***

Copaci fara padure

in povestea copacilor goi
scartaind intr-o singura usa
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenusa

doi copaci fara frunze pe drum
dupa cum ii priveste inaltul
doi copaci prin sarutul de scrum
aplecandu-se unul spre altul

toata vara a fost numai foc
si-au fost stele în nopti fara stele
si prin toamna sederii pe loc
cade ultima frunza spre ele

in zadar catre tine intind
niste crengi ce-mi fusesera brate
alte usi se aud scartaind
de tomnatecul vant sa se agate


nu mai suntem decat doi copaci
vor veni taietori sa ne tunda
vor lua crengi toti copiii saraci
pentru flacara lor muribunda

si chiar daca ma vei mai iubi
peste crivatul iernii ce vine
fara brate cu ochii pustii
n-am sa am ce intinde spre tine

spune-mi padure cu frunza rara
unde-i iubirea de asta vara?
nu stie iarna sa se indure
de noi copacii fara padure