În România, aproape 100.000 de case nu au curent electric. Oamenii
nici nu știu ce înseamnă un bec și figurează în statisticile statu-lui
doar pe hârtii, pentru că în rest au fost uitați în beznă. Un singur om a
reușit să facă ce n-a făcut statul în ani de zile.
Este vorba despre Iulian Angheluță, fondatorul Asociației Free Miorița, un tânăr care străbate țara în lung și în lat pe bicicletă și duce lumină în casele oamenilor și în școli. „Am început acum aproape trei ani, prin acți¬unea «Lumină pentru Ursici». Soluția propusă de noi era locală, cu energie verde. Am reușit acest lucru, în septembrie 2013, când am montat cele 14 sisteme fotovoltaice”, povestește Iulian. Și pentru că proiectul a fost un succes, a urmat „Lumină pentru România”. „Am pornit campania «Lumină pentru România», al cărei scop este de a identifica familiile fără acces la electricitate și de a le instala sisteme cu panouri fotovol¬taice pentru iluminat și acces la educație și infor¬mare”, explică Iulian Angheluță. Tinerii volun¬tari au dus până acum lumină în patru școli și la 30 de familii din opt județe ale țării.
Asociația lui Iulian Anghe¬luță a ajutat mai multe școli din țară și cu 70 de calculatoare și echipamente IT. Lumina vine în sate și școli cu ajutorul donatorilor, în schimb, ajutorul de la autoritățile centrale este inexistent, explică Iulian Angheluță.
Deși România pare de multe ori fără speranță, Iulian crede că se poate. „Da, în România se poate. Din păcate, sau din fericire, orice. Cred că schimbarea trebuie să vină din noi, încă mai cred în puterea exemplului și în lupta de zi cu zi cu noi înșine și cu autori¬tățile, și nu doar o dată la patru ani. Noi ar trebui să facem ceea ce spunem și ceea ce ne dorim, iar statul și autoritățile să își facă treaba pentru care sunt aleși și plătiți”, încheie Iulian Angheluță.
Potrivit ultimei evaluări oficiale, în România există încă 98.871 gospodării neelectrificate, iar 95 de localităţi nu au deloc curent electric.
Teatru în rusă fără subvenţii
Într-o Românie în care alte minorităţi etnice aşteaptă de la stat privilegii în contradicţie cu prevede¬rile Constituţiei, se poate şi altfel. Demonstrează asta comunitatea ruşilor lipoveni din România care îşi promovează tradiţiile şi obiceiurile pentru cei peste 35 de mii de ruşi lipoveni din ţara noastră. La Brăila, nimeni nu cere nimic de la stat. „Există un cerc de teatru împreună cu Şcoala Aleksandr Sergheevici Puşkin, din mijloacele noastre proprii. Piesele se joacă în limba rusă, în oraşele din zonă, unde există comu¬nităţi de ruşi lipoveni. De exemplu, din Cehov, «Livada de vişini şi ale opere. Au câştigat şi numeroase distincţii”, spune deputatul Ignat Miron, reprezentantul ruşilor lipoveni în Parlamentul României. (M. Gîrlaşiu)
O identitate păstrată din stepele Asiei
O altă minoritate importantă care luptă pentru păstrarea identi¬tăţii şi a vechilor tradiţii şi obiceiuri este minoritatea tătarilor turco-mu¬sulmani din Dobrogea, acolo unde trăiesc aproape 40 de mii de etnici tătari. Suflete care luptă pe cont propriu să îşi promoveze cultura şi identitatea prin festivaluri anuale ale dansului, portului, muzicii sau limbii tătăreşti. Există chiar şi un turneu unde tinerii tătari îşi măsoară forţele în lupte tradiţio¬nale, iar începând de anul trecut, la Universitatea „Ovidius” din Cons-tanţa se studiază cursul de istoria şi civilizaţia tătarilor. Oameni care au grijă ca limba şi obiceiurile comuni¬tăţii să fie învăţate încă de la cele mai fragede vârste. Copiii tătarilor studiază limba tătărească, dar şi matematica sau engleza la școlile comunitare. „Nu lipsesc nici acțiu-nile umanitare, precum cele de strângere de haine sau mâncare pentru familiile nevoiașe”, spune Adina Bocai de la Uniunea Tătară. (M. Gîrlaşiu)
Fără „spate” politic
▲ Primarul din Slava Cercheză, Ivan Ignat (foto centru), este pe cale să-şi încheie al şaselea mandat, fiind în funcţie din 1992. De mirare nu este neapărat longevitatea, cât faptul că Ignat nu a vrut nici în ruptul capului să se înscrie în vreun partid politic. Primarul a refuzat toate ofertele, indiferent dacă au fost însoţite de promisiunea unor favoruri ale potentaţilor din Tulcea sau de ameninţări. „Presiuni au fost, dar nu am cedat. Am zis nu şi nu, iar acum nici măcar nu mai încearcă”, a spus căposul lipovean. A reuşit să evite pedeapsa obişnuită în asemenea cazuri, anume tăierea fondurilor. „La început a fost mai greu, dar fiind inginer agronom, mai cunoşteam oameni pe la Direcţia Agricolă. Acum mai primim şi noi fonduri, mai pe la jumătatea listei, că nu-s nici de la PDL, nici de la PSD”, a spus Ignat. Nu s-a lăsat în baza milosârdiei celor de la judeţ şi a atras în comună fonduri europene de 2,5 milioane de euro şi mai vrea să înceapă şi alte proiecte.
▲ Marea lui apăsare este însă alta: „Ne-au plecat tinerii în Italia şi Spania şi nu ştiu dacă se mai întorc. Pe bătrânii ce au mai rămas îi ajutăm şi noi” (A. Ilie).
Demnitate recâştigată în comuna fără de partide
▲ Valentin Vrabie, primar în Peştera (jud. Constanţa), a fost convocat în 2009 la „judeţ”, unde tandemul Nicuşor Constantinescu-Radu Mazăre i-a trasat sarcinile: cui să dea contractele, unde să redirecţioneze investitorii locali ş.a.m.d. Când Vrabie a întrebat ce foloase o să aibă comunitatea din toate astea, i s-a spus: „Ce întrebare-i asta? O să ai o relaţie bună cu noi!”. Primarul nu a apreciat oferta şi a demisionat din PSD, iar 12 din cei 13 consilieri şi-au părăsit şi ei partidele. Rămaşi de capul lor, s-au descurcat de minune, chit că de la judeţ nu au mai văzut o para chioară. Din taxele locale plătite de proprietarii unui parc de turbine eoliene, au fost bani pentru şcoli, dispensar şi drumuri, fără ca vreun partid să mai sifoneze banii.
▲ Primăria îi sprijină financiar şi pe localnicii care ajung la facultate. „La noi nu mai există abandon şcolar”, spune Vrabie. Şi mai importantă i se pare schimbarea mentalităţii oamenilor. „În 2008, nu mai aveau speranţe, acum au pretenţii. Şi-au recăpătat demni¬tatea. Partidele nu au mai fost lăsate să intre cu bocancii lor mizerabili în vieţile oame¬nilor”, a conchis primarul din Peştera. (A. Ilie)
Vezi galeria fotoEste vorba despre Iulian Angheluță, fondatorul Asociației Free Miorița, un tânăr care străbate țara în lung și în lat pe bicicletă și duce lumină în casele oamenilor și în școli. „Am început acum aproape trei ani, prin acți¬unea «Lumină pentru Ursici». Soluția propusă de noi era locală, cu energie verde. Am reușit acest lucru, în septembrie 2013, când am montat cele 14 sisteme fotovoltaice”, povestește Iulian. Și pentru că proiectul a fost un succes, a urmat „Lumină pentru România”. „Am pornit campania «Lumină pentru România», al cărei scop este de a identifica familiile fără acces la electricitate și de a le instala sisteme cu panouri fotovol¬taice pentru iluminat și acces la educație și infor¬mare”, explică Iulian Angheluță. Tinerii volun¬tari au dus până acum lumină în patru școli și la 30 de familii din opt județe ale țării.
PUBLICITATE
Asociația lui Iulian Anghe¬luță a ajutat mai multe școli din țară și cu 70 de calculatoare și echipamente IT. Lumina vine în sate și școli cu ajutorul donatorilor, în schimb, ajutorul de la autoritățile centrale este inexistent, explică Iulian Angheluță.
Deși România pare de multe ori fără speranță, Iulian crede că se poate. „Da, în România se poate. Din păcate, sau din fericire, orice. Cred că schimbarea trebuie să vină din noi, încă mai cred în puterea exemplului și în lupta de zi cu zi cu noi înșine și cu autori¬tățile, și nu doar o dată la patru ani. Noi ar trebui să facem ceea ce spunem și ceea ce ne dorim, iar statul și autoritățile să își facă treaba pentru care sunt aleși și plătiți”, încheie Iulian Angheluță.
Potrivit ultimei evaluări oficiale, în România există încă 98.871 gospodării neelectrificate, iar 95 de localităţi nu au deloc curent electric.
Teatru în rusă fără subvenţii
Într-o Românie în care alte minorităţi etnice aşteaptă de la stat privilegii în contradicţie cu prevede¬rile Constituţiei, se poate şi altfel. Demonstrează asta comunitatea ruşilor lipoveni din România care îşi promovează tradiţiile şi obiceiurile pentru cei peste 35 de mii de ruşi lipoveni din ţara noastră. La Brăila, nimeni nu cere nimic de la stat. „Există un cerc de teatru împreună cu Şcoala Aleksandr Sergheevici Puşkin, din mijloacele noastre proprii. Piesele se joacă în limba rusă, în oraşele din zonă, unde există comu¬nităţi de ruşi lipoveni. De exemplu, din Cehov, «Livada de vişini şi ale opere. Au câştigat şi numeroase distincţii”, spune deputatul Ignat Miron, reprezentantul ruşilor lipoveni în Parlamentul României. (M. Gîrlaşiu)
O identitate păstrată din stepele Asiei
O altă minoritate importantă care luptă pentru păstrarea identi¬tăţii şi a vechilor tradiţii şi obiceiuri este minoritatea tătarilor turco-mu¬sulmani din Dobrogea, acolo unde trăiesc aproape 40 de mii de etnici tătari. Suflete care luptă pe cont propriu să îşi promoveze cultura şi identitatea prin festivaluri anuale ale dansului, portului, muzicii sau limbii tătăreşti. Există chiar şi un turneu unde tinerii tătari îşi măsoară forţele în lupte tradiţio¬nale, iar începând de anul trecut, la Universitatea „Ovidius” din Cons-tanţa se studiază cursul de istoria şi civilizaţia tătarilor. Oameni care au grijă ca limba şi obiceiurile comuni¬tăţii să fie învăţate încă de la cele mai fragede vârste. Copiii tătarilor studiază limba tătărească, dar şi matematica sau engleza la școlile comunitare. „Nu lipsesc nici acțiu-nile umanitare, precum cele de strângere de haine sau mâncare pentru familiile nevoiașe”, spune Adina Bocai de la Uniunea Tătară. (M. Gîrlaşiu)
Fără „spate” politic
▲ Primarul din Slava Cercheză, Ivan Ignat (foto centru), este pe cale să-şi încheie al şaselea mandat, fiind în funcţie din 1992. De mirare nu este neapărat longevitatea, cât faptul că Ignat nu a vrut nici în ruptul capului să se înscrie în vreun partid politic. Primarul a refuzat toate ofertele, indiferent dacă au fost însoţite de promisiunea unor favoruri ale potentaţilor din Tulcea sau de ameninţări. „Presiuni au fost, dar nu am cedat. Am zis nu şi nu, iar acum nici măcar nu mai încearcă”, a spus căposul lipovean. A reuşit să evite pedeapsa obişnuită în asemenea cazuri, anume tăierea fondurilor. „La început a fost mai greu, dar fiind inginer agronom, mai cunoşteam oameni pe la Direcţia Agricolă. Acum mai primim şi noi fonduri, mai pe la jumătatea listei, că nu-s nici de la PDL, nici de la PSD”, a spus Ignat. Nu s-a lăsat în baza milosârdiei celor de la judeţ şi a atras în comună fonduri europene de 2,5 milioane de euro şi mai vrea să înceapă şi alte proiecte.
▲ Marea lui apăsare este însă alta: „Ne-au plecat tinerii în Italia şi Spania şi nu ştiu dacă se mai întorc. Pe bătrânii ce au mai rămas îi ajutăm şi noi” (A. Ilie).
Demnitate recâştigată în comuna fără de partide
▲ Valentin Vrabie, primar în Peştera (jud. Constanţa), a fost convocat în 2009 la „judeţ”, unde tandemul Nicuşor Constantinescu-Radu Mazăre i-a trasat sarcinile: cui să dea contractele, unde să redirecţioneze investitorii locali ş.a.m.d. Când Vrabie a întrebat ce foloase o să aibă comunitatea din toate astea, i s-a spus: „Ce întrebare-i asta? O să ai o relaţie bună cu noi!”. Primarul nu a apreciat oferta şi a demisionat din PSD, iar 12 din cei 13 consilieri şi-au părăsit şi ei partidele. Rămaşi de capul lor, s-au descurcat de minune, chit că de la judeţ nu au mai văzut o para chioară. Din taxele locale plătite de proprietarii unui parc de turbine eoliene, au fost bani pentru şcoli, dispensar şi drumuri, fără ca vreun partid să mai sifoneze banii.
▲ Primăria îi sprijină financiar şi pe localnicii care ajung la facultate. „La noi nu mai există abandon şcolar”, spune Vrabie. Şi mai importantă i se pare schimbarea mentalităţii oamenilor. „În 2008, nu mai aveau speranţe, acum au pretenţii. Şi-au recăpătat demni¬tatea. Partidele nu au mai fost lăsate să intre cu bocancii lor mizerabili în vieţile oame¬nilor”, a conchis primarul din Peştera. (A. Ilie)
Sponsorizat de 
Galerie foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu