luni, 9 noiembrie 2015

Constiinta nefericita: Reflectii despre Romania de azi

Constiinta nefericita: Reflectii despre Romania de azi

Vladimir Tismaneanu noiembrie 9, 2015 Politica & Doctrine, Societate/Life
5 comentarii 729 Vizualizari
Faptul ca establishmentul politic romanesc (Parlament, guvern, partide, presedintie) e putred nu mai trebuie dovedit. Este, cum se spune, self-evident. Speranta se numeste societatea civila, un concept vag, nebulos, ambiguu. O spun in cunostinta de cauza, am scris carti pe acest subiect. Societatea civila nu este aceasi lucru cu cea politica si nici n-ar trebui sa fie. Nu ea are menirea sa rezolve tensiunile politicului. Sa luam trei exemple: Ungaria, Rusia, Venezuela. In aceste tari alienarea celor de la putere in raport cu fortele democratic-liberale este incontestabila. Riposta nu este insa recursul la violenta, ci acel lung mars al rezistentei civice fara de care sansele noastre se destrama definitiv. Nu e vorba aici de resemnare, de defetism, ci de realism.
Problema este cum se poate iesi din acest cul-de-sac? Intr-un stat de drept, chiar unul fragil si imperfect, solutia problemelor politice este negocierea, dialogul, nu violenta. O prefer pe Hannah Arendt lui Sartre. Sigur, minciunile in politica alimenteaza atractia spre violenta a celor mintiti. Cu cat mai flagrante minciunile, cu atat mai puternic acest magnetism.
Exista ceea ce se cheama un prag al suportabilitatii, iar cand acesta este trecut, nu trebuie sa ne miram ca se ajunge la confruntari deloc pasnice. Cei care detin monopolul violentei legitime nu trebuie sa uite ca acesta e un rezultat al unui contract. Daca incalca acest contract in mod constant, cealalata parte are dreptul sa protesteze radical. Asa incep revolutiile…
Mutenia si gafele guvernantilor sunt strigatoare la cer. Dar vocile societatii civile, ale protestuui legitim, ale nesupunerii civice, trebuie sa-si pastreze luciditatea. Suna utopic? Nu cred. Revolutia “Solidaritatii” in Polonia a fost non-violenta si auto-limitata. Pe scurt, chiar si in momente de incandescenta revolutionara, nascute din constiinta falimentului pseudo-elitei politice, democratii isi pastreaza calmul. Timp in care se organizeaza, gandesc strategii, le traduc in actiune, mentin vie ceea ce Hegel numea constiinta nefericita, ori, altfel spus, spiritul unei negativitati care refuza sa capituleze. O precizare: orice asemanare cu situatia Romaniei de azi nu este deloc intamplatoare, ci chiar dorita…
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro
Citeste mai multe despre: , , , , , ,


Currently there are "5 comments" on this Article:

  1. alex spune:
    Se contureaza tot mai mult o stare de dezamagire si depresie.
    Se pare ca am ratat ca popor o ocazie ce apare doar o data la o generatie.
    “Punct si de la capat” a devenit dar un alt slogan de campanie, care a dat bine in noiembrie 2014 si a expirat in noiembrie 2015.
    Dinspre presedintele Klaus Iohannis nu a venit decit un vag parfum neindeminatic de exercitiu calp de imagine publica, o grotesca inactivitate si o obedienta (asumata? impusa?) a acestuia fata de clasa politica si sistemul ce in fond l-a propulsat (mai bine zis infiltrat) in scaunul prezidential.
    Nici un cuvint despre o eventuala lustratie a celor ce au facut politica in ultimii 25 de ani.
    Nici un cuvint despre limitarea privilegiilor (imunitate si restul…)
    Nici un cuvint despre reducerea numarului e parlamentari.
    Nici un cunvint despre o reala depolitizare a aparatului de stat.
    Nici un cuvit despre reale condamnari si reale confiscari de avere (mai mult de 2-3 ani cu suspendar si/sau eliberare conditionata dupa nici un an de dupa gratii).
    Nici un cuvint despre limitarea mandatelor .
    Nici un cuvint despre rescrierea constitutiei si schimbarea din temelii a sistemului de legi si ordonante ce au facut posibila “innobilarea cu impunitate” a unei hidre politce transpartinice.
    Sa fie oare Klaus Iohannis ultima mare dezamagire a acestui popor? Sedintele de consfatuire in care se vede tovarasul Mihalache la dreapta lui…numirea unu aparatcik ortododox-spalator de plagiate precum Cimpeanu in functia de prim- ministru, relegitimarea partidelor prin consfatuirile (oare ce le-a promis…ca ii scapa, ca ii spala, ca nu le atinge bazele reale ale puterii??) facute cu usile inchise saptamina trecuta…tind sa il contureze ca cel mai insidiios si mai viclean personaj politic din ultimii 25 de ani. Inca nu l-a egalat pe Iliescu, nu a avut nevoie de mineri sau de jandarmi, dar a stins si ucis in fasa o miscare reala de protest ce tinea in ea germenii innoirii. Calul troian suprem si-a facut datoria.
  2. Ali spune:
    Aveti foarte multa dreptate, dle Profesor Tiosmaneanu!
    Problema e ca acest concept vag, nebulos, ambiguu numit societate civila e vazut de comilitoni si de adversarii ideilor protestatarilor foarte diferit: primii le acorda competenta si autoritate infinita, ceilalti ii considera golani, declasati, viermi, ciumpalaci.
  3. dusu spune:
    democratii trebuie sa ramina lucizi
    nu cred ca amestecind parlamentul cu presedentia de azi e dovada de luciditate
    nu sint un adept al neamtului rominesc,dar nu accept sa fie comparat cu hoti
    faptul ca realizeaza ca anticipatele ar produce mai mult rau decit bine ptr o parte a societati,e dovada de luciditate.
    doar participind la civilizarea mindrului popor,ani dupa ani,poti ajuta sa ramina confruntarile la nivel verbal
  4. adrian petreanu spune:
    Domnule profesor,
    Tema pusa in discutie ar necesita o abordare mult mai laborioasa. Eu m-as referi doar la afirmatia din prima propozitie : “Faptul ca establishmentul politic romanesc (Parlament, guvern, partide, presedintie) e putred nu mai trebuie dovedit. Este, cum se spune, self-evident. ”
    Nu cred ca este aprecierea cea mai potrivita. Teoretic, parlamentul, guvernul, presedintia ar trebui sa fie alcatuit din reprezentanti ai natiei care sa fie mult peste nivelul mediu al acesteia ca pregatire, inteligenta, intetelegere a realitatilor tarii si a celor din lume si altele. Or noi constatam ca acestea sunt la nuivelul mediu sau chiar mai jos, dar putred este prea mult. Dupa o dictatura sau regim autoritar, populatia nu are nici cunostintele si nici exercitiul democratic. Nu stie cum sa-si aleaga reprezentantii. Trebuie sa treaca mai multe generatii. Vedem ca si la alte state cu pretentii de democratii consolidate, in parlamentele lor si chiar presedinti sau prim ministri nu sunt de cea mai buna calitate. Nu vreau sa dau exemple concrete, dar se gasesc suficiente si in Europa si peste ocean. Acolo unde strada a incercat sa-si aleaga liderii si ma refer la nordul Africii, Orientul Mijlociu, Ucraina si altele a rezultat mai mult haos decat sisteme democratice su au fost promovati lideri nepotriviti. Indemnul unor ambasade de a transforma Piata Universitatii intr-un soi de Maidan nu cred ca ar trebui urmat.
    Stiu ca ati absolvit sectia de sociologie, dar mediul in care ati trait in Romania, cu parere de rau o spun, nu cred ca a facut posibila o buna cunoastere a cetateanului mediu din Romania, mai ales ca era si unalt fel de regim politic in care acesta nu se prea exprima. Dar acesta este cel care formeaza baza alegatorilor, el inclina balanta, iar pana va constientiza rolul sau si cine sa-l reprezinte si sa-l conduca mai trebuie sa treaca ceva vreme.
  5. Falstaff spune:
    Dvs cum stati cu constiinta, ca sa publicati aceasta instigare la “confruntari de loc pasnice”?
    Aveti de raspuns la aceasta intrebare, pentru ca DA, situatia politica a Romaniei este clar insuportabila, dar si pentru ca NU!!!! solutia nu este doar una, violenta despre care spuneti doar ca nu v-ar mira!
    Ori nu realizati gravitatea momentului istoric pe care-l traieste astazi RO, ori nu aveti aceleasi prioritati ca cele exprimate, cu fermitate, inteligenta si demnitate, de catre tinerii protestatari, care-i problema dvs???
    Vi se pare responsabil, sau constructiv, sa puneti “=” intre Ponta, Oprea, Dragnea, si Iohannis?
    Probabil ca, la fel ca alte comentarii in care nu va aplaudam, si acesta va fi cenzurat…nu e grav insa, decat pentru cei care cenzureaza, pentru ca apoi sa se planga de coruptie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu