După douăzeci de ani..

Colegiul Medicilor din România a aniversat 20 de ani de existentă, în zilele de 30 si 31 martie. Hotelul Radisson blu din Bucuresti a asigurat conditii excelente pentru derularea festivitătilor comemorative, prilej de trecere în revistă a drumului parcurs de acest organism esential pentru societatea noastră. Cei peste 250 de invitati si delegati din întreaga tară au avut ocazia să reconsidere locul si rolul acestei structuri, realizările incontestabile ale statutului medicului român si nu mai putin dificultătile, neajunsurile si problematica atât de complexă a medicinii noastre, afectată de degradarea marcată a tuturor domeniilor de activitate. Ceea ce trebuie subliniat este că progresele incontestabile de ordin tehnic si tehnologic se regăsesc în practica medicinii noastre, aliniată la standardele actuale mondiale dar nu si în reabilitarea si reconsiderarea factorului uman, cu repercusiuni severe asupra stării de sănătate a întregii tări. Ca membru fondator si component al primului Consiliu National al Colegiului Medicilor, semnatarul acestor rânduri a avut cinstea de a figura în programul sesiunii inaugurale, dar a preferat să ofere celor prezenti o Diaporamă tematică, foarte apreciată. Cu regretul că, prin forta împrejurărilor, lipsesc imaginile si fundalul sonor care înnobilează întreg montajul, le prezint cititorilor textul acestuia.

Mostenirea lui Hipocrate

Două decenii nu-s atât de mult.
Pe nesfârsita timpului cărare.
Dar pentru cei ce viata îsi închină
Celor din jur, înseamnă totul:
Iubire, pasiune, renuntare.
Dacă tot ne-am strâns atâtia,
Să vorbim de sănătate,
N-ar fi drept să-l dăm uitării
Pe strămosul Hipocrate.
El a creat pentru oameni
Vestita „Scoală din Cos“
Si ne-a lăsat mostenire
Un tezaur fabulos.
72 de tratate
Despre boli, anatomie,
Chirurgie, nasteri, glande,
Regimuri, ortopedie,
Mestesuguri, legi si norme,
Pandemii, epilepsie,
Cum să ne ferim de moarte,
Să trăim în armonie.
El a definit valoarea
Logicii pentru gândire,
Flerul, spiritul sintetic,
Iar celebrele - Aforisme
L-au dus către nemurire.
Medicilor le-a dat sfaturi
Pentru sfânta lor chemare
Cum să ne-ngrijească viata
Ce ni-i dată spre păstrare.
Căci jăratecul gândirii
Îl avea în cap, în minte
Si-i era usor să pună
Întelepciunea-n cuvinte.
Pare floare le ureche
Actuala medicină,
Fată de ce-a fost pe vremea-i,
Când n-avea măcar... lumină.
Stia el de RMN
De hormoni? Tomografie?
De transplant sau vaccinare,
Anticorpi, imunitate
Ori de laparoscopie?
Nu! Citea la lumânare
Nu avea nici stetoscop,
Dar făcea din medicină
Chiar al vietii sale scop.

Ca „Părinte-al medicinii“
Cum a fost supranumit
Nu-l contest, dar spun de-a dreptul
Că a fost un tată... vitreg
Si cred că s-a cam... pripit.
Si un dinte împotrivă-i,
Tot am. Si pe drept cuvânt :
Ce-i veni să redacteze
Pustia de jurământ?!?
Nu poti să te-abati o leacă
De la drumul drept trasat,
Că pe dată, cu mânie,
Te trezesti admonestat.
Ba dacă iei jurământul
Si te-apuci de puricat
Mai că-ti vine să lasi baltă
Tot ce greu ai învătat.
Si, la drept vorbind, maestrul
Nu stiu zău, de-a fost chiar sfânt.
Dar s-a întrecut pe sine
Si s-a răzbunat pe medici
Cu faimosu-i jurământ.
Auzi, sfântă nerozie,
Să-l iubesti, neapărat,
Pe cel care cu răbdare
Meserie te-a-nvătat!
Retrogradul ăla care
A rămas la vechiul mit
Că poti pune-un diagnostic
Din ce vezi, ce-asculti sau numai
Dintr-un simplu pipăit. Stim doar, ale noastre simturi
Ne pot duce în eroare.
Dialog? Vreme pierdută.
La ce bun consultul clasic,
Când dispunem de atâtea
Mijloace de explorare?
Ba, mai spune jurământul
Să împart cu el avutul
Dobândit cu-a mea sudoare.
N-am ce face? Cum să-mprăstii
Bunătate de strânsoare?
M-a-nvătat, dar... ce scofală
E să scoti un apendic!?
Cu talentu-mi din născare
Orice operatie-mi pare
Doar un fleac, un mizilic.
Toti chirurgii de pe lume,
Au călcat al său cuvânt:
Să scoti fierea cu-ai ei calculi
E proscris de jurământ.
Ba scrie să-ti pui pofta-n cui
Pentru-a dragostei plăceri
Cu-ale tale paciente.
Cum să îti declari acordul
Cu astfel de prevederi?
Altceva era să-nchege
Un model de... motiune
Fără gres, care s-aducă
Binele si fericirea
Peste-ntreaga natiune.
Propria căpătuire
De-ar fi fost fapt juruit,
DNA era himeră.
Ilicit, ANI, poveste
Si-altfel ar fi fost primit.

Astăzi... cine-l mai ia-n seamă
Pe bătrânul Hipocrate?
Legi, traditii, jurăminte
Bune-s doar de scos în fată,
Ca să fie încălcate.
Interes, binele public...
Vorbe de politicieni
Mai bine-i s-aduni avere
Decât să faci tu pomeni.
De-aia zic, strămosul nostru
Odihnească-se în pace
Nu schimbăm noi fata lumii
Omenirea-i la răscruce
Timpul nu se mai întoarce.
Demni de-al nostru-naintas
Să ne dovedim cu totii
S-avem grijă cum ne crestem
Fiii, fiicele, nepotii.
Si în pas cu ce-i la modă
Vom rosti si respecta
Jurământul hipocratic,
Ca să spunem cu mândrie:
Vom fi iar ce-am fost cândva?

Articol afisat de 383 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului

(Virgil RĂZESU)