificat şi care au participat în faza finală, în 1960, în Franţa.

De-a lungul anilor, Campionatul European a oferit nenumărate momente memorabile fanilor acestui sport iubit cu adevărat în întreaga lume. Inimi au fost frânte şi lacrimi de fericire au fost vărsate în nenumărate rânduri, căci fotbalul este sportul poporului şi reprezintă mai mult decât oricare altul naţiunile implicate în el. Mândria pe care fanii, jucătorii şi restul celor implicaţi o simt în momentul intonării pe stadioane a imnului naţional este un sentiment puternic şi pur, iar ediţia 2016 a competiţiei europene nu va fi cu nimic diferită. Fotbalul poate uni oameni, iar în vremurile instabile în care trăim, poate fi un remediu pentru suferinţele vieţii de zi cu zi.
 

După ce Uniunea Sovietică şi Spania şi-au adjudecat primele ediţii, Italia a fost prima echipă care a câştigat turneul pe teren propriu în 1968, iar ediţia din 1976 din Iugoslavia a fost ultima în care turneul final a conţinut doar patru echipe. A fost de asemenea prima în care s-au introdus loviturile de la 11 m ca metodă finală de departajare, Antonin Panenka înscriind penaltiul câştigător cu o execuţie ce-i poartă numele şi în ziua de azi şi este recunoscută peste tot.

Francezii au câştigat la ei acasă în 1984, fostul Preşedinte UEFA Michel Platini fiind eroul echipei, cu nouă goluri reuşite în cinci meciuri. Ediţia din 1988 va fi mereu amintită pentru voleul fabulos al lui Marco van Basten, iar în 1992 Danemarca a produs una din marile surprize ale fotbalului, ridicând trofeul după ce a înlocuit în ultimul moment echipa respinsă a Iugoslaviei.

1996 a văzut Campionatul European extins pentru a cuprinde 16 echipe participante şi s-a încheiat cu un gol de aur înscris în premieră într-un turneu final, de către Oliver Bierhoff. Apoi, în 2000, Belgia şi Olanda au devenit primele ţări care au găzduit ca pereche competiţia. Nimeni nu o să uite ce a realizat Grecia în 2004, învingând ţara gazdă Portugalia în finală după un parcurs miraculos. Ultimele două ediţii ale UEFA Euro i-au revenit Spaniei, care a devenit prima echipă câştigătoare a două ediţii la rând. În următoarea lună, îşi poate extinde recordul.

Competiţia a crescut treptat ca popularitate şi în zilele noastre este a doua cea mai urmărită din lume în ceea ce priveşte fotbalul. Doar Cupa Mondială o depăşeşte. Este foarte probabil să crească şi mai mult, dat fiind că ediţia din 2020 se va desfăşura în nu mai puţin de 13 oraşe din ţări diferite de pe întregul continent. Bucureştiul este unul dintre ele.

Deschiderea turneului 2016 va avea loc vineri, 10 iunie 2016, la Paris, acelaşi oraş care a fost gazda primului meci din 1960. 56 de ani mai târziu, României îi revine onoarea de a juca în prima partidă contra ţării gazdă. Evenimentul nu trebuie ratat.

Dan Dracea este jurnalist sportiv. 

Noul său proiect, Zecarul, poate fi citit pe site-ul său personal. Îl puteţi urmări pe Facebook sau Twitter @DDracea.