vineri, 22 iulie 2016

Interviu-eveniment cu Radu Beligan: "M-am născut odată cu România Mare şi sunt ombilical legat de România"

20 Iul 2016 - 15:38
Interviu publicat în Jurnalul Național din 12 decembrie 2009, cu doua zile inainte ca maestrul sa implineasca varsta de 90 de ani.
 
Se dezvăluie cu modestie şi căldură. E, în fond, un bun na­ţio­nal. Un maestru, în adevăratul sens al cuvântului. S-a năs­cut pentru teatru, iar acum, la 90 de ani, slujeşte tot teatrul. Uluitorul Radu Beligan, într-un dialog "Verde-n faţă" cu Marius Tucă.
 
Marius Tucă: Spuneţi tot, o să fie cel mai frumos interviu!
Radu Beligan: M-am născut o dată cu România Mare.
 
Era una dintre întebări...
Da?!
 
[...] Ce să mai spun eu, acum, când Radu Beligan a împlinit 90 de ani?!...
Şi joacă...
 
Şi joacă!
S-a speriat una şi a zis: "Cum, dom’le, joacă la 90 de ani?". Şi i-am spus: Ce să fac, dragă, dacă am nevoie să duc şi eu o viaţă decentă? Eu, când citesc declaraţiile de avere ale ăstora, ale poli­ti­cienilor, sunt încremenit. Sute de milioane de euro, case, case prin străinătate, tot ce vrei... şi eu sunt uluit, trăsnit, că eu trebu­ie să muncesc şi acum ca să trăiesc decent... Şi stau într-o casă cu bulină roşie!... Sunt foarte disperat de situaţie, foarte disperat!...
 
Vă văd, aveţi o stare extraordinară, aşa că disperarea asta cred că e mai mult la ăştia cu o mie de case!
Mi-a spus unul dintre ei, care nu e dintr-ăia bogaţi, care a ieşit şi el acum la politică, ca tot ce citesc acolo să înmulţesc cu 100.
 
E un bun exerciţiu, să înmulţim cu 100 tot ce apare în declaraţiile de avere...
Aşa, deci voiam să spun că m-am născut odată cu România Mare şi sunt ombilical legat de România. Îmi explic de ce. Vreau să spun însă că în deceniul ’70, când aveam funcţii internaţio­nale şi puteam să mă duc oriunde în lume, am avut trei oferte pur şi simplu senzaţionale: în Statele Unite, în Franţa şi în Belgia. Nu am putut să mă despart de România. Ai să zici că e o calitate! Nu e o calitate, e un blestem! Dar mă trage aţa înapoi. Maximum cât pot să stau în afara ei este două săptămâni. Pe urmă mă apucă amocul. Stăteam la Paris, la un prieten al meu miliardar, coleg de şcoală. Cât dura treaba acolo, la congrese, îmi luam întotdeauna o rezervă de două-trei zile, să mai văd şi eu un spectacol, să mai văd Parisul. Şi ăsta, în ultima zi de program, a venit şi mi-a spus: "Am şi eu o surpriză pentru tine: am făcut rost de un disc, nu-ţi spun ce e. Să-l asculţi!". ...Ce era discul? "Sara pe deal", citită de Mihail Sadoveanu. Adică ceva sublim, magic!
 
Extraordinar!
Nici un actor din lume n-ar putea s-o spună cum o spune Sadoveanu! Ei bine, am ascultat asta şi dimineaţă m-am dus imediat la TAROM, mi-am luat biletul şi m-am întors. Am renunţat la alea două zile, dacă poţi să înţelegi aşa ceva! Am o boală, sunt legat ombilical de România!
 
Mă uit la dumneavoastră şi cred că e prima dată în viaţa mea când un interviu s-ar putea face singur, fără vreo întrebare pusă. Este suficient să mă uit la dumneavoastră şi să vină răspunsurile! Trebuie să recunosc că nu mi s-a întâmplat niciodată asta! Şi, apropo de România, parcă ne-am fi vorbit înainte. Când am fost plecat pentru prima dată din România, în 1993, la fel, după nici o săptămână, simţeam că nu mai pot să stau acolo...
Te chemau pietrele astea nenorocite!...
 
Citeşte mai multe despre:   Radu Beligan,   marius tuca,   interviu,   deces,   actor

 

Mai multe titluri din categorie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu