De ce nu mai vreau sa profesez ca medic in Romania

A existat un inceput de campanie explicativa despre “sistemul medical” intitulata “Medic in Romania”, declansat de exodul profesionistilor nostri, medici si asistente, sustinut de Hotnews. Cred ca discutiile s-au focalizat excesiv asupra salariilor mici si conditiilor de lucru proaste incat nu au mai ajuns la fundamentul “sistemului”. Or, daca temelia este stramba, intreaga constructie va fi stramba si functionarea defectuoasa. In acest moment istoric in care iesim in strada pentru a protesta contra strambatatii institutiilor romanesti cred ca trebuie sa o analizam si pe aceea din “sistemul medical”.

Nu am pricepere in organizarea institutiilor, de aceea nici nu intru in detalii tehnice. Sunt doar un martor “din interiorul sistemului”, asa cum publicul doreste sa auda, dar vorbesc in nume propriu. Am raspunsuri de dat intrebarilor puse de pacientii mei si cred ca statutul meu actual, rezumat imediat mai jos, imi permite mai multa obiectivitate si o relativa neutralitate.

Ma numesc Dumitru NUTU. Intre 1979 si 2015 am lucrat (ATI apoi Oncologie Medicala) in Institutul Oncologic din Bucuresti de unde m-am pensionat recent. Marturisesc ca sunt profund afectat de incheierea activitatii si ca nu imi gasesc rostul inafara activitatii de ingrijire a pacientilor. Cu toate acestea, la fel ca si confratii care pleaca in bajenie, nu mai doresc sa profesez ca medic in Romania, dar in primul rand din cauza cadrului institutional.

Voi ilustra aceasta prin descrierea felului in care sunt organizate alegerile pentru Colegiul Medicilor din 29 noiembrie-1 decembrie 2015. Simpla descriere ofera raspunsul la o intrebare exprimata de pacientii mei: “Cum este posibil sa alegeti la sefia Colegiului Medicilor (prescurtat in continuare CM) personaje precum domnii Astarastoaie si Oprescu?”

Intr-adevar: Cine sunt acesti oameni? Ce au facut ei valoros in plan profesional? Ce model lasa in urma lor? Cine si cum ii alege sa ne reprezinte?

.

CUM SUNT ORGANIZATE ALEGERILE PENTRU COLEGIUL MEDICILOR IN 2015?

1. Anuntarea alegerilor este defectuoasa. Intrebare: De ce nu suntem anuntati prin e-mail in saptamana dinaintea alegerilor? Este modalitatea cea mai simpla si eficienta. Nu am fost niciodata instiintat prin e-mail despre alegeri (in schimb am primit pe aceasta cale invitatiile dlui Astarastoaie la o greva pe care cred ca nu era indreptatit sa o organizeze). Doar in acest an am primit in 9 noiembrie newsletter-ul CM cu instiintarea.

Cum s-au petrecut lucrurile pana acum? In mod uzual, in prima parte a anului (primavara-vara), pe holul amfiteatrului din IOB aparea un afis anuntand alegerile. Pana la data acestora (noiembrie) anuntul devenea parte din peisaj in asa masura incat nimeni nu se mai uita la el, astfel ca toata lumea uita de alegeri. Alteori afisul disparea. Presupun ca la fel s-a intamplat si in celelalte institutii medicale. Din acest motiv atat de simplu am uitat mereu data alegerilor (am participat o singura data prin anii `90).

De aceea suspectez ca organizatorii alegerilor nu doresc participarea la vot.

2. La data la care s-au decalat, fara nicio explicatie, alegerile din acest an (29 noiembrie-1 decembrie) multi oameni vor fi plecati din localitate. Este un semn in plus ca organizatorii nu doresc participarea oricui.

La o participare insuficienta la votare urmeaza un tur II al alegerilor. La acesta participarea este totdeauna mai redusa decat la primul tur astfel incat castigatorii alegerilor pot ajunge sa fie desemnati doar de aceia cu motivatie speciala de a participa inca odata.

3. Nu exista criterii de eligibilitate profesionale si morale pentru cei admisi sa candideze, doar conditia de a fi platit cotizatia. Lipseste pana si banalul CV. Priviti lista de pe site-ul CCMMB. Cum poate vota un om educat niste nume despre care nu stie absolut nimic? La singurul scrutin la care am participat (acela din anii `90) mi s-a inmanat o lista asemanatoare, doar cu nume, prenume si functie. In aceste conditii aceia care participa cu buna credinta vor alege cateva dintre numele cunoscute, adica pe cineva dintre fostii lor profesori sau asistenti sau un nume cat de cat cunoscut lor. Nu poti vota Popescu Ion fara sa stii absolut nimic despre el, asadar, Popescu Ion poate sa candideze, nu deranjeaza pe nimeni. In acest fel cred ca fiecare votant bifeaza mai putine nume decat ar avea dreptul.

Cele mentionate ma fac sa presupun ca organizatorii nu doresc a se sti ca sunt diferente intre candidati. Ca si cum mi s-ar spune: “Alege la nimereala. Diferenta o vor face aceia motivati sa voteze intr-un anumit fel ”.

4. Exista deja semnalari ale altor colegi despre inca o neregula organizatorica ce face posibila re-alegerea in continuare a unor personaje care se vor imortalizate la manetele CM. Cititi Nota din 20 noiembrie 2015 de pe site-ul Colegiului Medicilor din Bucuresti din sectiunea dedicata alegerilor din acest an. Textul mi s-a parut atat de ambiguu incat cred se poate interpreta oricum.

Intrebarile mele: CINE SUNT ORGANIZATORII, CU NUME SI PRONUME? POT EI RASPUNDE LA INTREBARILE DE MAI SUS?

Daca nu vor exista raspunsuri si responsabili aveti, stimati pacienti, explicatia felului in care s-au ales in fruntea CM dnii Oprescu, Astarastoaie &Co.

Poate ca nu exista niciun motiv de suspiciune legat de aceste alegeri, poate ca totul este organizat cu cea mai desavarsita buna credinta. In acest caz discutam despre nepricepere impardonabila si tot este motiv de scandal public.

Iata de ce nu voi participa nici la aceste alegeri pentru CM.

ALEGERI FALSE, DESTINE SI VIITOR FALSIFICATE

(alte raspunsuri la intrebarile pacientilor mei)

De ce si-ar putea dori cineva sa fie ales in colegiul medicilor?

Intr-adevar, pe lista candidatiilor sunt si persoane cu titluri universitare, asadar deja foarte ocupate cu alte activitati (lucrul cu studenti si rezidentii, cursuri, studii clinice, conducerea doctoratelor, etc). Unii candidati au si alte atributii (cazul vechi “clasic” Oprescu: director al mai multor spitale, primar, senator, etc). Eu cred ca a avea functie de conducere intr-o astfel de institutie trebuie sa fie “full-time job”. Ai multe de facut pentru corpul meseriasilor de care depinde sanatatea natiunii  De aceea cred ca aceste persoane doresc sa faca parte si din CM pentru imagine (de exemplu poti fi invitat ca somitate la TV desi folosesti greu limba romana), pentru dorinta, primitiva, in opinia mea, de a detine un simbol de putere sau pentru a-ti creste candva sansa unor avantaje ocazionale (o Legiune de Onoare, sa spunem).

De ce nu vorbesc medicii despre aceste lucruri?

De frica, presupun: CM are drept de viata si de moarte profesionala asupra tuturor medicilor, oameni care trudesc greu si indelung pentru a ajunge la momentul in care isi vor practica meseria. Nu cred ca CM i-ar desfiinta profesional pe acei medici care l-ar critica, dar frica nelamurita de aceasta perspectiva duce la autocenzura. Ne auto-cenzuram de frica celor care, intr-un fel sau altul, se auto-aleg pentru a conduce stramb, de multe decenii, institutiile noastre. Institutii care ne stramba noua tuturor vietile pentru ca, desi se pretind europene, nu s-au reformat dupa 1989.

Cum se elibereaza autorizatia de libera practica?

Anual medicii trebuie sa mearga la sediul CM pentru a li se oferi o vinieta care atesta ca au drept de libera practica (cu sensul implicit ca nu au abateri discplinare si au depus dovada ca au punctajul minim de Educatie Medicala Continua, EMC). Daca medicina este intr-adevar o meserie liberala cum se sustine, ar trebui ca dreptul de libera practica sa decurga automat din detinerea diplomei si sa poate fi concretizat oriunde, Colegiul Medicilor din teritoriul respectiv ar trebui doar instiiintat sa te aiba in evidenta. Daca ai abateri disciplinare sau nu aduni punctajul EMC, respectivul Colegiu urmeaza sa iti ridice dreptul de libera practica si sa te instiinteze pe tine, medic, si institutia in care lucrezi. Dar daca nu ai abateri si ai trimis punctajul EMC, dreptul de libera practica ar trebui sa decurga continuu, nu sa ceri re-autorizarea pentru inca un an.

Ce reprezinta EMC?

Pentru ca sistemul medical se ocupa de sanatatea oamenilor, iar noutatile apar tot mai rapid, medicii trebuie sa se mentina informati cu ceea ce poate schimba in bine practica medicala. Desi este in primul rand o chestiune de constiinta („continui sa invat pentru a-mi indeplini mai bine misiunea”) admit ca sunt si medici care nu mai citesc si care trebuie impinsi sa o faca. Intrebarea este insa cum stabilim ce informatie medicala anume trebuie sa isi insuseasca un anumit medic (sa spunem cu o anumita specialitate) si in ce cantitate pentru atingerea scopului.

Pentru a avea dreptul de libera practica trebuie sa aduni anual 40 de puncte EMC. Ti se dau puncte daca scrii articole stiintifice sau carti (pentru ca aceasta presupune documentare) sau daca participi la prezentari publice cotate cu punctaj EMC de catre CM; cel mai des acestea sunt mini-cursuri organizate in jurul unor congrese si simpozioane medicale. Dar a asista la asemenea prezentari este o activitate intelectuala infinit mai putin valoroasa decat o inventie sau o cercetare originala. De aceea consider incorecta pretentia CM de a aduna cel putin o treime din punctaj din participarea pasiva la congrese.

Personal nu mai particip la congrese de multi ani deoarece cred ca exista o influenta prea mare a industriei de medicamente, dar si pentru ca nu imi permit financiar (sponsorizarea de catre industria farmaceutica imi displace).

Am facut in schimb o inventie pe care, de 30 de ani, o perfectionez prin munca zilnica neremunerata. Avand acest efort urias in urma consider absurd sa imi adun punctajul EMC din participarea la niste congrese al caror nivel profesional l-as supune mai intai analizei. Nu cred ca munca la inventia mea (pentru care ma informez zilnic cu cele mai diverse noutati medicale) face mai putin decat ascultarea catorva ore de informatii intr-un an. Din sutele de observatii pe care le-am facut in cursul activitatii, o persoana mai iubitoare de propria imagine decat de interesul public ar fi facut cariera doar publicand zeci de articole. Personal nu am fost interesat de punctele CME, de promovare si titluri academice ci doar sa aduc un plus de bine in practica „la patul bolnavilor”. Pentru aceasta m-am abtinut de la a publica pana la atingerea unui nivel suficient de inalt al bunului meu intelectual. O inventie sau o cercetare (valoroase sau nu, aplicabile sau nu) te pot tine informat si ocupat toata viata fara sa iti aduca punctaj CME.

Cel mai mare defect al punctajului CME este acela ca nu poate contabiliza timpul dedicat de medici informarii profesionale – studiul individual. Aceasta este adevarata educatie medicala continua, nu notiunile care incap in cateva pagini spicuite la un congres. As opta pentru un sistem periodic de teste care sa includa cultura medicala generala, temelia noastra profesionala. Pentru motivul simplu ca si aceste date trebuie rememorate si actualizate (trebuie sa iti faci timp), am indoieli ca aceia cu multe functii si activitati le mai detin satisfacator.

De aceea contest criteriile CM de stabilire a punctajului EMC. Desigur, se poate spune ca „mai bine sa fie un criteriu acolo decat niciunul”. Nu sunt de acord cu acest punct de vedere si raspund ca tocmai de aceea a face parte din Colegiul Medicilor ar trebui sa fie o slujba cu norma intreaga – pentru ca aceia alesi sa gaseasca solutii la problemele celor pe care ii reprezinta, nu sa viseze la Legiuni de Onoare si aparitii TV. Orice fisa a postului de pe lumea aceasta inseamna un numar de indatoriri pentru care nu ai de ce sa primesti onoruri. Iti faci doar datoria pentru care ai fost investit.

Iata de ce nu imi voi reinnoi autorizatia de libera practica. Prefer sa nu mai profesez in continuare in acest cadru institutional falsificat de la alegeri si pana la evaluarea profesionala.

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro