Din reţetele domnului farmacist Bobaru: PELINUL (Artemisia absinthium)

Foto: Dreamstime - 5

 

Plantele verii

- În tradiţia românească, popularitatea Pelinului este infailibilă, atât ca plantă magică, cât şi ca iarbă de leac. Cu siguranţă că stima de care se bucură are corespondent şi în realitate, aşa cum dovedesc şi reţetele ce urmează, propuse de un specialist -

Plantă extrem de populară printre români, Pelinul e prezent, nu doar în medicina să­tească, ca leac sigur pentru stomac şi ficat, ci şi în poeziile populare, unde gustul lui extrem de amar este un etalon pentru suferinţele vieţii. Cu­noscut din vremuri străvechi, folosit frecvent ca plantă de leac, la daci, la romani şi la greci, primele menţiuni scrise despre Pelin se află în nişte papirusuri egiptene, datând din anul 1600 înainte de Hristos. Plantă "sfântă", purtată de preoţi la brâu, ca să îi apere de duhurile rele, ea a intrat şi în ritualurile gre­ceşti şi romane, pentru ca în Evul Mediu să devină o plantă de bază a medicinei mânăstireşti. Preo­tul german Sebastian Kneipp dădea următorul sfat: "Cine suferă de stomac sau ficat, în loc să întindă mâna după tutun, să ia de două, trei ori pe zi câte o priză de Pelin uscat, pe care să-l presare cu două degete peste prima lin­gură de supă sau să-l pună în mâncare, ca pe piper".

Descrierea plantei

Este uşor de identificat datorită mirosului foarte aromat şi gustului foarte amar, de unde şi expresia "amar ca Pelinul". Este o plantă perenă, dreaptă, îna­ltă de până la un metru, acoperită complet cu peri deşi şi mătăsoşi. Frunzele sunt lipsite de peţiol, por­nind direct de pe tulpină, alungite şi de culoare argintie-cenuşie pe dos, verzi-cenuşii pe faţă. Flo­rile sunt mici, de culoare galbenă, aşezate în vârful tulpinilor, sub formă de spic. Creşte în flora spon­tană, nefiind pretenţios faţă de condiţiile de me­diu, supor­tând terenuri aride, pie­troase, pe care alte spe­cii nu cresc, iar pentru necesităţi industriale, se poate cultiva.

Recoltare şi uscare

 

Pentru obţinerea de preparate far­maceutice, se folosesc ca materie primă vârfurile florale, cu frunze şi tulpini (Herba ab­sinthii). Recol­tarea se face pe tot timpul înfloririi, în perioada iulie-septem­brie, pe timp uscat, de pre­ferat spre mij­locul zilei.
Uscarea se face la um­bră, în strat subţire, pe rame de lemn, coli de hârtie sau rogojini, în spaţii aeri­site sau bine ventilate (poduri, verande, bal­coane) răvă­şindu-se în fiecare zi, apoi mai rar, până la uscarea completă. A­ceasta se reali­zează în câteva zile, având în vedere că perioada de recoltare se face în mijlocul verii, când sunt cele mai bune condiţii de uscare. Randamentul la uscare este de 4/1, adică din 100 g plantă proaspătă se obţin apro­ximativ 25 g plantă uscată. Mirosul este puter­nic aromat, carac­teristic, iar gustul, foarte amar. Pen­tru aceste calităţi Pelinul se foloseşte ca adjuvant în obţinerea unui vin alimentar aromat, vinul de Pelin.
După uscare, pentru a stopa pierderile de ulei vo­l­atil, se ambalează în pungi de hârtie perga­mentată sau cutii de carton. Se păstrează până la momentul pro­cesării, ca plantă întreagă, o mărunţire gros­cioa­ră realizându-se înaintea utilizării.

Compoziţia chimică

Pelinul conţine un ulei volatil bogat în tuionă, substanţe amare (absintină, artab­sina) şi azulene (asemănătoare cu cele din museţel), flavonoizi şi deri­vaţi taninici. Tuiona este răspun­zătoare de efectele ha­lucinogene şi psihedelice ale Peli­nului (care se ma­nifestă prin viziuni produse de lu­mină, culoare şi mu­zică), atunci când este transformat în băutura cunos­cută sub numele de Absint (comer­ciali­zarea ei este re­stric­ţionată în multe ţări). Aceste tulburări se datorează ac­ţiunii siner­gice ale al­coolu­lui şi tuionei. Pre­paratele far­maceutice prezen­tate mai jos nu au aceste efec­te, datorită fap­tului că tuiona este greu solubilă în apă sau soluţii slab alcoolice, iar tinc­tura ce con­ţine alcool mai tare se admi­nistrează sub formă de picături.

Preparate din Pelin

 

Uleiul volatil
Se poate procura din drogherii, magazine cu pro­duse naturiste sau din farmaciile care promo­vează aromote­rapia. Se foloseşte pentru uz extern, sub formă de alcoolatură (50 picături - 1 g - la 100 ml alcool concentrat).

Infuzia
Mod de preparare: 1 linguriţă de Pelin uscat şi mărunţit groscior se lasă la infuzat timp de 30 mi­nute, în 250 ml de apă clocotită, după care se fil­trează. Se îndulceşte după gust cu miere.

Decoctul
Mod de preparare: 2 lin­guri de Pelin uscat şi mă­runţit gros­cior se fierb la foc mic, timp de 15 minute, în 500 ml apă, într-un vas din inox sau emai­lat. Se filtrea­ză fierbinte prin tifon sau vată medi­cinală umectată cu puţină apă înaintea filtrării. Această fiertură se foloseşte mai mult pentru utilizare ex­ternă.

Siropul de Pelin
Se prepară astfel: 5 lin­guri Pelin uscat şi mărunţit groscior se fierb câteva minute, în 500 ml apă. Se lasă să se ră­cească, după care se filtrează. Se adaugă 500 g zahăr tos şi se di­zolvă la cald. După dizolvarea completă se mai lasă să dea în câteva clocote. Când încă mai este uşor călduţ, se filtrează.

Tinctura
Mod de preparare: 2 lin­gu­riţe de Pelin uscat şi mărunţit groscior se pun la ma­cerat, timp de 10 zile, în 100 ml alcool alimentar sau alt produs distilat obţinut în gospodărie. Se agită de 3-4 ori pe zi. Se filtrează prin tifon, după care se lasă la decantat în frigider sau într-o cameră mai răco­roasă şi întune­cată, timp de 6 zile, pentru o deplină limpezire. Se trece uşor partea limpede într-un alt flacon, îndepărtându-se even­tualul reziduu care s-a depus pe fundul vasului. Se păs­trează în flacoane de sti­clă sau plastic, prevăzute cu dop-pipetă. Termenul de valabilitate este de 2 ani de la data preparării. Dacă se observă depu­neri pe perioada păstrării, se agită flaconul înainte de utilizare.

Vinul terapeutic
Mod de preparare: 20 grame Pelin uscat şi mă­runţit groscior se amestecă cu un litru vin (alb, roşu, rozé) adus la fierbere. Se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se de 2-3 ori pe zi, după care vinul se filtrează fără stoarcerea reziduului şi apoi se lasă la decantat alte 6 zile, separându-se partea limpede de reziduul depus la fundul vasului. Se va completa cu alt vin, până la 1 litru. Se pune la păstrat în flacoane de 200 sau 250 ml. Termenul de valabilitate este de un an de zile la temperatura camerei, dacă vinul folosit la preparare are concentraţia alcoolică de cel puţin 11 grade. În cazul concentraţiei alcoolice a vi­nului mai mici de 11 grade, vinul medicinal se va păstra la frigider.
Atenţie! A nu se confunda acest vin terapeutic cu vinul alimentar, numit şi "vin pelin", în care pro­porţia de Pelin este de peste 20 de ori mai mică. Aces­ta se foloseşte doar pentru consum alimentar, ca aperitiv sau în timpul mesei (simplu sau cu apă minerală).
Datorită conţinutului în alcool al tincturii şi al vinului, nu se recomandă conducătorilor auto sau persoanelor cu intoleranţă la alcool.

Oţetul medicinal
Mod de preparare: 2 linguri de Pelin uscat şi mărunţit groscior se ţin la macerat timp de 10 zile, în 500 ml oţet, de preferat obţinut din vin. Urmează apoi filtrarea şi condiţionarea în flacoane brune. Se utilizează extern, în diferite boli ale pielii.

Uleiul terapeutic

 

Mod de preparare: 2 linguriţe de Pelin uscat şi mărunţit groscior se fierb împreună cu 100 ml ulei de floarea-soarelui, câteva minute, pe vas cu aburi, în flacoane de sticlă. Se lasă în repaus timp de 2 zile, după care se filtrează. Se foloseşte extern, mai ales în bolile dermatologice.
Atât medicina tradiţională, cât şi cea cultă, reco­mandă preparatele din Pelin ca terapii inte­grative, ce completează în mod favorabil terapiile reco­mandate de medicii curanţi în prevenirea, ame­lio­rarea sau vindecarea unor boli.

Tratamente interne cu Pelin

* Insuficienţa secreţiei gastrice (hipoclorhidrie sau aclorhidrie), ce are ca rezultat fenomenul dispeptic, care se manifestă prin balonări, meteorism şi greutate în epigastru
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puţină apă.
Vinul: se administrează 3 linguri, de 2 ori pe zi, înainte de masă.

* Bolile stomacului (gastroptoza) şi ale intestinelor (atonia)
Gastroptoza: coborârea stomacului din poziţia normală în abdomenul inferior, datorită laxităţii structurilor care asigură fixitatea sa.
Atonia intestinală: diminuarea mişcărilor intes­tinelor, în special la omul vârstnic, rezultatul fiind fenomenul de constipaţie.
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi, îndulcite. În constipaţia cronică a vârstnicului, Pelinul se poate asocia cu ceaiul de volbură.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de volbură.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.

Un medicament chiar şi pentru mămăruţe

 

* Insuficienţă biliară
O digestie bună a alimentelor nu poate fi reali­zată decât cu ajutorul acizilor biliari. În insuficienţa biliară, datorită efectului colotrop, se recomandă preparatele din Pelin astfel :
Infuzia: se beau câte 3 căni pe zi.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate într-o cană de ceai de pă­pădie.
Vinul: se administrează câte 3 linguri, de 2 ori pe zi, după masă.
Un ceai combinat de Pe­lin, anghinare şi roi­niţă este foarte eficient prin efectele sale coleretice şi cola­goge. La preparare se foloseşte me­toda infu­zării descrisă mai sus, luându-se părţi egale (câte o lin­guriţă) din aceste trei plante. Se bea câte o cană du­pă fiecare masă.

* Inapetenţă - se manifestă prin lipsa poftei de mâncare
Senzaţia de foame este un reflex fiziologic con­diţionat şi este declanşată atât la nivel cerebral (hipo­talamus), cât şi de către receptorii de la nivelul mucoasei digestive. Preparatele din Pelin acţionează prin excitarea stimulilor de la nivelul mu­coasei di­ges­tive, da­to­rită conţinutului în substanţe amare, caz în care se eliberează hormonul foamei, numit gre­lină.
Tinctura: se iau câte 30 de picături, de 3 ori pe zi, adăugate în puţină apă, înainte de masă.
Siropul: se administrează o lingură, înainte de masă cu 10 minute.
Vinul: se administrează câte o lingură, cu 10 minute înainte de mesele principale.
Farmacia Faltis din Brăila prepară un Sirop orexigen pentru declanşarea poftei de mâncare, ce are în compoziţie un extract fluid alcătuit din ci­coare, măceşe, vitis vinifera şi Pelin.

* Tonic general, pentru stimularea capacităţilor psihice
Se recomandă în cazurile când organismul este epuizat psihic, ca urmare a unor eforturi intelectuale sau fizice.
Se folosesc în acest scop siropul şi vinul, în doze de câte 30 ml (2 linguri). Se consumă reci sau cu puţină gheaţă.

 

* Boala de iradiere
Datorită conţinutului în azulene, preparatele farmaceutice din Pelin se recomandă a se folosi ca protector şi curativ în perioada în care se fac radio­terapii în cazul unor boli incurabile sau când suntem expuşi la radiaţiile solare timp îndelungat, de exemplu, vara, la plajă. Se foloseşte tinctura, 30 de picături, de 2 ori pe zi, sau vinul - 2 linguriţe pe zi. În cazul iradierii solare, care se manifestă prin feno­mene alergice la nivelul ţesutului cutanat, se utili­zează extern uleiul terapeutic, aplicat pe piele, după plajă. Când iradierea solară este puternică şi afec­tează integritatea pielii, se poate utiliza, în plus, o cremă emolientă cicatrizantă, pe bază de extract moale de tescovină, gălbenele, muşeţel şi coada-şoricelului. (Farmacia Faltis prepară o asemenea cremă.)

* Vermifug şi antihelmintic, în paraziţi intestinali interni
Infuzia: se administrează câte o cană, seara.
Tinctura: se administrează câte o lingură, seara.
Siropul: se iau 30 g (2 linguri), seara.
După trei seri, se foloseşte un purgativ (sulfat de magneziu sau sulfat de sodiu), în doză de 30 g, dizolvate în puţină apă, pentru a produce purgaţie şi a elimina paraziţii din intestine.
Precauţii: Preparatele din Pelin se folo­sesc cu moderaţie, fiind contraindicate fe­mei­lor gravide, suferinzilor de ulcer sau colon iri­tabil.

Tratamente externe cu Pelin

În arşiţa verii, aroma Pelinului te îmbată, iar amăreala lui te trezeşte. Seducţie garantată

 

În medicina populară, Pelinul este foarte frecvent folosit, pentru diferite afecţiuni externe.

* Băi vaginale şi ale şezutului
Se recomandă a fi folosite înaintea utilizării unor ovule, supozitoare sau creme cu aplicaţie topică, locală. Se uti­lizează în acest scop o fiertură, obţinută după metoda decoctului prezentată mai sus. O fiertură îmbunătăţită se obţine dacă se adaugă flori de gălbenele.

* Gargarisme - pentru afecţiuni ale cavităţii bucale (afte, gingivite, stomatite, abcese dentare) şi boli din sfera ORL (amigdalite, faringite, laringite, traheite)
Se face gargară după fiecare masă, folosind o infuzie din ceai de Pelin. Se poate aplica local un colutoriu specific bolii respective.
(Farmacia Faltis realizează frecvent asemenea preparate, la prescripţia unor medici ORL sau stomatologi.)

* Băi terapeutice - se folosesc în bolile pielii (dermatologice) generalizate: dermatite, dermatoze, infecţii stafilococice, streptococice sau fungice, datorită conţinutului în azulene
Se face o fiertură după metoda decoctului prezentată mai sus, care se adaugă în apa de baie. Dacă boala este localizată pe suprafeţe mici, sunt suficiente spălături cu această fiertură.

* Aplicaţii locale - se curăţă rănile şi ulceraţiile cronice cu tinctură de Pelin diluată în apă (1 lingură la un pahar cu apă), oţet sau ulei obţinute din Pelin. Dacă este necesar, se aplică diverse creme şi unguente pentru afecţiunile respective.

* Tamponări locale - în urticarii, înţepături de insecte, alergii cutanate, de natură alimentară sau medicamentoasă. Se foloseşte uleiul volatil de Pelin, încorporat în soluţii alcoolice, sau oţetul medicinal de Pelin.

* Fumigaţii - mănunchiuri formate din tulpini uscate de Pelin aprinse se lasă să ardă mocnit. Aceasta poate fi o variantă utilă pentru dezinfectarea şi dezodorizarea unor spaţii închise precum poduri, pivniţe sau diverse încăperi şi anexe ale gospodăriei. Au efect şi în stârpirea gândacilor sau puricilor, care se întâlnesc frecvent în unele case şi gospodării.

Insecticid în agricultura ecologică

Un remediu natural contra insectelor ce pot com­promite unele culturi sau plantaţii este şi folosirea unui extract obţinut din Pelin, acţiunea insecticidă datorân­du-se uleiului volatil.
Reţetă: se pun la macerat 50 grame Pelin uscat şi mărunţit groscior, în 200 ml apă fiartă, lăsându-se două zile. Se stoarce şi se filtrează, iar extractul rezultat se amestecă cu 10 litri de apă. Se stropesc pomii sau legu­mele cu ajutorul unui vermorel, în perioadele de apa­riţie a dăunătorilor.

 

O altă metodă practică este folosirea de perdele naturale formate din tufe de Pelin plantate în jurul live­zilor cu pomi fructiferi sau al grădinilor de zarzavat. Rezultate foarte bune se obţin cu această tehnică şi în combaterea gândacului de Colorado, la cartof şi vinete.

Pentru informaţii despre procesarea plantelor me­dicinale sau despre alte preparate produse în labora­torul propriu, farmacistul Ion Bobaru poate fi găsit la Farmacia Faltis din Brăila, Calea Galaţi nr. 29, tel. 0239/61.59.31, e-mail: farmaciafaltis@ yahoo.com Pre­paratele farmaceutice proprii pot fi vizualizate pe site-ul farmaciei http://farmaciafaltis.ro/
/> Farmacia sa deţine "Certificat de bună practică far­­maceutică pentru prepararea medicamentelor" acordat de Colegiul Farmaciştilor din România.

 

• Redactia