De ce 100 de W? Pentru că e o cifră rotundă şi mai mult ar fi încurcat cifrele: erau necesari tranzistori care să reziste la tensiuni mai mari, tensiunea de alimentare era mai mare şi deja devenea periculoasă iar transformatoarele imense.
Bineînţeles, vorbim de 100 W putere „sinusoidală”: dacă aplici o sinusoidă pură pe o boxă de 4 ohmi, puterea absorbită de aceasta este cea din specificaţii.
Evident, muzica nu este formată din semnale sinusoidale, sau, cel puţin, e formată dintr-o multitudine de semnale sinusoidale de diverse mărimi şi frecvenţe; aşa ar zice Fourier; lucrurile sunt încă şi mai complicate, pentru că intervine şi capacitatea urechii noastre de a le percepe, unele sunete nu sunt periodice etc… Evident că puterea reală transmisă la boxe diferă în funcţie de tipul de muzică şi de felul în care o transmiţi la intrarea amplificatorului.
Formula de calcul a puterii sinusoidale este clară; cum în ea nu intră decât valoarea tensiunii de alimentare şi impedanţa boxei, înseamnă că nu poţi să o depăşeşti.
Sau poţi? Poţi depăşi această valoare dacă schimbi formula. Având în vedere cele spuse anterior, concurenţii din zona Asiei au început să definească diverse „puteri” : putere audio, putere muzicală şi tot aşa. Acelaşi echipament a început uşor-uşor să fie vândut ca având 200, 400, 1000W şi tot aşa, după formule „de dânşii inventate”. Sigur, o justificare fizică improvizată există în aceste formule, dar dacă ar fi să însumăm toţi waţii de pe cutiile echipamentelor în priză în acest moment, Sistemul Energetic Naţional ar fi deja în colaps.
Desigur că nimeni nu ia în serios aceste cifre; trebuie să scrie şi pe cutie ceva, n-ar putea să ne vândă o cutie albă, dar dacă vreau să fac de ruşine boxele vecinului sigur n-o să mă bazez pe cifra de pe ambalaj.
Acest exemplu ( sau altele asemănătoare, pentru că nu e singular) să-i fi inspirat şi pe cei de la Volkswagen în scrierea softului pentru motoarele lor? În definitiv, atâta vreme cât măsurătorile se fac la stand, ele sunt valabile pentru regimul de stand. Pentru regimul de şosea, motorul merge cum vrea el.
Bineînţeles, presa spumegă zilele astea la adresa constructorului. Sunt destul de convins că mai devreme sau mai târziu, vom constata că fiecare constructor a găsit soluţia lui ca aceste date să „dea bine” la măsurători. Vă este familiară imaginea boxerului care transpiră din greu înainte de cântarul oficial, pentru a pierde cele două kilograme în plus? Dacă da, atunci să nu vă miraţi.
Și acum ajungem la adevărata problemă care a generat acest scandal. Aceasta este ipocrizia ecologistă. Trăim o perioadă în care toată lumea este îngrijorată, şi pe bună dreptate probabil, de degradarea mediului ambiant. Există mişcări ecologiste puternice, curente de opinie, care au reuşit deja să impună agenda lor politicienilor. Ori, politicienii nu pot să stea cu mâinile încrucişate şi să spună: „nu e nimic de făcut”. Aşa că impun restricţii, scriu normative etc. Uneori aceste restricţii nu prea sunt în concordanţă cu legile fizicii, dar cui îi pasă?
În aceeaşi ipocrizie trăiesc şi multe din organizaţiile ecologiste. Să plantezi copaci e greu, să scrii pancarte e uşor. Există, de exemplu, campanii împotriva alimentării fără fir, pe motiv că randamentul e mic şi deci se risipeşte energia. Există „Ziua Pământului” în care toată lumea stinge becurile din case, provocând dileme celor de la companiile electrice ( după cum poate unii dintre noi ştim, ei au nevoie de un consum previzibil, ca să ştie când pornesc termocentrala sau când dau drumul la baraj. Foarte posibil, o termocentrală a mers o oră în gol) . Sunt destul de convins că pagubele sunt mai mari decât efectul economisirii, dar e o faptă care ne alimentează orgoliul ecologist. Am stins becul o oră, am arătat că ne pasă; în restul orelor putem risipi resursele în continuare.
Vestea bună vine din China, unde Volkswagen nu are probleme cu noxele. Ne putem imagina că în ţara în care oraşele sunt acoperite veşnic de smog iar uneori oamenii umblă cu măşti pe faţă din pricina poluării există preocupare pentru emisiile produse de autoturisme? Ei bine, da.
Poate că în definitiv acest scandal este un lucru bun. Pentru că după părerea mea, nu este despre un producător de maşini, ci despre ipocrizia societăţii noastre.
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti
contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si
trimite-l la editor[at]contributors.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu