***

Anomalii

Sufletul meu, copil tembel, cunoaste,
Inima mea de bivol tînar stie
Ca pe al lumii pat absurd de broaste
Iubirea este o anomalie.

Sa mai iubesti cînd visul un negot e,
Sa mai iubesti cînd prea putini au sale,
Cînd ne clocesc de-un veac prudente clote,
Acestea toate nu sînt stari normale.

Eu cînt la o vioara care doare,
Eu cînt la un pian bolnav de ciuma,
Cu voiosie si cu disperare
Eu cînt un cîntec care ma consuma.

Nu-i profitabil sa iubesti cînd este
Mai profitabil sa te faci ca sîngeri,
Dar pe robotul meu cade-o poveste,
Robotul meu e-nduiosat de îngeri.

Normal ramîne numai restul lumii 
Care sa se abtina bine stie,
Vioara calda si pianul ciumii
Nu sînt decît acea anomalie

La care pururi sufletul mai spera
Pentru ca ea s-ar mai putea numi iubire
Jos, în prudenta lume mamifera,
Si sus, pe unde gîndul meu e mire.