• Cea mai misterioasa zona din sudul judetului Iasi ascunde o
poveste de-a dreptul halucinanta • Pe un deal din judet, un foc se
aprinde deasupra unei comori • Povestea se croieste in jurul destinului
unui boier, iar unul dintre fostii sai argati, care acum a ajuns cel mai
batran din sat, povesteste unele intamplari • Locul unde ar fi fost
ascuns aur este dezvaluit de batranul iesean
Intr-un sat din Iasi, legenda atinge varful unui deal si pune temelie unor povesti ce nu pot fi niciodata uitate. Legenda transmisa din om in om este legata de niste comori bine ascunse. Aceasta legenda face ca Dealul Comornita, din satul Suhulet, comuna Tansa, sa fie unul dintre cele mai misterioase locuri din judetul Iasi. Acolo, dupa cum spun batranii satului, o comoara ar fi ingropata de catre un boier. Constantin Nedelcu este cel mai batran om din Suhulet, ajuns la varsta de 92 de ani, povesteste celor care ii trec pragul tot ce a facut el in aceasta viata. Mos Nedelcu, asa cum il cunoaste tot satul, povesteste ca, in satul sau, in Suhulet, sunt ascunse multe comori, iar una dintre ele este chiar langa mosia unui boier, cunoscut drept Maresalul Constantin Prezan, unul dintre marii militari ai tarii, care a luptat in ambele razboaie mondiale. Mos Nedelcu spune ca aproape 14 ani l-a slujit pe boier, totul in schimbul unei bucati de pamant si a catorva merinde.
"Despre comori mereu s-a vorbit. De cand eram copil, auzeam tot felul de povesti legate de averile boierilor, ascunse prin pamant. Niciodata nu am vazut o comoara, dar am auzit ca boierul Prezan ar fi ascuns aur chiar langa conacul lui. Eu aproape 14 ani am lucrat la el, mergeam le munca de dimineata pana seara si primeam mancare si pamant. Era un om bun, imi aduc aminte cum trecea cu sareta pe la noi, muncitorii si ne saluta", sustine Mos Nedelcu.
Maresalul Constantin Prezan, boier pentru sute de oameni
Despre Maresalul Prezan s-au tot scris mii de randuri. Chiar marele istoric Nicolae Iorga l-a caracterizat intr-o lucrare. "Constantin Prezan se dovedise nesimtitor la curentele populare care avusesera atata influenta asupra celuilalt mare general al razboiului, Alexandru Averescu. Actiunea sa de strabatere in Ardeal fusese eficace si se mentinuse si dupa catastrofa din Muntenia. Ajuns conducator al defensivei din Moldova, aratase sange rece, dreapta masura, atat optimism cat trebuia pentru a domina dezorientarea si demoralizarea si pentru a fi gata oricand de hotararile reparatoare ale revansei. Iesise complet curat, numai cu mosioara sa din Roman (Schinetea) - Vaslui, dintr-o situatie in care atatia au facut avere. Avea o singura dorinta: de a putea sa organizeze, fara servituti de partid, armata pe care o condusese cu atata demnitate" arata Nicolae Iorga in autobiografia "O viata de om, asa cum a fost". La fel cum Nicolae Iorga scrie numai cuvinte de lauda despre maresal, intocmai vorbeste si Mos Nedelcu, omul care l-a slujit pe boier ani buni. " Dupa cei 14 ani de munca la boier, a trebuit sa plec in armata. Maresalul fusese si el in razboi in 1916, iar eu urmam sa merg in cel de-al doilea. Nu ma gandeam niciodata ca ii voi calca pe urme pana la un anumit nivel. Imi placea mereu sa-l vad in uniforma, era un om potrivit, nici gras nici slab. Impunea respect, la fel si sotia lui, Olga", completeaza batranul.
Exista sau nu comoara boierului?
La aceasta intrebare, Mos Nedelcu nu a putut sa raspunda sigur, dar el crede in continuare ca, langa conacul din Schinetea, sta mult aur ingropat. "Se spune ca boierul ar fi ingropat mult aur langa conac. Nimeni nu a vazut asta, dar asa se aude, inca de cand traia boierul. Eu cred ca, in sat si in jurul Iasului, sunt multe comori ingropate. Asa obisnuiau cei cu bani sa faca, le era teama sa nu fie pradati si ascundeau valorile. De multe ori uitau de ele, pentru ca nu puteau sa le puna semne prea mari. Cautau locuri ferite si aproape de casa", spune batranul. De aceeasi parere sunt si alti sateni, ei cred ca exista comori ascunse, dar nimeni nu a vazut una. Sunt totusi cateva semne care ar dezvalui locul in care se afla comorile, dar asta se intampla doar o data pe an. "Se spune ca in fiecare an, in noaptea de Inviere, pe locurile unde au fost ingropate comori, un foc se aprinde. Din batrani se spune ca focul este rece, nu te arde daca il atingi. Acum nu stiu sa va spun daca este adevarat sau nu, eu unul nu am vazut niciodata nimic pe dealul Comornita", sustine Ioan, satean din comuna Tansa.
Ce s-a ales de mosia boierului si de comoara lui
Pe 27 august 1943, maresalul Constantin Prezan a murit in conacul lui din Schinetea. La ceremonia funerara din 30 august au participat Regele Mihai I, maresalul Ion Antonescu, conducatorul statului, generalul Constantin Pantazi, ministrul de razboi, generali si ofiteri, personalitati politice si culturale si mii de localnici. Cu doar cateva luni inainte, maresalul Prezan isi ingropase sotia pe un deal de langa conac. Aceasta murise in Bucuresti si a fost adusa la conac pentru somnul de veci. Din cate se spune, Maresalul Prezan a fost gasit impuscat in cap, in camera lui din conac. Acum, conacul din Schinetea a devenit un muzeu si poate fi vizitat in fiecare zi. De asta s-a ocupat fiica nelegitima a sotilor Prezan, din Bucuresti. Sotii Prezan sunt ingropati la cativa metri de conac, in varful unui deal. Boierul a vrut ca in acel loc sa doarma pentru totdeauna, alaturi de sotia lui. Mos Nedelcu spune ca, imediat dupa moartea boierului, se spunea ca, in acel loc, in care va fi ingropat, se va ridica o biserica.
"Imediat dupa ce boierul a murit, se spunea ca a lasat cu limba de moarte ca in locul in care va fi ingropat sa fie ridicata o biserica. Asa se spunea pe atunci, dar nimeni nu a ridicat acea biserica. Ar merita boierul sa primeasca ce isi dorea, a fost un om bun cu oamenii din sat. Imi aduc aminte ca, in momentul in care omul lui impartea banii dupa munca, boierul spunea sa ne dea ceva mai mult", spune batranul.
Aurul si dealul blestemat
Legendele din sat legate de blesteme, aur si comori circula de zeci sau sute de ani. Cu toate ca fiecare satean a auzit despre aceste legende, multi au inceput sa uite sau sa devina sceptici in ceea ce le priveste.
"Acum oamenii din sat gandesc altfel. Eu sunt cel mai batran din sat si am trecut prin multe, am fost si in razboi. Acum nu putem spune ca se traieste greu, mai bine ca acum nu a fost niciodata. Pe vremea mea, cand era tanar, munceam de dimineata pana seara si nu aveam nimic. Nimic nu era al tau, statul si boierul primeau tot, era groaznic. Dupa ce am venit din razboi, statul mi-a dat un hectar de pamant pe care il stapanesc si acum. Cu atat m-am ales, dar sunt fericit ca mi-am putut apara tara. De acum sunt tinerii care raman in urma mea, dar ma doare sufletul cand vad ca pleaca departe de tara si nu se mai intorc. Noi, batranii, suntem cei care mai stam in sat, nu este bine ce se intampla, dar asta este viata. Acum, parintii nu lucreaza si primesc alocatii de pe urma copiilor, atunci, in urma cu 50-60 de ani, nu era asa ceva. Oamenii erau strangatori, nu risipeau banii, stiau cat de greu se castiga si ce valoare mare au", spunea Constantin Nedelcu.
Ieri, cu ochii in lacrimi si cu mana tremurand, Mos Nedelcu a scos haina "cea buna" si a aratat reporterilor BZI decoratia pe care a primit-o dupa razboi. "Pentru asta am luptat si cu asta vreau sa fiu ingropat". Asa se termina povestea lui Mos Nedelcu si a comorii boieresti.
Intr-un sat din Iasi, legenda atinge varful unui deal si pune temelie unor povesti ce nu pot fi niciodata uitate. Legenda transmisa din om in om este legata de niste comori bine ascunse. Aceasta legenda face ca Dealul Comornita, din satul Suhulet, comuna Tansa, sa fie unul dintre cele mai misterioase locuri din judetul Iasi. Acolo, dupa cum spun batranii satului, o comoara ar fi ingropata de catre un boier. Constantin Nedelcu este cel mai batran om din Suhulet, ajuns la varsta de 92 de ani, povesteste celor care ii trec pragul tot ce a facut el in aceasta viata. Mos Nedelcu, asa cum il cunoaste tot satul, povesteste ca, in satul sau, in Suhulet, sunt ascunse multe comori, iar una dintre ele este chiar langa mosia unui boier, cunoscut drept Maresalul Constantin Prezan, unul dintre marii militari ai tarii, care a luptat in ambele razboaie mondiale. Mos Nedelcu spune ca aproape 14 ani l-a slujit pe boier, totul in schimbul unei bucati de pamant si a catorva merinde.
"Despre comori mereu s-a vorbit. De cand eram copil, auzeam tot felul de povesti legate de averile boierilor, ascunse prin pamant. Niciodata nu am vazut o comoara, dar am auzit ca boierul Prezan ar fi ascuns aur chiar langa conacul lui. Eu aproape 14 ani am lucrat la el, mergeam le munca de dimineata pana seara si primeam mancare si pamant. Era un om bun, imi aduc aminte cum trecea cu sareta pe la noi, muncitorii si ne saluta", sustine Mos Nedelcu.
Maresalul Constantin Prezan, boier pentru sute de oameni
Despre Maresalul Prezan s-au tot scris mii de randuri. Chiar marele istoric Nicolae Iorga l-a caracterizat intr-o lucrare. "Constantin Prezan se dovedise nesimtitor la curentele populare care avusesera atata influenta asupra celuilalt mare general al razboiului, Alexandru Averescu. Actiunea sa de strabatere in Ardeal fusese eficace si se mentinuse si dupa catastrofa din Muntenia. Ajuns conducator al defensivei din Moldova, aratase sange rece, dreapta masura, atat optimism cat trebuia pentru a domina dezorientarea si demoralizarea si pentru a fi gata oricand de hotararile reparatoare ale revansei. Iesise complet curat, numai cu mosioara sa din Roman (Schinetea) - Vaslui, dintr-o situatie in care atatia au facut avere. Avea o singura dorinta: de a putea sa organizeze, fara servituti de partid, armata pe care o condusese cu atata demnitate" arata Nicolae Iorga in autobiografia "O viata de om, asa cum a fost". La fel cum Nicolae Iorga scrie numai cuvinte de lauda despre maresal, intocmai vorbeste si Mos Nedelcu, omul care l-a slujit pe boier ani buni. " Dupa cei 14 ani de munca la boier, a trebuit sa plec in armata. Maresalul fusese si el in razboi in 1916, iar eu urmam sa merg in cel de-al doilea. Nu ma gandeam niciodata ca ii voi calca pe urme pana la un anumit nivel. Imi placea mereu sa-l vad in uniforma, era un om potrivit, nici gras nici slab. Impunea respect, la fel si sotia lui, Olga", completeaza batranul.
Exista sau nu comoara boierului?
La aceasta intrebare, Mos Nedelcu nu a putut sa raspunda sigur, dar el crede in continuare ca, langa conacul din Schinetea, sta mult aur ingropat. "Se spune ca boierul ar fi ingropat mult aur langa conac. Nimeni nu a vazut asta, dar asa se aude, inca de cand traia boierul. Eu cred ca, in sat si in jurul Iasului, sunt multe comori ingropate. Asa obisnuiau cei cu bani sa faca, le era teama sa nu fie pradati si ascundeau valorile. De multe ori uitau de ele, pentru ca nu puteau sa le puna semne prea mari. Cautau locuri ferite si aproape de casa", spune batranul. De aceeasi parere sunt si alti sateni, ei cred ca exista comori ascunse, dar nimeni nu a vazut una. Sunt totusi cateva semne care ar dezvalui locul in care se afla comorile, dar asta se intampla doar o data pe an. "Se spune ca in fiecare an, in noaptea de Inviere, pe locurile unde au fost ingropate comori, un foc se aprinde. Din batrani se spune ca focul este rece, nu te arde daca il atingi. Acum nu stiu sa va spun daca este adevarat sau nu, eu unul nu am vazut niciodata nimic pe dealul Comornita", sustine Ioan, satean din comuna Tansa.
Ce s-a ales de mosia boierului si de comoara lui
Pe 27 august 1943, maresalul Constantin Prezan a murit in conacul lui din Schinetea. La ceremonia funerara din 30 august au participat Regele Mihai I, maresalul Ion Antonescu, conducatorul statului, generalul Constantin Pantazi, ministrul de razboi, generali si ofiteri, personalitati politice si culturale si mii de localnici. Cu doar cateva luni inainte, maresalul Prezan isi ingropase sotia pe un deal de langa conac. Aceasta murise in Bucuresti si a fost adusa la conac pentru somnul de veci. Din cate se spune, Maresalul Prezan a fost gasit impuscat in cap, in camera lui din conac. Acum, conacul din Schinetea a devenit un muzeu si poate fi vizitat in fiecare zi. De asta s-a ocupat fiica nelegitima a sotilor Prezan, din Bucuresti. Sotii Prezan sunt ingropati la cativa metri de conac, in varful unui deal. Boierul a vrut ca in acel loc sa doarma pentru totdeauna, alaturi de sotia lui. Mos Nedelcu spune ca, imediat dupa moartea boierului, se spunea ca, in acel loc, in care va fi ingropat, se va ridica o biserica.
"Imediat dupa ce boierul a murit, se spunea ca a lasat cu limba de moarte ca in locul in care va fi ingropat sa fie ridicata o biserica. Asa se spunea pe atunci, dar nimeni nu a ridicat acea biserica. Ar merita boierul sa primeasca ce isi dorea, a fost un om bun cu oamenii din sat. Imi aduc aminte ca, in momentul in care omul lui impartea banii dupa munca, boierul spunea sa ne dea ceva mai mult", spune batranul.
Aurul si dealul blestemat
Legendele din sat legate de blesteme, aur si comori circula de zeci sau sute de ani. Cu toate ca fiecare satean a auzit despre aceste legende, multi au inceput sa uite sau sa devina sceptici in ceea ce le priveste.
"Acum oamenii din sat gandesc altfel. Eu sunt cel mai batran din sat si am trecut prin multe, am fost si in razboi. Acum nu putem spune ca se traieste greu, mai bine ca acum nu a fost niciodata. Pe vremea mea, cand era tanar, munceam de dimineata pana seara si nu aveam nimic. Nimic nu era al tau, statul si boierul primeau tot, era groaznic. Dupa ce am venit din razboi, statul mi-a dat un hectar de pamant pe care il stapanesc si acum. Cu atat m-am ales, dar sunt fericit ca mi-am putut apara tara. De acum sunt tinerii care raman in urma mea, dar ma doare sufletul cand vad ca pleaca departe de tara si nu se mai intorc. Noi, batranii, suntem cei care mai stam in sat, nu este bine ce se intampla, dar asta este viata. Acum, parintii nu lucreaza si primesc alocatii de pe urma copiilor, atunci, in urma cu 50-60 de ani, nu era asa ceva. Oamenii erau strangatori, nu risipeau banii, stiau cat de greu se castiga si ce valoare mare au", spunea Constantin Nedelcu.
Ieri, cu ochii in lacrimi si cu mana tremurand, Mos Nedelcu a scos haina "cea buna" si a aratat reporterilor BZI decoratia pe care a primit-o dupa razboi. "Pentru asta am luptat si cu asta vreau sa fiu ingropat". Asa se termina povestea lui Mos Nedelcu si a comorii boieresti.
Urmareste BZI.ro pe FACEBOOK.COM
Galerie foto
Galerie video
Sponsorizat de 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu