Îmi sunt neclare, recunosc, diferenţele pe care le fac procurorii
între şantaj şi ameninţare. Înţeleg că iniţial au considerat că a fost
mai grav, respectiv şantaj, şi că pe urmă au zis că de fapt n-a fost aşa
grav, ci doar o ameninţare. Repet, nu ştiu cum fac ei diferenţa. Cert
este că un om, nu întâmplător preşedinte al României, i-a spus unei
femei să fie atentă ce face, că altfel poate n-o să îşi mai găsească
bărbatul seara acasă. Tot nu întâmplător, femeia aceea făcea parte
dintr-o comisie care verifica posibilele ilegalităţi comise de domnul pe
atunci preşedinte al României. Indiferent ce vor decide procurorii şi
judecătorii, este inadmisibil ca un bărbat, cu atât mai mult de la
înălţimea unei funcţii publice, să creadă că poate să facă lucrul acesta
şi să considere că e normal să profereze astfel de declaraţii, fără
niciun fel de responsabilitate. O eventuală dezvinovăţire a sa va
însemna doar că oricine va putea să considere că poate să facă asta,
fără să sufere vreun fel de consecinţe. Cu atât mai mult, cu cât nu a
fost prima declaraţie de acest gen a lui Traian Băsescu. Dimpotrivă, ne
amintim celebra „o fi bine, domnule chestor”, spusă, ce e drept, în
calitate de preşedinte suspendat. Traian Băsescu a reuşit, din păcate,
să ducă anormalul şi jignirile la nivel de normă, la nivel de
obișnuinţă, astfel încât violenţa verbală nu mai pare incriminabilă şi
nici imputabilă.
Sponsorizat de 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu