Falimentul companiei Astra Asigurări, pe care justiţia urmează să-l
pronunţe în perioada imediat următoare, se înscrie în galeria marilor
ţepe trase în sistemul financiar bancar pentru care nimeni nu a răspuns.
În schimb, paguba, care sare de opt miliarde de dolari, dacă luăm în
calcul numai cele mai răsunătoare falimente, a fost plătită de noi toţi.
Asta înseamnă că cele aproximativ şapte milioane de familii de români
au plătit fiecare circa 1.150 de dolari. Suma ar putea creşte
considerabil când falimentul Astra va începe să-şi producă efectele.
Imediat după 1990, România a fost împânzită de bănci. Mai mari, mai mici, toate au speculat dorinţa românilor de a avea tot ce până atunci le fusese interzis. În goana după câștiguri imense şi profitând de multe ori de complicitatea clasei politice, bancherii au călcat în picioare toate normele. Nu au trecut decât câţiva ani, şi aceşti exponenţi ai noului capitalism au început să fie răpuşi de propria lăcomie şi hoţie. Furtuna bancară a fost întregită de tsunamiul stârnit de jocurile de tip Caritas, dar şi de unele fonduri de investiţii. Ele au lăsat rapid sute de mii de români fără agoniseala de o viaţă.
Dezastrul Bancorex, cel mai scump
Cel mai răsunător faliment a fost cel al Bancorex-ului. Falimentul său a însemnat 2,4 miliarde de dolari pierduți de România, din care s-au recuperat foarte puţini de la cei care şi-au construit imperii financiare cu banii băncii. Prăbușirea Bancorex a început în 1997. Potrivit Curţii de Conturi, aici au fost descoperite nereguli grave, cele mai multe vizând acordarea de credite cu garanții fictive unor firme sau mari companii. Printre cei care s-au înfruptat din vistieria Bancorex îi regăsim pe fraţii George şi Constantin Păunescu, care au luat un credit de 189 de milioane de dolari, dar înapoi nu au mai dat decât 20 de milioane de dolari.
Banca Agricolă, un minus de 800 de milioane de dolari
Falimentul Băncii Agricole a provocat un prejudiciu de peste 800 de milioane de dolari. Fiind o bancă de stat, puterea politică a impus acordarea unor credite către diverse firme care nu le-au mai achitat niciodată. În final, paguba a fost preluată la dator ia publică şi am plătit-o cu toţii. După ce banca a intrat în dificultăţi, în noiembrie 2001, statul român a vândut ce mai rămăsese din unitate unui consorţiu format din banca austriacă Raiffeisen Zentralbank (RZB) şi Fondul Româno-American de Investiţii (FRAI). Pentru a o pregăti de privatizare, statul a mai cheltuit 150 de milioane de dolari, pentru ca în final să o vândă cu doar 15 milioane de dolari, ulterior făcându-se o majorare de capital de 37 de milioane de dolari.
Dacia Felix şi Bankcoop
„Dacia Felix” a fost cea care a deschis balul falimentelor bancare. Acţionarul principal, Sever Mureşan, care era şi membru în Consiliul de Administraţie, împreună cu prim-vicepreşedintele Horia Mircea Hossu au fost cei care au falimentat-o. Căderea băncii a lăsat în urmă o gaură de 160 de milioane de dolari. Ancheta penală a fost declanşată la începutul anului 1997, dar procesul s-a încheiat abia în 2003. Mureşan şi Hossu au fost absolviţi de orice vină, iar celor 160 de milioane de dolari li s-a pus cruce.
Înființată în 1990, Banca de Credit Cooperatist „Bankcoop” a însemnat al doilea faliment bancar. Declinul ei a început în 1996, sub conducerea lui Alexandru Dinulescu. Falimentul Bankcoop a consemnat un prejudiciu estimat la 1,5 miliarde de dolari, el fiind cauzat de acordare unor credite foarte mari care nu au mai fost returante. Dinulescu a fost arestat la 19 februarie 1997, dar a fost eliberat sub control judiciar. Fuge în SUA, dar este readus în ţară şi condamnat la 10 ani de puşcărie, el fiind unul dintre puţinii bancheri care au plătit pentru ingineriile financiare făcute.
FNI şi FNA, fonduri legate de Sorin Ovidiu Vântu
După Bancorex, falimentul cu cel mai mare impact a fost cel al Fondului Naţional de Investiţii ( FNI). În mai 2000, fondul a intrat în incapacitate de plată, şi peste 300.000 de români au fluierat a pagubă. O pagubă care a totalizat 3.994 miliarde de lei. La un curs mediu de 2.000 de lei, rezultă că s-au evaporat aproximativ două miliarde de dolari. Sorin Ovidiu Vântu, cel care a înfiinţat FNI şi era considerat principalul vinovat, nu a plătit pentru acest dezastru, în schimb statul a plătit peste 100 de milioane de euro din cauza implicării CEC, care încheiase cu FNI cu contract de garantare a investiţiilor realizate de fond. Tot în gestiunea lui Sorin Ovidiu Vântu putem reţine şi căderea Fondului Naţional de Acumulare. Acesta şi-a dat obştescul sfârşit în mai 2009, nu înainte ca din conturile sale să se evapore circa 9 milioane de dolari.
Bănci mici, fraude mari
La capitolul falimente bancare le mai putem aminti pe cele ale băncilor Albina (o pagubă de 23,3 milioane de dolari), Credit Bank (o pagubă de 20 de milioane de dolari), Banca Inter-naţională a Religiilor (o pagubă de aproximativ 67 de milioane de dolari). Am putea adăuga pe această listă a falimentelor Banca Columna (BC) şi Banca Română de Scont (BRS).
Caritas, mirajul banilor
Mirajul unei îmbogăţiri rapide şi fără niciun fel de efort a făcut ca sute de mii de români să se îmbulzească la jocul Caritas, pus la punct de Ioan Stoica. Caritas a fost un joc de tip piramidal, care a funcţionat în România la începutul anilor ‘90. Caritas-ul lui Papa Stoica, cum era acesta alintat în vremurile de glorie ale jocului, a lăsat în urmă un număr de aproximativ 256.000 de păgubiţi, potrivit dosarelor din instanţe, din întreaga ţară. Prejudiciul a fost estimat la 130 de miliarde de lei vechi - 78 de milioane de dolari la cursul valutar din 1994, anul în care a fost declarat falimentul Caritas. Ioan Stoica a făcut doar un an şi jumătate de puşcărie.
SAFI, o altă escrocherie
SAFI fost înfiinţat în 1993 şi a intrat în faliment în 1996, iar paguba lăsată în buzunarele investitorilor s-a ridicat la aproximativ 300.000 de dolari. Schema de fraudare a fost identică cu cea care a funcţionat în cazul FNI. Astfel, se cumpărau certificate de investitor, iar banii erau ulterior plasaţi către companii necotate: în cazul SAFI, sub formă de împrumut către grupurile de firme controlate de persoane apropiate SAFI. Se raportau creşteri ale valorii unităţii de fond, atunci când oameni apropiaţi conducerii intenţionau să facă retrageri. Valorile la care erau convertite în bani nu aveau legătură cu cele reale. Potrivit procurorilor care au întocmit dosarul SAFI, în perioada decembrie 1993 - martie 1996, au fost întocmite documente fictive în legătură cu valoarea activului net al Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri. Printre cei implicaţi în scandal s-au aflat Viorel Cataramă şi Gelu Tofan.
Apar și puii Caritas-ului
Unul dintre cele mai răsunătoare falimente ale jocurilor de tip Caritas este cel al jocului Delphin, care a provocat o pagubă de 16,5 milioane dolari. Să nu uităm nici Mega Caritasul, cu o gaură de 5 milioane de dolari, sau Mondoprosperul lui Gheorghe Popilean, care a fraierit 10.000 de naivi, dându-le o ţeapă de 2,5 milioane dolari.
Apar și puii Caritas-ului
Unul dintre cele mai răsunătoare falimente ale jocu¬rilor de tip Caritas este cel al jocului Delphin, care a provocat o pagubă de 16,5 milioane dolari. Să nu uităm nici Mega Caritasul, cu o gaură de 5 milioane de dolari, sau Mondoprosperul lui Gheorghe Popilean, care a fraierit 10.000 de naivi, dându-le o ţeapă de 2,5 milioane dolari.
Falimentele ne scumpesc poliţele de asigurare
Primele plăţi din Fondul de Grantare a Asiguraţilor către creditorii de asigurări ai soci-etăţilor din domeniu aflate în faliment au început în anul 2005. La nivelul ultimilor zece ani, cele mai mari despăgubiri au fost achitate clienţilor companiilor Eurasig (13,8 mil. lei), Metropol (13,2 mil. lei) şi Grup AS (10,8 mil. lei), 1,95 mil. lei pentru clienţii Delta Addendum Asigurări Generale, pentru Croma au fost viraţi 1.075 mil. lei, în vreme ce pentru ADAS s-a plătit 71.582 de lei. În 2014, suma plătită ca despăgubiri a fost de 1,29 de mil. lei. Acum a venit rândul să se plătească şi pentru Astra Asigurări, iar despăgubirile sunt estimate la 700 de mil. lei.
Vezi galeria fotoImediat după 1990, România a fost împânzită de bănci. Mai mari, mai mici, toate au speculat dorinţa românilor de a avea tot ce până atunci le fusese interzis. În goana după câștiguri imense şi profitând de multe ori de complicitatea clasei politice, bancherii au călcat în picioare toate normele. Nu au trecut decât câţiva ani, şi aceşti exponenţi ai noului capitalism au început să fie răpuşi de propria lăcomie şi hoţie. Furtuna bancară a fost întregită de tsunamiul stârnit de jocurile de tip Caritas, dar şi de unele fonduri de investiţii. Ele au lăsat rapid sute de mii de români fără agoniseala de o viaţă.
Dezastrul Bancorex, cel mai scump
Cel mai răsunător faliment a fost cel al Bancorex-ului. Falimentul său a însemnat 2,4 miliarde de dolari pierduți de România, din care s-au recuperat foarte puţini de la cei care şi-au construit imperii financiare cu banii băncii. Prăbușirea Bancorex a început în 1997. Potrivit Curţii de Conturi, aici au fost descoperite nereguli grave, cele mai multe vizând acordarea de credite cu garanții fictive unor firme sau mari companii. Printre cei care s-au înfruptat din vistieria Bancorex îi regăsim pe fraţii George şi Constantin Păunescu, care au luat un credit de 189 de milioane de dolari, dar înapoi nu au mai dat decât 20 de milioane de dolari.
Banca Agricolă, un minus de 800 de milioane de dolari
Falimentul Băncii Agricole a provocat un prejudiciu de peste 800 de milioane de dolari. Fiind o bancă de stat, puterea politică a impus acordarea unor credite către diverse firme care nu le-au mai achitat niciodată. În final, paguba a fost preluată la dator ia publică şi am plătit-o cu toţii. După ce banca a intrat în dificultăţi, în noiembrie 2001, statul român a vândut ce mai rămăsese din unitate unui consorţiu format din banca austriacă Raiffeisen Zentralbank (RZB) şi Fondul Româno-American de Investiţii (FRAI). Pentru a o pregăti de privatizare, statul a mai cheltuit 150 de milioane de dolari, pentru ca în final să o vândă cu doar 15 milioane de dolari, ulterior făcându-se o majorare de capital de 37 de milioane de dolari.
Dacia Felix şi Bankcoop
„Dacia Felix” a fost cea care a deschis balul falimentelor bancare. Acţionarul principal, Sever Mureşan, care era şi membru în Consiliul de Administraţie, împreună cu prim-vicepreşedintele Horia Mircea Hossu au fost cei care au falimentat-o. Căderea băncii a lăsat în urmă o gaură de 160 de milioane de dolari. Ancheta penală a fost declanşată la începutul anului 1997, dar procesul s-a încheiat abia în 2003. Mureşan şi Hossu au fost absolviţi de orice vină, iar celor 160 de milioane de dolari li s-a pus cruce.
Înființată în 1990, Banca de Credit Cooperatist „Bankcoop” a însemnat al doilea faliment bancar. Declinul ei a început în 1996, sub conducerea lui Alexandru Dinulescu. Falimentul Bankcoop a consemnat un prejudiciu estimat la 1,5 miliarde de dolari, el fiind cauzat de acordare unor credite foarte mari care nu au mai fost returante. Dinulescu a fost arestat la 19 februarie 1997, dar a fost eliberat sub control judiciar. Fuge în SUA, dar este readus în ţară şi condamnat la 10 ani de puşcărie, el fiind unul dintre puţinii bancheri care au plătit pentru ingineriile financiare făcute.
FNI şi FNA, fonduri legate de Sorin Ovidiu Vântu
După Bancorex, falimentul cu cel mai mare impact a fost cel al Fondului Naţional de Investiţii ( FNI). În mai 2000, fondul a intrat în incapacitate de plată, şi peste 300.000 de români au fluierat a pagubă. O pagubă care a totalizat 3.994 miliarde de lei. La un curs mediu de 2.000 de lei, rezultă că s-au evaporat aproximativ două miliarde de dolari. Sorin Ovidiu Vântu, cel care a înfiinţat FNI şi era considerat principalul vinovat, nu a plătit pentru acest dezastru, în schimb statul a plătit peste 100 de milioane de euro din cauza implicării CEC, care încheiase cu FNI cu contract de garantare a investiţiilor realizate de fond. Tot în gestiunea lui Sorin Ovidiu Vântu putem reţine şi căderea Fondului Naţional de Acumulare. Acesta şi-a dat obştescul sfârşit în mai 2009, nu înainte ca din conturile sale să se evapore circa 9 milioane de dolari.
Bănci mici, fraude mari
La capitolul falimente bancare le mai putem aminti pe cele ale băncilor Albina (o pagubă de 23,3 milioane de dolari), Credit Bank (o pagubă de 20 de milioane de dolari), Banca Inter-naţională a Religiilor (o pagubă de aproximativ 67 de milioane de dolari). Am putea adăuga pe această listă a falimentelor Banca Columna (BC) şi Banca Română de Scont (BRS).
Caritas, mirajul banilor
Mirajul unei îmbogăţiri rapide şi fără niciun fel de efort a făcut ca sute de mii de români să se îmbulzească la jocul Caritas, pus la punct de Ioan Stoica. Caritas a fost un joc de tip piramidal, care a funcţionat în România la începutul anilor ‘90. Caritas-ul lui Papa Stoica, cum era acesta alintat în vremurile de glorie ale jocului, a lăsat în urmă un număr de aproximativ 256.000 de păgubiţi, potrivit dosarelor din instanţe, din întreaga ţară. Prejudiciul a fost estimat la 130 de miliarde de lei vechi - 78 de milioane de dolari la cursul valutar din 1994, anul în care a fost declarat falimentul Caritas. Ioan Stoica a făcut doar un an şi jumătate de puşcărie.
SAFI, o altă escrocherie
SAFI fost înfiinţat în 1993 şi a intrat în faliment în 1996, iar paguba lăsată în buzunarele investitorilor s-a ridicat la aproximativ 300.000 de dolari. Schema de fraudare a fost identică cu cea care a funcţionat în cazul FNI. Astfel, se cumpărau certificate de investitor, iar banii erau ulterior plasaţi către companii necotate: în cazul SAFI, sub formă de împrumut către grupurile de firme controlate de persoane apropiate SAFI. Se raportau creşteri ale valorii unităţii de fond, atunci când oameni apropiaţi conducerii intenţionau să facă retrageri. Valorile la care erau convertite în bani nu aveau legătură cu cele reale. Potrivit procurorilor care au întocmit dosarul SAFI, în perioada decembrie 1993 - martie 1996, au fost întocmite documente fictive în legătură cu valoarea activului net al Fondului Mutual al Oamenilor de Afaceri. Printre cei implicaţi în scandal s-au aflat Viorel Cataramă şi Gelu Tofan.
Apar și puii Caritas-ului
Unul dintre cele mai răsunătoare falimente ale jocurilor de tip Caritas este cel al jocului Delphin, care a provocat o pagubă de 16,5 milioane dolari. Să nu uităm nici Mega Caritasul, cu o gaură de 5 milioane de dolari, sau Mondoprosperul lui Gheorghe Popilean, care a fraierit 10.000 de naivi, dându-le o ţeapă de 2,5 milioane dolari.
Apar și puii Caritas-ului
Unul dintre cele mai răsunătoare falimente ale jocu¬rilor de tip Caritas este cel al jocului Delphin, care a provocat o pagubă de 16,5 milioane dolari. Să nu uităm nici Mega Caritasul, cu o gaură de 5 milioane de dolari, sau Mondoprosperul lui Gheorghe Popilean, care a fraierit 10.000 de naivi, dându-le o ţeapă de 2,5 milioane dolari.
Falimentele ne scumpesc poliţele de asigurare
Primele plăţi din Fondul de Grantare a Asiguraţilor către creditorii de asigurări ai soci-etăţilor din domeniu aflate în faliment au început în anul 2005. La nivelul ultimilor zece ani, cele mai mari despăgubiri au fost achitate clienţilor companiilor Eurasig (13,8 mil. lei), Metropol (13,2 mil. lei) şi Grup AS (10,8 mil. lei), 1,95 mil. lei pentru clienţii Delta Addendum Asigurări Generale, pentru Croma au fost viraţi 1.075 mil. lei, în vreme ce pentru ADAS s-a plătit 71.582 de lei. În 2014, suma plătită ca despăgubiri a fost de 1,29 de mil. lei. Acum a venit rândul să se plătească şi pentru Astra Asigurări, iar despăgubirile sunt estimate la 700 de mil. lei.
Sponsorizat de 
Galerie foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu