Prognoza
meteo nu mai este de multă vreme la televiziune un gen informativ
scurt, clar și înfipt, constând în anunțarea obiectivă a unor fenomene
meteorologice și a temperaturilor. Sunt aproape 20 de ani de când Pro TV
lansa o emisiune non-conformistă, pe muchia divertismentului, în care
Gianina Corondan se răsfăța prezentând strident vremea. Prima apariție
de acest fel de la noi contrasta cu maniera protocolară, încheiată la
nasturi, în care știrile meteo fuseseră abordate la televiziunea
publică. De atunci, toate televiziunile, fără excepție, s-au descătușat
și au trecut la atac, folosind pretextul prognozelor pentru a-și spori
audiența. Cu mesaj și recuzită schimbate, anunțul meteorologic s-a
transferat în divertisment, păstrând totuși ceva informație pentru a-i
justifica existența în grilă. Curat
infotainment!
Deși este, de regulă, o emisiune scurtă, apendice la
programele de știri sau la pachetele matinale, prezentarea vremii se
bucură de toată atenția din partea producătorului. Alegerea
prezentatorilor se face după aceeași grilă cu cea a emisiunilor cu
vedete: fete frumoase, picioare lungi, profil agreabil sau băieți tineri
cu alură sportivă. Internetul spune că Meteo este cea mai populară
emisiune în Mexic, de când a poposit aici o foarte sexy prezentatoare,
cu voce explozivă și poponeț impetuos, dublând audiența emisiunii.
Bătălia pentru audiență trece și prin știri, așadar prezentarea vremii
probabile rămâne un pretext excelent. Oricât ar fi de pragmatică nevoia
oamenilor de a afla cum e vremea pentru a-și adapta activitățile,
îmbrăcămintea, călătoriile etc., felul cum se împachetează aceste
informații – altminteri ușor de accesat pe Internet de pe site-uri
specializate ca accuweather.com, vremea.net, meteo.ro sau, și mai sigur,
inmh.ro – contează în epoca presei emoționale, a senzaționalismului
declarat.
S-a schimbat și decorul devenit, de când cu tehnicile digitale,
interactiv, cu hărți fabuloase arătând ciclonul și anticiclonul, norul
sau curentul direct din satelit. Prezentatorii ating, ca niște
magicieni, harta, punându-i telespectatorului pe tavă informații
complexe și spectaculoase, de neimaginat acum două decenii. Animații,
efecte speciale, grafice, toate sunt antrenate pentru a ține atenția și
audiența. Mai mult, Digi24 vine cu imagini în timp real din orașele
patriei cu temperaturile și precipitațiile aferente, asistat de Google
Earth și alte minuni ale noilor tehnologii. Decorul ca decorul, dar și
costumația contează. Pro Tv, care a dat cândva tonul, se deosebește și
azi de alte televiziuni îmbrăcând un actor, pe Florin Busuioc-Busu, în
haine fistichii și punându-l în dialog amical cu prezentatorii știrilor
matinale. Pentru a-i spori popularitatea, prezentatorului i s-a
distribuit un rol, între filosof și măscărici, care lansează ghicitori
și probleme de perspicacitate fără legătură cu starea vremii. Dealtfel,
tot Pro TV a experimentat transformarea unui băiat de la Meteo,
altminteri destul de șters, în mire-vedetă, cu nuntă transmisă live și
divorț în mai multe episoade. Excepție de la aceste formate face
Săptămâna de vreme de la Realitatea TV, cu un pronunțat caracter info-educativ, o excepție în peisajul televizual. O excepție pozitivă.
Nimic nu se economisește când e vorba de provocarea emoției. S-a
renunțat la termenii prea tehnici, preferându-se descrieri
expresive.Textul prognozelor este când complice, când apocaliptic, cu
exaltări și lacrimi.
”Avem vești proaste.”, avertizare de cod galben,
portocaliu, roșu”,”temperaturi incendiare”,”cea mai friguroasă iarnă
din ultima sută de ani”,”fenomene extreme”,”caniculă fără precedent” etc.
, așa
sună Apocalipsa zilnică, interpretată ca în filme. Chiar dacă potopul
se dovedește a fi, în realitate, o banală ploaie, atenția
telespectatorului este mobilizată. Într-o cercetare publicată acum
câțiva ani de ActiveWatch cu titlul
Un om a mușcat o știre, sunt
analizate formatele, durata, formulările, tehnica de captare a
audienței în știri, ilustrând cu felul cum s-au prezentat ninsorile
unei zile de iarnă:
”Vampirismul
emoţional pare să devină o practică tot mai întâlnită în televiziunea
contemporană. Jurnalul de ştiri nu mai este doar un produs informativ,
ci o adevarată incursiune în universul psiho-afectiv al tuturor
actorilor implicaţi (prezentatorii, corespondenţii, personajele ştirii,
dar şi telespectatorii). În încercarea de a da consistenţă actului
jurnalistic, buletinul de ştiri nu se mai adresează unor telespectatori
anonimi, ci unor martori. Se construieşte o buclă atemporală şi
aspaţială în care contează doar sentimentele de moment pe care ştirile
le pot stârni. Practic, telespectatorul-martor nu mai trebuie să
evalueze sau să ia decizii. Trebuie doar să simtă”, este concluzia studiului.
Articol apărut și în revista ”22”
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti
contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si
trimite-l la editor[at]contributors.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu