Doisprezece fotografi din România şi doi invitaţi din străinătate
deschid prima ediţie a Salonului European de Fotografie Baia Mare.
Vernisajul va avea loc în prezenţa artiştilor, sâmbătă, 10 septembrie
2016, de la ora 17:00, la Cinema Minerul. Unic ca amploare pentru
regiunea de Nord a României, evenimentul, organizat la iniţiativa
Fundaţiei
Baia Mare 2021, va regrupa paisprezece expoziţii
personale, care pun în balanţă tradiţia şi rigoarea documentară cu cele
mai importante subiecte ale momentului, cadrele spontane cu
experimentele de compoziţie.
Baia Mare a oferit fotografiei naţionale personalităţi puternice şi talente unice, care au marcat viaţa
cultural-fotografică
a României din ultimii 20 de ani. Continuând această strălucită
tradiţie, oraşul devine, începând cu 2016, o gazdă bună pentru cele mai
interesante şi relevante forme de limbaj fotografic. Manifestare de o
amploare fără precedent pentru regiune, Salonul European de Fotografie
Baia Mare deschide dialogul despre puterea narativă şi proiectivă a
fotografiei către noi audienţe şi noi spaţii,
aducându-i
împreună pe: Petruţ Călinescu, Cristian Crisbăşan, Dan Ioan Dinescu,
Vasile Dorolţi, Silviu Gheţie, Mihai Grigorescu, Tony Melvin, Ioana
Moldovan, Olah Laszlo Tibor, Alexandru Paul, George Popescu, Hajdu
Tamas, Oleg Tishkovets şi Remus Ţiplea.
Baia Mare devine, în septembrie 2016, gazda a zeci de premii naţionale
şi internaţionale, dar şi a unor serii de autor consacrate în albume şi
expoziţii internaţionale. Diversitatea abordărilor va oferi
vizitatorilor un tur de forţă prin fotografia românească a ultimilor
ani, în cele mai interesate abordări ale sale: de la nudurile lui
Cristian Crisbăşan la peisajele mistice ale lui Mihai Grigorescu, de la
reportajele de război sau de călătorie semnate de Ioana Moldovan, George
Popescu sau Petruţ Călinescu la metaforele vizuale surprinse de Hajdu
Tamas, Vasile Dorolţi sau Alexandru Paul. Fotografia, în toată puterea
sa artistică, se poate dovedi frustră şi provocatoare la Silviu Gheţie
şi Oleg Tishkovets sau, la fel de bine, nostalgică şi revelatoare la
Tony Melvin, Dan Ioan Dinescu sau Remus Ţiplea.
Salonul European de Fotografie Baia Mare 2016 este un eveniment pilot
care declară arta fotografică şi meseriile creative conexe ei ca un
pilon structural în vederea obţinerii titlului de Capitală Europeană a
Culturii 2021. Premisele organizării unui salon internaţional de
fotografie la Baia Mare sunt duble: reafirmarea tradiţiei şi explorarea
celor mai relevante tendinţe. După cum explică Vasile Dorolţi, curatorul
salonului: "Fotografia a devenit un fenomen social. Explozia tehnică a
permis înglobarea unor sisteme de fotografiere în cele mai diverse
echipamente şi
device-uri, punând la
îndemâna tuturor un aparat de fotografiat sau de filmat. Omul
contemporan este însoţit permanent şi peste tot de magica camera
obscură. Dacă tehnica fotografică este uşor accesibilă oricui, cu
costuri neglijabile, nu acelaşi lucru îl putem spune despre ritmul în
care "limbajul fotografic" este însuşit de către cei mai mulţi dintre
noi."
Spaţii expoziţionale: Cinema Minerul, Muzeul Judeţean de Artă "Centrul
Artistic Baia Mare", Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare,
Teatru Municipal Baia Mare, Muzeul de Istorie şi Arheologie - Bastionul
Măcelarilor, Biserica Catolică Sfânta Treime, Clădirea Millennium I,
Clădirea Millennium II, Galeria Gazda - sediul Fundaţiei Baia Mare 2021,
Casa Lendvay, Galeria Partner.

Salonul European de fotografie, Baia Mare, 2016
Album foto de Petruţ Călinescu, Cristian
Crisbăşan, Dan Ioan Dinescu, Vasile Dorolţi, Silviu Gheţie, Mihai
Grigorescu, Tony Melvin, Ioana Moldovan, Olah Laszlo Tibor, Alexandru
Paul, George Popescu, Hajdu Tamas, Oleg Tishkovets şi Remus Ţiplea.
Artişti Salonului European de Fotografie, Baia Mare, 2016
1. George Popescu.
George "Poqe" Popescu este fotograf şi cameraman liber profesionist,
stabilit în Bucureşti. Născut în 1980, Poque este membru al agenţiei de
ştiri
N-OST, care are sediul la Berlin, agenţie ce se focusează pe Europa de Est şi ţările
ex-sovietice.
Lucrările lui au fost publicate în reviste precum Frankfurter
Allgemeine Zeitung, Spiegel, L'Express, CNN, Focus, NZZ.ch, Berliner
Zeitung, TAZ, Wiener Zeitung, Die Wochenzeitung, iar în reviste
româneşti precum Esquire, Decât o Revista şi Vice. George a lucrat, de
asemenea, în televiziune, pentru instituţii prestigioase precum ARTE,
ARD, Blue Cross International, Vice UK & World Animal Protection. În
2013 a început un proiect pe termen lung, un documentar despre Valea
Jiului, o regiune minieră de cărbune din România. În 2015, a primit
premiul Lensculture Visual Storytelling, la categoria de imagini unice.
"În ciuda faptului că nu a existat nici un atac terorist în ultimii 4
ani în Mauritania, această ţară este încă în "zona roşie ", fără
turişti, deşi vorbim despre o tară care a găzduit competiţia
Paris-Dakar
până în 2008. Cu patru ani în urmă nu am putut, ca urmare a condiţiilor
precare de securitate, să realizez acest documentar, dar am fost
încântat de această dată, când am putut să merg pe acoperişul unui tren
care căra minereu de fier, cursă ce traversează deşertul Sahara, de la
Zouerate mea la portul Nouadhibou. Călătorii, care sunt de obicei
comercianţi de produse alimentare şi animalele vii, trebuie să suporte o
excursie de 20 de ore, înfruntând perioade de vânt puternic şi
temperaturi ridicate, ce pot ajunge până la 50 de grade Celsius în
timpul verii. Toate imaginile sunt surprinse în lunile septembrie şi
octombrie 2015, pe durata unei călătorii o lună", spune George Popescu.
2. Hajdu Tamas: Fotografiile sale, începând cu renumita serie "
Laborator",
au fost publicate de reviste şi siteuri de specialitate prestigioase,
de la Punctum la Practical Photohraphy, de la Vice, Plateformag,
Lenscratch sau Photomagazine, la Dreck Magazine, Feature Shoot,
Demilked, Kwerfeldein sau Bored Panda. Hajdu Tamas a publicat, de
asemenea, şi în cele mai importante cotidiane europene, printre care
Independent, La Republica, Lensculture sau The Guardian. De formaţie
medic veterinar, dar incitat de când se ştie de artele vizuale, Hajdu
Tamas (n.1976) a luat în serios domeniul fotografiei abia începând cu
anul 2005. De atunci documentează viaţa oraşului Baia Mare, iar
obiectivul foto
i-a devenit un soi de
extensie. Un organ de simţ prin care arhivează, în mod inconfundabil,
spiritul unei lumi care, la adăpostul impresiei de stagnare, rămâne, de
fapt, deschisă unor infinite poveşti.
La LiterNet
aici.
3. Petruţ Călinescu a
călătorit şi a realizat reportaje în Afganistan, Bolivia, Egipt, Kenya,
Guinea Bissau, China, India şi în toate ţările din Estul Europei sau
din bazinul Marii Negre. Fotoreportajele sale au fost publicate în presa
naţională dar şi de presa internaţională, publicaţii de prestigiu, de
la The New York Times şi The Times, la Courrier International sau
Bussines Week, 6 Mois, printre multe altele. Licenţiat în Jurnalism şi
Ştiinţele Comunicării, Petruţ Călinescu a lucrat ca fotoreporter,
începând din 1996, pentru cotidianele centrale româneşti, de la Jurnalul
National, la Evenimentul Zilei sau Cotidianul. Fotografiile sale au
fost apreciate de Asociaţia Fotografilor Profesionişti din România
(AFPR), în 2003 a primit titlul de "Fotograful Anului", apoi
şi-a
adăugat în palmares Premiul Special al Juriului în anii 2001 şi 2004
sau titlul de cea mai bună imagine a anului, trofeu acordat de Clubul
Roman de Presa în 2005. Începând din anul 2006, Petruţ Călinescu a
devenit colaborator permanent al agenţiei France Presse, iar in 2007 a
ajuns membru deplin al agenţiei britanice
Panos Pictures.
De atunci si până în prezent lucrează ca fotojurnalist independent, în
special pentru instituţii de presă din străinătate, dar şi pentru
organizaţii
non-guvernamentale locale.
La LiterNet
aici.
4. Alexandru Paul, fotograf şi artist plastic, este născut în Baia Mare, dar deţine un studio şi o agenţie de fotografie în Bucureşti.
Şi-a
consolidat cariera de fotograf colaborând cu o serie de reviste glossy
(Elle, FHM, Esquire, Beau Monde, The One, Unica, Mami, Viva) şi a
experimentat zona de fotografie publicitară lucrând pentru companii
importante precum Vodafone, Cosmote, BCR, Romtelecom, Raiffeisen Bank,
Rompetrol, Petrom, Banca Transilvania, Dacia Renault, Dolce,
Metropolitan. În paralel, a realizat o serie de proiecte personale cu
mare impact creativ, dintre care amintim CV Organic, Hidden Stories şi
Transported People. A expus în Bucureşti (Muzeul Naţional de Artă), în
Basel şi în Madrid.
La LiterNet
aici.
5. Ioana Moldovan,
fotojurnalist şi documentarist independent din Bucureşti, îmbină în mod
inspirat arta fotografică şi scrisul pentru a spune acele poveşti care
de regulă rămân ascunse, declaraţii puternice care cel mai adesea au
rolul de a creşte gradul de conştientizare publică asupra problemelor
sociale şi asupra celor legate de respectarea drepturilor omului. În
ultimii ani, Ioana Moldovan a fost în mod particular interesată de
documentarea mişcărilor de protest, de zonele de conflict şi de
consecinţele pe care le au războaiele la nivelul destinelor umane.
Printre multe alte teme de investigaţie, Ioana Moldovan a documentat,
prin cele mai recente dintre proiectele sale, viaţa foştilor muncitori
din coloniile perioadei comuniste, îmbătrânirea sau egalitatea de gen în
România. Dintre punctele nevralgice actuale ale lumii, Ioana Moldovan a
fost interesată de criza refugiaţilor din Europa, de situaţia din
Ukraina şi de Euromaidan, de fenomenul de strămutare sau de războiul din
partea de Est a ţării şi de efectele
post-traumatice
ale acestuia. A prezentat, prin remarcabile proiecte fotografice, viaţa
sub ocupaţie în teritoriile Palestiniene sau Etiopia, la 30 de ani după
marea foamete, consecinţele războiului din Siria, văzută din tabăra de
refugiaţi din Za'atari sau protestele din Gezi Park, Turcia. Ioana
Moldovan a colaborat cu The Huffington Post, Radio France
Internationale, Al Jazeera English, Vice, Profil Austria and Art of
Living Magazine, printre alte instituţii prestigioase ale lumii. De
asemenea, a iniţiat proiecte multimedia care
s-au bucurat de sprijinul Comisiei Europene sau al Fundaţiei
Friedrich-Ebert-Stiftung. În cadrul Salonului European de Fotografie de la Baia Mare, Ioana Moldovan prezintă expoziţia "
Când Ukraina nu mai este Ukraina".
Încă de la revoluţia Euromaidan din 2013, Ioana Moldovan a dezvoltat un
interes crescut pentru situaţia Ukrainei. A fost alături de
protestatari în Piaţa Independenţei în Kiev, iar mai apoi, alături de
armata ukraineană în prima linie de font, la doi kilometri depărtare de
aeroportul Donetsk.
S-a întors pentru a relata poveştile soldaţilor care se întorc de pe front şi despre efectele stresului post traumatic (PTSD).
La LiterNet
aici.
6. Oleg Tishkovets:
Venind din lumea arhitecturii şi a picturii, acest artist vorbeşte - cu
pricepere şi cu credinţă -, despre energii care provin din juxtapuneri
de texturi şi de culoare,
într-o lume aparent
pustie, străzi şi clădiri care devin simple mărturii ale unui timp
încremenit. "Personajele mele nu pleacă nicăieri, nu au sosit încă sau
au dispărut deja din peisaj", spune Oleg Tishkovets. Şi totuşi, deşi
aceste personaje lipsesc cu desăvârşire din imaginile sale, in toate
lucrările lui se simte pulsaţia vieţii. Aceasta este dată nu numai de
dialogul dintre două sau mai multe culori, nu numai de jocul formelor si
al planurilor, ci mai ales de atmosfera concretă, care aproape că se şi
aude în lucrările sale. Atent cunoscător al mediului urban, mereu
surprinzător prin viziunile sale unice, Oleg Tishkovets este, poate,
fotograful cel mai devotat oraşului Baia Mare. Lucrările sale se găsesc
din colecţii personale din Israel, Germania, SUA, Austria, Romania,
Ungaria, Franta, Rusia, Estonia şi Canada.
La LiterNet
aici.
7. Cristian Crisbăşan,
originar din Piteşti (născut 1968), este creator vizual şi scriitor.
Începând din anul 1990 a dezvoltat o prestigioasă carieră de publicist
(presă scrisă, radio şi TV), a fost confirmat ca scriitor şi, în
paralel, are o substanţială activitate fotografică. În această din urmă
ipostază îl regăsim în colaborări cu diverse publicaţii, printre care
Cotidianul, Tabu, Jurnalul de Duminică, Ziarul de Duminică, revista High
Life, revista De Teren, Decât o Revistă, Styler Magazine, Sun Time
Magazine. De asemenea, are portofolii personale în reviste şi programe
TV (Maxim România, Max România, Cultura, Artphoto,
Art-HOC,
Photo Magazine, Revista Flacăra, Playboy România, TVR Cultural, TVR 2,
ProTV). În creaţia fotografică a lui Cristian Crisbăşan se evidenţiază
perioada 2005-2010, când autorul
s-a dedicat
fotografiei de nud. Lucrările sale, marcate de o inconfundabilă tuşă
personală, au fost publicate de mari edituri internaţionale: "Digital
Sessions" (2005) - compact photography book / DAAB Publishing GmbH,
Koln, Germania; antologia de fotografie erotică "The New Erotic
Photography"(2007) - TASCHEN, Los Angeles, SUA; antologia de fotografie
"NUDE Photography"(2010) - LOFT Publications/FKG, Barcelona, Spania;
antologia de fotografie erotică "The Big Book Of Pussy" (2011) -
TASCHEN, Los Angeles, SUA. Cristian are o bogată activitate
expoziţională, fiind prezent în galerii de artă cum ar fi The ARK -
Bursa Mărfurilor Creative Bucureşti, Galeria Karousel, ArtYourself
Gallery, etc, iar fotografiile lui se regăsesc şi în colecţii
particulare din România, SUA şi Germania.
8. Dan Ioan Dinescu s-a născut, în 1940, în Bucureşti. A absolvit institutul de Construcţii Bucureşti, după care pasiunea pentru fotografie
l-a determinat să lucreze
într-un
departament de profil al Centrului de Perfecţionare a Lucrătorilor din
Transporturi şi Telecomunicaţii. A fost angajat al secţiei de cercetări
aerofotografice şi evidenţă centralizată a siturilor arheologice din
cadrul Muzeului Naţional de Istorie, revista România Pitorească, Muzeul
Ţăranului Român, editurile Noi şi Humanitas. Pentru specializare, a
urmat un curs postuniversitar la Institutul de Artă Teatrală şi
Cinematografică din Bucureşti. A avut mai multe expoziţii personale în
ţară si străinătate. A ilustrat cu fotografiile sale numeroase
monografii şi albume: The Wooden Architecture of Maramureş (Editura
HUMANITAS, 1998), The Kretzulescu Palace and its surroundings (UNESCO
CEPES, 2002), Semne ale Credinţei - ROMÂNIA (NOI MEDIA PRINT, 2002) şi
Sighişoara (NOI MEDIA PRINT 2005). Atent la perfecţionarea tehnică şi la
estetica imaginii, se întoarce mereu în locurile care
i-au
atras atenţia din punct de vedere fotografic, cum ar fi satele
Maramureşului. Se concentrează cu predilecţie asupra peisajului, fie el
rural sau urban, şi asupra oamenilor care însufleţesc acele locuri.
Autorul a fotografiat timp de 40 de ani Ţara Maramureşului istoric care,
după cum el însuşi declara, este "impregnată de taina frumuseţii şi a
simplităţii, o lume care mai trăieşte încă în imaginile unui trecut nu
foarte îndepărtat şi care încă se caută în cele ale prezentului".
9. Vasile Dorolţi s-a
născut, în 1958, la Sighet şi a început să fotografieze începând cu
anii 1980. A fost membru al grupului de creaţie din cadrul Fotoclubului
"Universitatea" din Cluj şi membru al Asociaţiei Artiştilor Fotografi
din România. A experimentat diverse forme de expresie audiovizuală şi a
obţinut recunoaştere practicând încă de pe vremea comunismului
fotografia documentară şi reportajul, genuri interzise în acea perioadă.
A realizat, în 1983, singurul reportaj făcut vreodată
dintr-un
orfelinat comunist, iar apoi a creat mai multe lucrări de ficţiune cu
mesaje antisistem. Vasile Dorolţi a expus în România, Franţa, Ungaria,
Polonia, Spania. A publicat în reviste de fotografie precum
PhotoMagazine (România), Dilema, Foto4All, Photographia, Lens Work
(USA), Digital Photography (Ukraina), Sensunic, Almanah Elore (1988),
Minolta Mirror (1991). Proiectul "Oameni si Cruci" nu este un studiu. Cu
atât mai puţin unul etnografic. Nici măcar un fotoreportaj nu este.
Poate că "Oameni şi Cruci" este mai degrabă o meditaţie asupra unui
fenomen banal: modernizarea accelerată şi fără repere a unei societăţi.
Proiectul ilustrează discret, pornind de la un detaliu aparent
nesemnificativ (troiţele de la marginea drumului) transformarea rapidă,
dramatică, ireversibilă a unei societăţi patriarhale. O comunitate solid
ancorată în valori perene,
care-şi caută sensul
într-o
societate pseudomodernă, fiind asimilată superficial de un proletariat
dezrădăcinat. "Oameni şi Cruci" este o serie fotografică ce vorbeşte
despre dispariţie, despre felul în care dispare tradiţia in Maramureş,
despre cum îi ia locul o "civilizaţie" artificială, care mizează pe
glastre cu flori de plastic.
La LiterNet
aici.
10. Silviu Gheţie,
născut în 1967, în Baia Sprie: Considerat "cel mai talentat portretist
din România" şi recomandat ca atare de Radu Jude, regizor, laureat cu
Ursul de argint la Berlinală, fotoreporterul Silviu Gheţie a fost
martorul vigilent, observatorul atent şi fotograful inspirat, care a
reuşit să decupeze detalii semnificative din tumultul vieţii de zi cu zi
în Baia Mare. Selecţia expusă în cadrul Salonului European de
Fotografie ne pune în faţă, onest, cu umor şi cu ironie, câteva file din
jurnalul întâmplărilor şi al evenimentelor la care cei mai mulţi dintre
noi am fost fie martori, fie actori,
de-a lungul ultimilor ani.
La LiterNet
aici.
11. Mihai Grigorescu, fotograf din Baia Mare,
s-a
specializat în fotografia de peisaj, reuşind să impună un gen foarte
apreciat astăzi, în special pe reţelele de socializare: peisajul filtrat
prin ceaţa dimineţii. A expus în Bucureşti, Cluj, Timişoara, Suceava şi
Baia Mare o selecţie excepţională, proiectul său de suflet "Poveste din
Maramureş", şi a participat în numeroase expoziţii colective în ţară,
ca membru al grupului timişorean F5,6. A publicat articole şi fotografii
în revistele Photo Magazine, Foto4All,
Foto-Video
şi a participat ca expozant la fiecare ediţie a Salonului Fotografului
Român. Fascinat de arhetipul satului maramureşean (o biserică din lemn,
înconjurată de acoperişurile de şindrilă ale caselor vechi, cu porţi
sculptate magnific!), Mihai Grigorescu reuşeşte, în peisajele sale
devenite iconice, să menţină vie imaginea satului tradiţional şi să o
contrapună modernismului anarhic si kitsch ce caracterizează frenezia
dezvoltării rurale contemporane. Peisajele sale, născute
într-o
lumină crepusculară, prezintă mereu natura şi satul aşa cum au rămas
acestea în memoria şi în sufletul nostru: pur, cald şi învăluitor.
La LiterNet
aici.
12. Bernard Anthony (Tony) Melvin:
Festivalul Sacrificiului din Turcia, Săptămâna Sfântă din Sicilia...
călătoriile fotografului Bernard Anthony Melvin sunt prilej de meditaţie
asupra lumii contemporane şi o subtilă evaluare a ei, păstrând
înţelesuri intelectualiste dincolo de realismul, uneori frust, surprins
în fiecare cadru. Tony
s-a născut în Goosebay, Labrador, Canada, în 1968, şi a crescut în Halifax, Nova Scoţia.
Şi-a
început cariera de fotograf freelancer în 2007, după o perioada în care
a lucrat ca designer, răstimp în care oricum dedicat mai mult timp
experimentelor fotografice. Între timp, fotografia a devenit parte din
viaţa lui de zi cu zi şi, aşa cum a
spus-o de
fiecare dată, expresia libertăţii sale artistice. Lucrările lui, cadre
surprinse în punctele de foc ale lumii, au fost prezentate în nenumărate
expoziţii internaţionale şi au fost primite cu entuziasm de critică. În
urma unei călătorii pe care a
făcut-o în 2013 în oraşul turc Edirne
s-a
născut ideea expoziţiei care va fi prezentată la Baia Mare, în cadrul
European Photo Salon. Cadre surprinse la Kirkpinar, Luptele Libere în
Ulei, poveşti
dintr-o Turcie contemporană,
care-şi
păstrează, însă, rădăcinile arhetipale, vor fi spuse în premieră la
Baia Mare, la prima ediţie a Salonului European de Fotografie.
13. Tibor Olah Laszlo,
născut în anul 1974, locuieşte în Baia Mare. Nu se consideră un
fotograf profesionist, ci mai degrabă un pasionat aflat în căutarea unui
mod adecvat de expresie şi, de ce nu, şi a unei modalităţi la îndemână
de recreere. Viziunea relaxată şi, uneori, ludică,
i-a
deschis calea spre infinite abordări ale unei teme centrale: strada. A
participat cu lucrări în nenumărate expoziţii şi la concursuri
organizate în ţară şi în străinătate, unde a impresionat deopotrivă
critica şi publicul. Confirmat în diverse grupuri de creaţie
fotografică, exersat şi
într-un domeniu
provocator, cum ar fi fotografia publicitară, Olah este un consacrat al
genului. Fotografia de stradă, un gen ironizat de mulţi, are fani cel
puţin la fel de numeroşi. Şi poate că e şi firesc, de vreme ce viaţa
modernă se consumă în bună parte pe stradă: iubim pe stradă, murim (prea
des) pe stradă, facem sport, povestim cu prietenii demult uitaţi sau cu
cei întâlniţi întâmplător, sau pur şi simplu hoinărim aiurea pe stradă.
Pe stradă se petrec mereu lucruri, viaţa clocoteşte din plin. Seria de
lucrări ale lui Olah L.T. o dovedesc, o documentează şi o interpretează
original, sintetic, în linii şi forme schematice ce duc spre esenţial.
14. Remus Ţiplea s-a născut în 1972 la
Negreşti-Oaş,
în nordul extrem al României. Pasionat de fotografie începând din anul
2009, Remus Ţiplea este o prezenţă notabilă în peisajul reportajului
fotografic românesc, având în palmares extraordinare documentare despre
viaţa şi obiceiurile din locurile sale natale. Abordează fără inhibiţii
teme complexe, de la taina botezului, la problematicile confesiunilor
religioase ale oraşului, de la truda, bucuriile şi tristeţile groparilor
din cimitirul local, până la munca agricolă sau viaţa crescătorilor de
oi din zonă. A publicat fotografii în ziare şi reviste importante din
ţară şi din străinătate, începând cu The Guardian, The Telegraph sau La
Repubblica, până la National Geographic, The Huffington Post,
LensCulture sau FutureShot. În cadrul Salonului European de Fotografie
de la Baia Mare, vizitatorul va deveni martor al câtorva momente din
viaţa unei familii de rromi, care se îngrijesc de turmele locuitorilor
din Turţ, un cartier al oraşului Negreşti Oaş.
La LiterNet
aici.
Organizatori: Fundaţia Baia Mare 2021, Municipiul Baia Mare, Consiliul Judeţean Maramureş, Prefectura Maramureş,
Partener principal: ROCREDIT
Parteneri: Asociaţia Fotografică 7 Zile, Transfer Pricing Services,
Fundaţia OMFIDA, Muzeul Judeţean de Artă "Centrul Artistic Baia Mare",
Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare, Teatru Municipal Baia
Mare,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu