Surse bine avizate din zona judiciară mă “avertizau” zilele trecute că
scena politică va fi zduguită din nou în perioada următoare printr-un
nou caz răsunător: Călin Popescu Tăriceanu.
Acesta ar fi cercetat în prezent în patru dosare penale. Ba că în dosarul gazelor pentru Nicolae, ba că în Microsoft, ba că tot în Sterling, ba că mai e și plângerea depusă pentru cazul Șova.
Ca într-o “coincidență” dintre acelea care au devenit la fel de dese precum suspiciunile rezonabile, zvonurile despre interesul procurorilor pentru Tăriceanu cresc pe măsură ce luările sale de poziție în plan politic sunt tot mai suprinzătoare prin corectitudine.
Spun surprinzătoare pentru că scena politică ne-a oferit mai degrabă exemple de suciri fie de un vizibil ridicol, fie spectaculoase, de prăbușiri de imagine, de predat armele sau de dispariții de neînțeles (a se vedea cazul Crin Antonescu). Or, Tăriceanu pare să fi făcut – în mod ciudat - saltul invers.
Gașca băsistă i-a spus ani de zile Moliceanu, apoi Răzgândeanu, apoi “Inimă zburdalnică” și i-au fost numărate nevestele.
Din cei zece ani răi, cum le spune Mugur Ciuvică, în patru i-a rezistat lui Băsescu Traian ca prim-ministru , refuzând după primele șase luni să-i facă jocurile cu anticipatele, în restul l-a punctat corect ca pe un dictator și i-a fost adversar politic.
Vizbil, însă, Tăriceanu nu a fost nicicând mai mult decât în această perioadă un lider autentic. Este singurul care a luat atitudinea corectă în cazul Rarinca.
Este singurul care pare să stea drept și în raport cu Comisia Europeană sau cu FMI sau cu ambasadorii care ne dau sfaturi.
Este singurul care – paradoxal în raport cu zvonurile despre dosarele sale – pare să nu se teamă nici de DNA, nici de Binom, nici de președintele Iohannis, așa cum am ajuns să aud oameni din vechiul PNL că se tem de noul președinte (nu mi-e clar încă dacă au motive sau dacă regimul Băsescu a modificat ADN-ul unor politicieni introducând iremediabil genele fricii, lașității și slugărniciei).
Scena politică se va mișca și se va reașeza în următoarele luni (nu mai mult de trei-patru ) în vederea alegerilor de anul viitor sau în vederea anticipatelor despre care vorbește doamna Gorghiu. Soarta lui Tăriceanu va fi un element definitoriu pentru acest proces.
Acesta ar fi cercetat în prezent în patru dosare penale. Ba că în dosarul gazelor pentru Nicolae, ba că în Microsoft, ba că tot în Sterling, ba că mai e și plângerea depusă pentru cazul Șova.
Ca într-o “coincidență” dintre acelea care au devenit la fel de dese precum suspiciunile rezonabile, zvonurile despre interesul procurorilor pentru Tăriceanu cresc pe măsură ce luările sale de poziție în plan politic sunt tot mai suprinzătoare prin corectitudine.
Spun surprinzătoare pentru că scena politică ne-a oferit mai degrabă exemple de suciri fie de un vizibil ridicol, fie spectaculoase, de prăbușiri de imagine, de predat armele sau de dispariții de neînțeles (a se vedea cazul Crin Antonescu). Or, Tăriceanu pare să fi făcut – în mod ciudat - saltul invers.
Gașca băsistă i-a spus ani de zile Moliceanu, apoi Răzgândeanu, apoi “Inimă zburdalnică” și i-au fost numărate nevestele.
Din cei zece ani răi, cum le spune Mugur Ciuvică, în patru i-a rezistat lui Băsescu Traian ca prim-ministru , refuzând după primele șase luni să-i facă jocurile cu anticipatele, în restul l-a punctat corect ca pe un dictator și i-a fost adversar politic.
Vizbil, însă, Tăriceanu nu a fost nicicând mai mult decât în această perioadă un lider autentic. Este singurul care a luat atitudinea corectă în cazul Rarinca.
Este singurul care pare să stea drept și în raport cu Comisia Europeană sau cu FMI sau cu ambasadorii care ne dau sfaturi.
Este singurul care – paradoxal în raport cu zvonurile despre dosarele sale – pare să nu se teamă nici de DNA, nici de Binom, nici de președintele Iohannis, așa cum am ajuns să aud oameni din vechiul PNL că se tem de noul președinte (nu mi-e clar încă dacă au motive sau dacă regimul Băsescu a modificat ADN-ul unor politicieni introducând iremediabil genele fricii, lașității și slugărniciei).
Scena politică se va mișca și se va reașeza în următoarele luni (nu mai mult de trei-patru ) în vederea alegerilor de anul viitor sau în vederea anticipatelor despre care vorbește doamna Gorghiu. Soarta lui Tăriceanu va fi un element definitoriu pentru acest proces.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu