"INCULPATUL A FOST MEMBRU PSD" - Completul de 5 judecatori supremi condus de vicepresedintele ICCJ Ionut Matei a motivat controversata hotarare de condamnare a medicului Serban Bradisteanu la 1 an inchisoare cu suspendare, pentru favorizarea lui Adrian Nastase. Comparati opinia 'majoritara' a celor 3 judecatori ICCJ care au impus solutia, cu opinia 'minoritara' a celor 5 judecatori ICCJ care au dispus achitarea lui Bradisteanu (Decizia)
Marţi, 15 decembrie 2015 16:41 | Scris de A.P. | 
| 
| 
| | 
Inalta
Curte de Casatie si Justitie a facut publice considerentele deciziei
definitive pe care Completul de 5 judecatori condus de vicepresedintele Ionut Matei (foto centru) a pronuntat-o in dosarul doctorului Serban Bradisteanu
de la Spitalul Floreasca. Solutia – 1 an inchisoare cu suspendare
pentru favorizarea infractorului – a fost luata cu o opinie majoritara
de 3 la 2, iar asta dupa ce medicul fusese achitat la fond pe motiv ca "fapta nu este prevazuta de legea penala ori nu a fost savarsita cu vinovatia prevazuta de lege".
Asa cum am procedat si la momentul publicarii minutei deciziei nr. 31/02.03.2015, atragem
atentia ca ne confruntam din nou cu o situatie anormala juridic, in
care o persoana este condamnata printr-o solutie impusa de 3 judecatori
egali in rang cu ceilalti 5 judecatori care s-au pronuntat - in acelasi
dosar al aceleiasi instante supreme - in sensul achitarii.
La fel ca in dosarul schimbului de terenuri Becali-MApN,
dictatura minoritatii majoritare a functionat si in cazul lui Serban
Bradisteanu. Condamnarea medicului a fost dictata de judecatorii Ionut Matei, Florentina Dragomir si Ioana Alina Ilie, in timp ce in sensul achitarii s-au exprimat atat judecatorii Luminita Zglimbea, Angela Dragne si Leontina Serban (completul instantei de fond), cat si Sandel Macavei si Lucia Tatiana Rog -
cei doi judecatori din apel care au facut opinie separata pentru
mentinerea ca legala si temeinica a sentintei de achitare adoptate de
completul de 3: "Solutia
de achitare pronuntata de cei trei judecatori care au solutionat cauza
in fond, intemeiata pe dispozitiile art. 16 lit. b) C.proc.pen., este in
totala concordanta cu materialul probator administrat, astfel ca se
impunea respingerea apelului declarat de catre Parchetul de pe langa
Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia Nationala Anticoruptie, ca
nefondat".
Noi
ne rezumam la a constata si sublinia, inca o data, aceasta anomalie
judiciara, in care ecuatia condamnarii e stabilita arbitrar cu o
"majoritate" de 3 la 5, si va lasam sa trageti singuri concluzia
nevinovatiei/ vinovatiei doctorului Bradisteanu. Comparati cele doua
opinii (majoritara si separata) din motivarea deciziei nr. 31/02.03.2015 -
in care sunt prezentate si considerentele retinute de cei 3 judecatori
ai fondului in sentinta de achitare - si apreciati singuri daca o astfel
de solutie, pronuntata in asemenea conditii, este intr-adevar apta sa
induca opiniei publice si inculpatului convingerea justetii procesului
penal.
Prezentam in continuare pasaje din cele doua opinii – majoritara si separata – exprimate in motivarea deciziei ICCJ:
Opinia majoritara
"Desi
prima instanta a retinut in mod corect succesiunea faptica a
evenimentelor din perioada 20.06.-26.06.2012 in contextul punerii in
executare a mandatului de executare a pedepsei inchisorii emis impotriva
condamnatului Nastase Adrian, in mod netemeinic a considerat ca nu
exista o suprapunere intre aceasta stare de fapt si norma
incriminatoare, nefiind astfel intrunite elementele laturii obiective si
a celei subiective ale infractiunii de favorizare a infractorului prev.
de art.264 c.pen.1969 cu aplic.art.17 lit.a din Legea nr.78/2000
(favorizarea faptuitorului prev.de art.269 c.pen. in vigoare) pentru
care a fost trimis in judecata inculpatul Bradisteanu Serban Alexandru.
In acest sens,
instanta de fond a tratat in mod fragmentar actiunile imputate
inculpatului prin actul de sesizare, desi individualizarea acestora de
catre procuror a fost facuta in scopul de a argumenta acuzatia adusa
inculpatului B., in sensul ca acesta, prin intreaga sa conduita
manifestata pe perioada spitalizarii condamnatului Nastase Adrian a
incercat sa zadarniceasca punerea efectiva in executare a mandatului de
executare a pedepsei inchisorii, in sensul incarcerarii acestuia intr-un
loc de detinere.
Procedand
la propria analiza a faptelor imputate inculpatului, prin prisma
probatoriului pe care l-a administrat in mod nemijlocit, dar si a celui
care se afla deja la dosarul cauzei, instanta de apel, in opinie
majoritara, constata ca acestea dau continut infractiunii pentru care
inculpatul a fost trimis in judecata, inculpatul Bradisteanu reusind ca,
prin modul in care a actionat in calitate de medic la Spitalul Clinic
de Urgenta Floreasca, sa ingreuneze incarcerarea condamnatului Nastase
Adrian impotriva caruia fusese emis un mandat de executare a pedepsei
inchisorii, ca urmare a ramanerii definitive a unei hotarari de
condamnare.
In
acest context, este de retinut ca in perioada 2000-2004 inculpatul
Bradisteanu Serban Alexandru a fost membru al Partidului Social Democrat
(P.S.D.) si senator din partea acestui partid, iar in aceeasi perioada
inculpatul Nastase Adrian a fost presedintele aceluiasi partid.
In privinta inculpatului, asa cum acesta a aratat in fata instantei de apel, acesta nu a fost medicul curant al condamnatului Nastase Adrian anterior evenimentului din 20.06.2012.
De
asemenea, tot pentru conturarea contextului in care a comis faptele
deduse judecatii in prezenta cauza, din actele existente la dosar
(fil.291 si urm., vol.3 dup) rezulta ca in
27.01.2011 inculpatul Bradisteanu a dispus internarea in sectia de
chirurgie cardio-vasculara pe care o conducea a numitului Nicolescu
Constantin (senator P.S.D. de Arges in perioada 2000-2004, iar apoi
presedinte al Consiliului Judetean Arges si presedinte al P.S.D. Arges),
care la data internarii era cercetat pentru fapte de coruptie si se
afla sub puterea unui mandat de arestare preventiva, iar dupa 3 zile, in
data de 30.01.2011 a fost supus unei interventii pe cord practicate de
catre inculpat, ramanand internat in sectia de chirurgie
cardio-vasculara a Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca pana
14.02.2011, cu o evolutie 'lent favorabila'. La data de
2.02.2011 inculpatul Nicolescu Constantin a fost pus in libertate,
retinandu-se, intre altele in decizia instantei ca 'mentinerea arestarii
preventive a unui inculpat ce a suferit recent o interventie
chirurgicala echivaleaza cu incalcarea art.3 din Conventie, pentru ca
CEDO a stabilit ca durata excesiva a detentiei preventive, atunci cand
compromite in mod grav sanatatea inculpatului, poate constitui un
tratament inuman. In analizarea acestui articol, CEDO a impus drept
criterii varsta si starea de sanatate a inculpatului, criterii care se
regasesc in situatia de fata. Curtea, in mod rezonabil, poate sa
prevada, pe de o parte, ca, data fiind starea sa de sanatate, recurentul
este mai vulnerabil decat un detinut obisnuit. (cauza Pantea vs.
Romania).' ( a se vedea incheierea nr.7/R pronuntata de Curtea de Apel
Pitesti in dosarul nr.534/109/2011)
Pentru
a stabili vinovatia inculpatului Bradisteanu Serban Alexandru pentru
faptele ce i se imputa in prezenta cauza, instanta de apel, in opinie
majoritara, a analizat conduita acestuia in perioada 20.06.-26.06.2012
din urmatoarele perspective:
a.
internarea condamnatului Nastase Adrian in sectia de chirurgie cardio-
vasculara condusa de catre inculpatul Bradisteanu Serban Alexandru
Fara
a relua circumstantele faptice care au determinat transportarea
condamnatului Nastase Adrian la Spitalul Clinic de Urgenta Floreasca,
instanta de apel, in opinie majoritara, nu contesta ca internarea
condamnatului intr-o unitate sanitara era necesara, fiind determinata in
mod obiectiv de situatia medicala in care se gasea Nastase Adrian dupa
tentativa de suicid (tratarea plagilor prin impuscare pe care si le-a
provocat), dupa cum nu poate retine vreo contributie a inculpatului la
stabilirea Spitalului Clinic de Urgenta Floreasca, ca si unitate
sanitara (probabil, cea mai apropiata de domiciliul condamnatului) unde
acesta din urma a fost transportat.
Ceea
ce se pune insa in discutie este decizia de internare a condamnatului
in sectia de chirurgie cardio-vasculara condusa de inculpat, prin
raportare la actele normative in vigoare, la organizarea Spitalului
Clinic de Urgenta Floreasca si, mai ales, la starea
pacientului-condamnat la momentul prezentarii sale la Unitatea de
Primire Urgente (UPU) a respectivei unitati sanitare.
Astfel,
potrivit art. 67 din Ordinul nr.1706/2007 privind conducerea si
organizarea unitatilor si compartimentelor de primire a urgentelor,
'decizia de internare a pacientilor aflati in UPU si CPU apartine, de
principiu, medicilor de garda din sectiile spitalului, la propunerea
medicilor de garda din UPU sau CPU, luand in considerare starea clinica a
pacientului, antecedentele acestuia, probabilitatea agravarii starii
lui, existenta unui diagnostic final cert, conduita terapeutica necesara
si alti factori obiectivi de ordin medical si social care pot influenta
o asemenea decizie.'
De
asemenea, potrivit art.72 din acelasi Ordin, 'Pacientii aflati in stare
critica, necesitand monitorizare si ventilatie, vor fi preluati de
sectiile ATI in urma stabilizarii si investigarii lor. Internarea
pacientilor politraumatizati in primele 24 de ore se realizeaza, dupa
caz, la sectiile de chirurgie generala sau la sectiile ATI prin sectiile
de chirurgie generala'.
(...) Contrar investigatiilor medicale efectuate anterior internarii si, in special, rezultatului CT, diagnosticul la internare semnat si parafat de inculpatul Bradisteanu cuprinde o serie de inexactitati,
de natura a crea o perceptie gresita cu privire la gravitatea reala a
starii condamnatului si a crea o justificare aparenta pentru decizia de
internare a acestuia in sectia de chirurgie cardiovasculara condusa de
inculpat.
In
acest sens, se face vorbire, intre altele, despre 'hematom cervical
anterior drept prin leziune pachet jugular drept extern', precum si
despre 'insuficienta
respiratorie acuta de tip obstructiv', desi acestea nu erau sustinute
probator, fapt evident chiar si pentru o persoana fara cunostinte
medicale (fil.62, 62 vol.3 dup).
In
aceste conditii, instanta de apel constata pe de o parte ca internarea
condamnatului in sectia condusa de inculpat nu era justificata, iar pe
de alta parte, asa cum se va vedea, aceasta decizie a fost luata
unilateral de catre inculpat, contrar prevederilor legale in vigoare.
(...)
In realitate, internarea
pacientului-condamnat in sectia condusa de inculpatul Bradisteanu
Serban Alexandru s-a dovedit a fi o conditie sine qua non pentru
atingerea scopului urmarit (cel putin ingreunarea punerii in
executare efectiva a mandatului emis impotriva condamnatului), caci
astfel s-au creat premisele pentru intreaga desfasurare ulterioara a
evenimentelor, inculpatul reusind sa preia controlul de facto in ce
priveste comunicarea publica si relatia cu autoritatile in acest caz si
sa se impuna ca principal decident in legatura cu transferarea
condamnatului intr-o loc de detentie.
In
acest sens, inculpatul a dat dovada de maxima abilitate, reusind sa
starneasca si sa intretina o stare de confuzie atat in opinia publica,
cat si in relatia cu autoritatile cu privire la presupusa calitatea a sa
de medic curant al condamnatului (ce s-a bazat tocmai pe internarea
acestuia in sectia pe care o conducea), situatie in care a devenit
extrem de facila ascunderea situatiei medicale in care se afla pacientul
(prin prezentarea acesteia ca fiind mai grava decat era in realitate),
ingreunarea accesului ofiterilor insarcinati cu punerea in executare a
mandatului de executare la documentele medicale solicitate si pregatirea
terenului favorabil pentru intarzierea incarcerarii efective a
condamnatului Nastase Adrian intr-un centru de detentie, prin preluarea
de facto a atributiei de exprimare a acordului privind transferul
condamnatului intr-un centru de detentie si, in final, prin refuzul
inculpatului de a consimti la transfer.
b.
relatia inculpatului Bradisteanu Serban Alexandru cu autoritatile
competente sa puna in executare mandatul emis impotriva condamnatului
Nastase Adrian
Probatoriul
administrat in cauza a demonstrat in mod indubitabil ca atitudinea
inculpatului B. in relatia cu organele de politie pe perioada
spitalizarii condamnatului Nastase Adrian in sectia pe care o conducea, a
fost una obstructiva, favorizata de non-implicarea si lipsa de
fermitate manifestate de conducerea spitalului.
In acest sens, conduita inculpatului de a nu permite organelor de politie sa
patrunda
in salonul in care se afla condamnatul N., de a ingradi accesul la
documentele medicale intocmite cu privire la acesta, de a le oferi
informatii necorespunzatoare adevarului cu privire la starea sa de
sanatate, a avut ca scop limitarea posibilitatii autoritatilor
competente de a stabili situatia reala in care se afla
pacientul-condamnat, pentru a impiedica astfel incarcerarea acestuia.
(...)
Sunt relevante in acest sens articolele de presa publicate imediat dupa
finalizarea operatiei din 21.06.2012, care redau punctul de vedere
exprimat de catre inculpat:
Mediafax: 'Medicul S.B. a declarat ca exista riscul ca pacientul A.N. sa faca infarct din cauza problemelor de sanatate pe care le are.'
B1.ro:
'Doctorul S.B., cel care a condus echipa de medici care l-a operat pe
A.N. la Spitalul Floreasca, a confirmat ca operatia a fost un succes dar
ca starea de sanatate a pacientului este agravata de alte afectiuni pe
care acesta le avea. Afectiunea cardiaca si diabetul pacientului sunt
mai ingrijoratoare decat plaga propriu-zisa, a precizat doctorul. De
asemenea, exista riscul de infarct.'
Gandul.ro:
“Seful echipei care l-a operat pe N., medicul S.B., a spus, dupa
operatie, ca pacientul se afla sub tratament si consiliere psihiatrica
la Spitalul Floreasca si prezinta risc de infarct. El a subliniat ca
medicii sunt ingrijorati in special de afectiunea cardiaca a lui A.N..
intrebat daca aceasta ii poate pune viata in pericol lui A.N., B. a
afirmat ca este de mirare ca pacientul nu a suferit pana acum un
infarct, in situatia in care el are …. B. a mai spus ca, in acest
moment, nu ar propune o interventie chirurgicala legata de problemele
cardiace. Medicul a adaugat ca A.N. sufera de mai multe afectiuni, el
enumerand afectiuni ….'
Chiar
daca inculpatul nu a precizat ca pacientul-condamnat urmeaza sa fie
supus unei interventii pe cord, acest lucru nici nu era necesar (cel
putin, nu la acel moment), fiind suficienta expunerea situatiei-premisa
('medicii sunt ingrijorati in special de afectiunea cardiaca a lui
A.N.', 'exista riscul de infarct') pentru a se ajunge la concluzia,
neafirmata (inca) explicit, cu privire la iminentei unei asemenea
interventii.
Aceasta
exprimare lacunara a inculpatului se explica nu doar prin modul abil in
care acesta a inteles sa comunice public, ci si prin faptul ca el nu
obtinuse (inca) un acord al condamnatului N. si/sau al familiei acestuia
vis-a-vis de efectuarea unei asemenea interventii, care i-ar fi
asigurat o spitalizare prelungita (si, prin aceasta, o sustragere de la
incarcerare), dar care ar fi comportat si anumite riscuri.
Cu alte cuvinte, prin modul de comunicare publica, inculpatul 'a pregatit terenul' pentru o interventie pe cord pe
care era gata sa o efectueze, sub conditia exprimarii acordului de
catre condamnat si/sau familia acestuia, dupa evaluarea raportului risc/
beneficiu al acestei interventii.
Ca
asa stau lucrurile, o dovedesc mentiunile olografe ale inculpatului B.
facute in foaia de observatie clinica generala in data de 21.06.2012,
semnate si parafate de catre acesta, in sensul ca 'coroborand
simptomatologia clinica (...) si CT efectuat la Centrul Chirurgical
Marie Lannelong Paris in 15.03.2012 care evidentiaza ..., consider ca
pacientul trebuie tratat si supravegheat cardiologic, cu mentinerea
tratamentului antihipertensiv, antiagregant derivati nitrici,
hipolipemianti si antidiabetice si dupa rezolvarea- vindecarea plagii
cervicale, daca se doreste sa fi investigat si coronarografic clasic
(angiografie coronariana) pentru a aprecia corect gradul de afectare
coronariana.' (fil.176 verso, vol.3 dup)
Prin
aceste mentiuni facute in foaia de observatie a doua zi dupa internare,
inculpatul Bradisteanu a creat de la bun inceput conditiile pentru o
prelungire a spitalizarii condamnatului, caci toate investigatiile
sugerate urmau a fi efectuate dupa vindecarea plagii cervicale
(care presupune o perioada mai lunga decat cea minima postoperatorie),
facandu-se totodata trimitere la o 'dorinta', probabil a condamnatului
sau a familiei acestuia, cu privire la suplimentarea investigatiilor si
cu privire la alte afectiuni decat cele care au determinat internarea in
spital.
Toate
aceste aspecte sunt sustinute probator de convorbirile telefonice
purtate in zilele de 23 si 24.06.2012 de inculpat cu martora D.A.,
avocatul sau, care i-a explicat acestuia care era statutul legal al
condamnatului N. (nu era in executarea pedepsei), atragandu-i atentia
asupra riscurilor pe care le presupunea o interventie pe cord: (...)
Mentionarea
numelui inculpatului la rubrica 'medic' din foile de terapie intensiva
intocmite pe perioada spitalizarii, a atras doar formal calitatea de
medic curant a acestuia, determinata exclusiv de gazduirea condamnatului
in sectia inculpatului, in conditiile in care nici macar medicatia
mentionata in respectivele foi nu era una prescrisa de catre inculpat,
fiind vorba fie de tratamentul postoperatoriu determinat strict de
interventia chirurgicala efectuata (antibiotice si antialgice), fie de
tratamentul aferent afectiunilor cronice ale condamnatului (inclusiv
cele cardiovasculare).
In
ce priveste patologia cardiovasculara a condamnatului Nastase Adrian
(...), aceasta era preexistenta, fiind vorba despre afectiuni cronice
care nu au constituit cauza internarii in spital si nici nu s-au agravat
in aceasta perioada.
Astfel,
singurele mentiuni relevante facute in foile de terapie intensiva
intocmite pe durata spitalizarii, au vizat acuze subiective ale
pacientului cu referire la existenta sporadica a unor dureri precordiale
(in zilele de 21 si 22.06.2012), care au cedat rapid sub tratament
medicamentos.
Cea
mai buna dovada a gravitatii reale a afectiunilor condamnatului o
constituie imprejurarea ca, ulterior incarcerarii sale si pana la
liberarea sa conditionata, acesta nu a formulat o cerere de intrerupere a
executarii pedepsei intemeiata pe motive medicale conform art.455
rap.la art.453 alin.1 lit.a c.pr.pen.1969, nefiind necesara in aceeasi
perioada vreo investigatie ori interventie cardiovasculara, de natura
celor sugerate de catre inculpat.
Totodata,
desi ulterior liberarii conditionate, condamnatul a fost din nou
condamnat la o pedeapsa privativa de libertate si reincarcerat, situatia
a fost identica si in noua perioada de detentie.
Mai
mult, nici in perioada in care condamnatul s-a aflat in libertate
(intre cele doua detentii si ulterior celei din urma), acesta nu a
suferit vreo interventie cardiovasculara, caci aceasta ar fi fost in mod
cert mediatizata, tinand seama de atentia acordata de mass media
persoanei condamnatului, fost prim-ministru al Romaniei.
Prin
urmare, nimic din evolutia ulterioara a condamnatului Nastase Adrian
(intre data transferului in penitenciar - 26.06.2012 - si data
pronuntarii prezentei decizii - 2.03.2015) nu a validat prognosticul
alarmant si sugestiile exploratorii si/ sau interventionale facute de
catre inculpat in cele 7 zile de spitalizare a pacientului-condamnat,
care au stat la baza refuzului de a permite incarcerarea acestuia din
urma.
In
acest context, nu se poate afirma ca inculpatul ar fi apreciat in mod
gresit gravitatea afectiunilor cronice cardiovasculare ale
condamnatului, in conditiile in care este de notorietate faptul ca
inculpatul trece drept o somitate in specialitatea sa.
In
fapt, in urma coroborarii probatoriului administrat in cauza, rezulta
ca inculpatul Bradisteanu a actionat consecvent intentiei infractionale
de a ingreuna incarcerarea condamnatului, desi starea reala de sanatate a
acestuia nu constituia un impediment la o asemenea masura.
In
aceste conditii, invocarea nejustificata a unei patologii
cardiovasculare cronice a condus la mentinerea condamnatului in spital
si la imposibilitatea de a pune in executare efectiva mandatul emis
impotriva acestuia.
(...)
Concluzionand, instanta de apel, in opinie majoritara, apreciaza ca,
prin modul in care a actionat in legatura cu spitalizarea condamnatului
Nastase Adrian, inculpatul Bradisteanu Serban Alexandru a actionat cu
intentia de a ingreuna punerea in executare a mandatului de executare a
pedepsei inchisorii emis impotriva condamnatului, reusind sa
tergiverseze incarcerarea acestuia intr-un loc de detentie.
In
acest sens, desi urgenta medicala in cazul condamnatului (existenta a 4
plagi impuscate) nu avea legatura cu specialitatea inculpatului B.,
acesta a hotarat in mod unilateral internarea condamnatului in sectia pe
care o conducea, reusind sa-si aroge astfel calitatea de medic curant,
conditie obligatorie pentru a se putea implica in procesul decizional
referitor la transferarea condamnatului intr-un loc de detinere.
In
continuare, prevalandu-se tocmai de aceasta calitate dobandita ca
urmare a internarii condamnatului in sectia sa, inculpatul a reusit sa
preia controlul asupra comunicarii publice in cazul
pacientului-condamnat Nastase Adrian, abatand atentia de la unicul motiv
care a determinat spitalizarea acestuia (tratarea celor 4 plagi
impuscate) catre patologia sa cronica preexistenta, cu accentuarea celei
cardiovasculare, in scopul de a amana transferul intr-un loc de
detentie, inclusiv prin crearea unui orizont de asteptare in legatura cu
necesitatea unei interventii chirurgicale pe cord.
Procedand
astfel, inculpatul a creat in mod voit o stare de confuzie in ceea ce
priveste situatia pacientului-condamnat, cu referire atat la natura
afectiunilor medicale ale acestuia ( de urgenta sau cronice), cat si la
gravitatea reala a lor (tradusa in necesitatea spitalizarii in
continuare a condamnatului), reusind pe acest fond sa blocheze decizia
ceruta insistent de catre organele in drept cu privire la transferul sau
intr-un loc de detinere.
In
aceste conditii, s-a ajuns la disiparea deciziei prin constituirea unei
comisii multidisciplinare neprevazute de lege (desi hotararea trebuia
sa apartina exclusiv medicului curant), iar mai apoi la 'pasarea'
responsabilitatii transferului catre un tert (INML), printr-o procedura
de asemenea nelegala (efectuarea unei expertize medico-legale la
solicitarea comisiei), aspecte care au sporit starea de confuzie si au
avut ca efect (urmarit de altfel de catre inculpat), impiedicarea
incarcerarii condamnatului.
Aceasta
stare de fapt a fost opera inculpatului B., care a profitat de
managementul defectuos (cel putin in acest caz) de la nivelul Spitalului
Clinic de Urgenta Floreasca si de pasivitatea colegilor sai care au
tolerat cooptarea lor intr-un demers ilegal (constituirea comisiei si
sesizarea INML).
Astfel,
obtinerea deciziei referitoare la transferarea condamnatului intr-un
loc de detinere nu a fost posibila decat dupa interventia altor
institutii, cum ar fi INML (care, fiind sesizat de comisie, si-a
declinat competenta in favoarea medicului curant), instanta de executare
(care a constatat ca nu exista nici un impediment pentru executarea
mandatului emis) si in final, D.Nastase Adrian (care a inceput urmarirea
penala pentru savarsirea in acest caz a infractiunii de favorizare a
infractorului).
De
altfel, nici in aceste conditii inculpatul Bradisteanu nu a consimtit
in realitate la transfer, ci decizia a apartinut adevaratului medic
curant (martorul L., care a rezolvat chirurgical urgenta medicala a
condamnatului), in timp ce inculpatul a facut doar mentiuni cu privire
la tratamentul de urmat in continuare pentru afectiunile cronice
cardiovasculare ale condamnatului.
In
ce priveste sustinerea instantei de fond, in sensul ca nu se poate pune
problema impiedicarii sau ingreunarii executarii pedepsei, caci
inceperea executarii pedepsei a avut loc la data de 20.06.2012 in
momentul inmanarii mandatului de catre organele de politie, fapt
constatat prin hotarare judecatoreasca definitiva (decizia penala
nr.2344 din 5.12.2012 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I
penala), instanta de apel, in opinie majoritara, retine ca o asemenea
sustinere nu poate fi primita.
In
acest sens, este de observat mai intai ca obiectul contestatiei la
executare solutionate prin hotararea sus-aratata l-a constituit
solicitarea condamnatului Nastase Adrian de a i se deduce din durata
pedepsei perioada in care s-a aflat in spital, iar controversa transata
de instanta de recurs, in opinie majoritara, a avut in vedere incidenta
art.87 alin.3 din c.pen.1969.
Imprejurarea
ca aceasta contestatie la executare a fost in final admisa, iar in
considerentele hotararii sus-aratate se sustine ca, in speta, odata cu
inmanarea mandatului de executare a pedepsei inchisorii, ce a avut loc
la domiciliul condamnatului, ar fi inceput executarea pedepsei, sunt chestiuni lipsite de relevanta in cauza de fata.
In
realitate, prin dispozitiile art.87 alin.3 c.pen.1969 legiuitorul a
considerat ca se impune, probabil din considerente umanitare, ca
perioada in care un condamnat aflat in executarea pedepsei (adica in
detentie), se imbolnaveste si necesita spitalizare, sa fie asimilata
(echivalata) cu executarea efectiva a pedepsei, chiar daca in acea
perioada el nu a fost supus constrangerilor inerente unei privari de
libertate.
Altfel
spus, intr-o asemenea ipoteza este evident faptul ca, aflandu-se
internat in spital, condamnatul nu se poate gasi in acelasi timp si in
locul in care isi ispaseste pedeapsa, nefiind vorba asadar despre o
executare efectiva a acesteia, ci de una asimilata prin vointa
legiuitorului.
Or,
'executarea pedepsei' avuta in vedere in cazul infractiunii de
favorizare a infractorului, ca varianta alternativa, se refera la sensul
real, propriu al acestei notiuni, adica la executarea efectiva, prin
privare de libertate, caci nu se poate imagina o alta modalitate de
executare a pedepsei inchisorii atunci cand se emite un mandat de
executare in conditiile art.420 c.pr.pen.1969.
Cu
alte cuvinte, ceea ce intereseaza in speta este daca prin actiunile
sale inculpatul Bradisteanu a ingreunat, impiedicat, zadarnicit
executarea pedepsei aplicate condamnatului Nastase Adrian, in sensul
incarcerarii sale intr-un loc de detinere, fiind lipsit de relevanta
faptul ca perioada in care acesta s-a aflat internat in Spitalul Clinic
de Urgenta Floreasca, a fost dedusa din pedeapsa de executat.
Mai
mult, asa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza (si, in
primul rand, din convorbirile telefonice purtate in zilele de 23 si
24.06.2012 cu avocata sa, martora D.A.), inculpatul a fost convins ca
pacientul-condamnat nu incepuse executarea pedepsei, acesta fiind
contextul in care inculpatul a desfasurat intreaga activitate
infractionala analizata anterior.
In
consecinta, instanta de apel, in opinie majoritara, constata ca solutia
de achitare a inculpatului dispusa de instanta de fond nu este
sustinuta de probatoriul administrat in cauza, astfel incat in baza
art.421 pct.2 lit.a c.pr.pen. va admite apelul Parchetului, va desfiinta
in totalitate sentinta atacata si pe fond, il va condamna pe inculpat
pentru savarsirea infractiunii de favorizare a infractorului prev. de
art. art.264 c.pen. (1969) cu aplicarea art.17 lit.a din Legea nr.
78/2000".
Opinia separata
"O
prima problema pe care o ridica apelul declarat de parchet este una de
drept, pornind de la stabilirea cu caracter definitiv a faptului ca,
perioada in care condamnatul Nastase Adrian a fost internat in Spitalul
Clinic de Urgenta, acesta s-a aflat in executarea pedepsei de 2
ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr. 176/30.01.2012 a
Inaltei Curti de Casatie si Justitie Sectia penala, durata cuprinsa
intre 20.06.2012 si 25.06.2012 fiind dedusa, in temeiul dispozitiilor
art. 87 alin. 3 C.pen., din pedeapsa.
Instantele
investite cu contestatia la executare formulata de condamnatul Nastase
Adrian nu au statuat exclusiv asupra incidentei dispozitiilor art. 87
alin. 3 C.pen. ci au analizat si s-au pronuntat expres si cu privire la
faptul ca petentul s-a aflat in executarea pedepsei pe toata durata
spitalizarii (de altfel, incidenta textului era total exclusa in
conditiile in care executarea pedepsei nu incepuse, art. 87 alin. 3
C.pen. prevazand ca 'timpul in care condamnatul, in cursul executarii
pedepsei, se afla bolnav in spital intra in durata executarii, afara de
cazul in care si-a provocat in mod voit boala...').
Astfel,
in fata instantei de fond, Directia Nationala Anticoruptie a invocat
inadmisibilitatea contestatiei la executare, cu motivarea ca aspectele
invocate de condamnat sunt anterioare inceperii executarii pedepsei,
care a inceput la data de 26.06.2012, imprejurarea consemnata in
procesul verbal de incarcerare (fila 139 dosar fond, fila 3 sent. pen.
835/02.10.2012 a Tribunalului Bucuresti Sectia I penala).
Tribunalul
a constatat neintemeiata exceptia de inadmisibilitate, retinand ca, la
data de 20.06.2012, lucratorii de politie s-au deplasat la domiciliul
condamnatului, i-au inmanat un exemplar al mandatului de executare iar
dupa incidentul relativ la actul de impuscare acesta a fost condus la
spitalul Floreasca unde a ramas internat sub paza permanenta, paza ce a
fost executata in toata perioada 20.06.2012 - 26.06.2012 si a fost
executata de catre politisti din cadrul D.G.P.M.B. Serviciul independent
de retinere si arest preventiv si Biroul Urmariri, activitatea
desfasurandu-se in ture de cate 8 ore cu schimbarea in post si predarea
serviciului pe baza de proces verbal (fila 7 sent. pen. 835/02.10.2012).
In
aceste conditii, tribunalul s-a pronuntat pe fondul cauzei, respingand
contestatia la executare ca neintemeiata, cu motivarea ca petentul
condamnat se afla in situatia de exceptie prevazuta de lege, apreciind
ca acesta si-a provocat in mod voit boala.
Desi
a invocat exceptia de inadmisibilitate care a fost respinsa, parchetul
nu a recurat aceasta hotarare, iar prin decizia penala nr. 2344/5
decembrie 2012, Curtea de apel Bucuresti Sectia I penala, a admis
recursul condamnatului, considerand ca tentativa de sinucidere nu poate
fi echivalenta cu situatia in care se provoaca in mod voit starea de
boala, si a dedus din pedeapsa aplicata perioada cuprinsa intre
20.06.2012 si 25.06.2012.
Art.
264 C.pen. anterior sanctiona ajutorul dat unui infractor pentru a
ingreuna sau zadarnici executarea pedepsei, un continut similar avand si
prevederile art. 269 din actuala reglementare.
Astfel
cum s-a aratat in doctrina (Vintila Dongoroz, Explicatii teoretice la
codului penal roman) infractiunea este posibila atunci cand executarea
pedepsei nu s-a inceput inca (desi pedeapsa a fost pusa in executare sau
desi termenul de amanare a executarii pedepsei a expirat), precum si
atunci cand nu s-a reinceput executarea pedepsei dupa expirarea
termenului de intrerupere a executarii.
In
cauza, astfel cum s-a aratat, s-a statuat cu caracter definitiv ca in
toata perioada internarii, condamnatul Nastase Adrian s-a aflat in
executarea pedepsei.
In
aceste conditii, retinerea infractiunii de favorizare a infractorului,
in modalitatea 'ingreunarii sau zadarnicirii executarii pedepsei' chiar
in timpul executarii pedepsei, cand condamnatul se afla sub
supravegherea permanenta a organelor de politie, nu poate fi sustinuta
juridic, intrucat fie ca se afla internat in spital, fie ca se afla la
penitenciar, condamnatul este in executarea pedepsei.
Legea
stabileste ca, si in cazurile in care pedeapsa aplicata este privativa
de libertate, condamnatul, desi nu se este intr-un loc de detentie, este
totusi considerat in executarea pedepsei (ex. Perioada internarii
medicale intr-o unitate din afara sistemului penitenciar,perioada pentru
care s-a acordat permisiunea de iesire din penitenciar conform legii de
executare a pedepselor, perioada in care se executa activitati
lucrative in afara penitenciarului), iar ingreunarea transferului
dintr-un loc pe care legea il asimileaza unui loc de executare a
pedepsei (astfel cum este spitalul pe perioada internarii), intr-un alt
loc de detentie nu isi gaseste acoperirea in incriminarea prevazuta de
art. 264 C.pen. anterior sau 269 C.pen., intrucat, in aceste cazuri nu
se aduce atingere valorii sociale ocrotite de lege, respectiv
infaptuirii justitiei in faza punerii in executare a hotararii
judecatoresti, condamnatul fiind in executarea pedepsei si sub controlul
total al autoritatilor statului.
De
aceea, in acord cu judecatorii care au solutionat cauza in fond,
autorii opiniei separate apreciaza ca nu este posibila retinerea
infractiunii de favorizare a infractorului prin zadarnicirea punerii in
aplicare a mandatului de executare a pedepsei nr. 196/20.06.2012
privindu-l pe condamnatul Nastase Adrian (aceasta fiind acuzatia
formulata prin actul de sesizare - fila 38 rechizitoriu), in conditiile
in care mandatul fusese deja pus in aplicare.
Avand
insa in vedere faptul ca in hotararea apelata se analizeaza si fondul
cauzei, similar se va proceda si in motivarea opiniei separate, pentru a
se demonstra ca, si sub acest aspect, sustinerile Ministerului Public
nu sunt intemeiate. Aceasta analiza va porni de la
situatia existenta la acel moment, respectiv comunicarea din 22.06.2012
de catre Tribunalul Bucuresti ca mandatul emis pe numele condamnatului
Nastase Adrian nu putea fi considerat executat.
In
cazul infractiunii de favorizare a infractorului actele preparatorii si
tentativa, desi posibile, nu sunt incriminate. Pentru a se circumscrie
unui ajutor dat in scopul zadarnicirii sau impiedicarii executarii
hotararii activitatea trebuie sa se obiectiveze in actiuni concrete care
sa produca urmarea imediata constand in crearea unei stari de pericol
pentru infaptuirea justitiei in faza de executare a hotararii
judecatoresti.
Fata
de circumstantele cauzei, respectiv imprejurarea ca, condamnatul
Nastase Adrian se afla sub supravegherea permanenta a organelor de
politie care trebuiau sa puna in executare hotararea de condamnare prin
emiterea formelor necesare incarcerarii, prezentarea acestora unitatii
medicale si solicitarea oficiala, formulata in baza mandatului de
executare a pedepsei, de a se dispune externarea si predarea
condamnatului in vederea conducerii acestuia catre un loc de detentie,
constituie acte de zadarnicire sau impiedicare numai acele actiuni de
natura a tergiversa, a bloca demersurile reprezentantilor statului
investiti cu atributii in acest sens.
Ca
atare, pentru a verifica daca in cauza se poate retine existenta sau nu
a unui act de ajutor dat in scopul ingreunarii executarii pedepsei, se
impune o analiza a modului in care inculpatul Bradisteanu Serban a
raspuns solicitarilor oficiale ale autoritatilor in legatura cu punerea
in aplicare a mandatului de executare a pedepsei inchisorii nr.
196/20.06.2012 emis de Tribunalul Bucuresti pe numele condamnatului
Nastase Adrian.
Celelalte
fapte care ii sunt reprosate acestuia, respectiv: internarea
condamnatului in sectia pe care o conducea; imprejurarea ca intentiona,
mai devreme sau mai tarziu, sa il supuna pe acesta unei interventii pe
cord; afirmatiile facute catre terte persoane (fara atributii legate de
punerea in executare a mandatului) in sensul ca nu va fi de acord cu
transferul; comunicarea publica a faptului ca exista un risc de infarct
date fiind leziunile coronariene, chiar daca li s-ar acorda conotatia
sustinuta de catre parchet, nu se pot circumscrie unor actiuni de ajutor
in sensul art. 264 C.pen.anterior/269 C.pen., intrucat, prin ele
insele, nu sunt apte sa conduca la ingreunarea executarii pedepsei. Acestea pot fi caracterizate doar ca acte pregatitoare, de natura a crea conditiile unor actiuni ulterioare, cu
relevanta penala numai atunci cand sunt urmate de acte de executare
care sa se circumscrie elementului material al laturii obiective a
infractiunii.
Relatia
inculpatului Bradisteanu Serban cu autoritatile competente sa puna in
executare mandatul emis impotriva condamnatului Nastase Adrian.
In
primul rand este de observat faptul ca, in cauza s-au efectuat
demersuri in paralel de catre Serviciul omoruri din cadrul Directiei
generale de Politie a Municipiului Bucuresti, care, chiar in seara zilei
de 20.06.2012, imediat dupa incident, s-a sesizat din oficiu si facea
cercetari in dosarul avand ca obiect tentativa de suicid a numitului
Nastase Adrian si de catre Serviciul Investigatii Criminale – Biroul
Urmariri din cadrul Directiei generale de Politie a Municipiului
Bucuresti, care avea atributii de punere in executare a mandatului de
executare a pedepsei inchisorii nr. 196/20.06.2012 emis de Tribunalul
Bucuresti pe numele condamnatului Nastase Adrian.
Cele
doua demersuri nu se pot confunda si nici cumula, singura mentiune ce
se impune a fi facuta este aceea ca, la data de 26.06.2012, seful
Serviciului Omoruri, martorul G.R., a fost desemnat sa conduca
operatiunile de punere in aplicare a mandatului de executare a pedepsei
inchisorii.
Avand
in vedere ca fiecare actiune/ activitate efectuata de catre organele de
politie (inclusiv convorbirile telefonice) in perioada 20.06.2012 -
26.06.2012 (prima parte a zilei) a fost consemnata intr-un proces verbal
intocmit chiar la momentul desfasurarii ei sau in momentele imediat
urmatoare, acestea sunt deosebit de relevante in stabilirea
activitatilor ce au avut loc in vederea punerii in executare a
mandatului de executare.
Intrucat
copia dosarului privind punerea in aplicare a mandatului de executare a
pedepsei inchisorii nr. 196/20.06.2012 privind persoana condamnata
Nastase Adrian a fost solicitata de DNA si obtinuta in cursul zilei de
26.06.2012 (fila 2 vol 3 d.u.p.), la dosarul de urmarire penala nu se
regasesc si procesele verbale privind activitatile desfasurate in seara
aceleiasi zile, privind transferul condamnatului la penitenciar, aceste
imprejurari urmand a fi stabilite pe baza declaratiilor martorilor
implicati direct in aceasta operatiune.
Se
impune in continuare detalierea activitatilor desfasurate de cele doua
compartimente, in fiecare din cele 6 zile in care condamnatul Nastase
Adrian a primit ingrijiri medicale la Spitalul Clinic de Urgenta
Floreasca, pentru a demonstra corectitudinea concluziei celor trei
judecatori ce au solutionat cauza in fond,
dar si pentru a invedera contradictiile flagrante intre declaratiile
martorilor din fata instantei de apel (retinute in opinia majoritara) si
aspectele rezultate din procesele verbale intocmite cu prilejul
desfasurarii activitatilor descrise de catre martori.
(...)
Avand
in vedere imprejurarea ca existau puncte de vedere diferite cu privire
la momentul punerii in executare a mandatului (opinia martorului S.C.
fiind in sensul ca acesta 'este momentul in care condamnatului i se
inmaneaza copia mandatului de executare' declaratie martor fila 111
dosar fond; a martorului G.L., seful Politiei Capitalei fiind in sensul
ca 'ne aflam intr-un moment in care incepuse procedura de punere in
executare a mandatului dar nu se finalizase'- fila 66 dosar fond) s-a
hotarat sesizarea judecatorului delegat din cadrul Biroului Executari
penale de la Tribunalul Bucuresti pentru a-i 'solicita un punct de
vedere in legatura cu momentul inceputului executarii pedepsei' si
'totodata am solicitat in mod expres sa ni se spuna daca ne aflam intr-o
imprejurare care impiedica punerea in executare a
mandatului'(declaratie martor G.L. fila 65 dosar fond); 'fiind intr-o
situatie cu care nu ne mai confruntasem pana atunci in practica, am
cerut mai multe puncte de vedere de la diferite institutii, inclusiv
ANP, insa nimeni nu si-a asumat raspunderea pentru a ne oferi un
raspuns' (declaratie martor S.C. fila 111 verso dosar fond).
In
aceste conditii a inceput o asidua corespondenta cu diverse institutii,
respectiv Tribunalul Bucuresti, Administratia Nationala a
Penitenciarelor, Institutul National de Medicina Legala. Aceste
demersuri au debutat vineri 22 iunie 2012, in a doua parte a zilei, dupa
cum urmeaza:
(...)
Din cele anterior prezentate rezulta urmatoarele:
1.
Singura cerere formulata de Serviciul Omoruri, condus de martor, in
ziua de vineri 22.06.2012, a fost aceea de inaintare a fisei partiale de
observatie, adresata conducerii spitalului si la care s-a primit
raspuns in aceeasi zi;
2.
Cererea de a se comunica diagnosticul si daca pacientul este
transferabil a fost formulata vineri 22.06.2012, ora 17,00 de Serviciul
Investigatii Criminale, a fost adresata conducerii spitalului si a fost
primita de manager, martorul M.R.;
3.
Inculpatul a fost incunostintat despre existenta acestei adrese
telefonic chiar de catre martorul G.R., la data de 23.06.2012, cu
solicitarea expresa ca raspunsul sa fie dat la inceputul saptamanii
urmatoare.
(...)
Din procesele verbale al caror continut a fost pe larg redat anterior rezulta urmatoarele:
1.
Serviciul Omoruri din cadrul D.G.P.M.B. a formulat la data de
21.06.2012 o solicitare verbala inculpatului Bradisteanu Serban, acesta
fiind singurul din echipa de interventie care a fost gasit in spital, de
comunicare a diagnosticului (proces verbal filele 49-50 vol. 3 d.u.p.).
La aceasta, inculpatul le-a inmanat, cel mai probabil prin copierea
unor date din fisa medicala, diagnosticul exact, printat pe o fila A4.
Diagnosticul comunicat este concordant cu cel inregistrat in actele
medicale, iar daca ar fi fost nemultumiri fata de forma in care s-a
raspuns la o solicitare verbala, nu exista nicio explicatie logica cu
privire la faptul ca lucratorii de politie carora inculpatul le- a
inmanat inscrisul nu au formulat o solicitare in acest sens. De
asemenea, nu s-a revenit cu o adresa prin care sa se solicite ca forma
inscrisului prin care era comunicat diagnosticul sa fie una oficiala.
2.
Acelasi serviciu a solicitat vineri 22.06.2012, spitalului, o
comunicare a fisei partiale de observatie, primita in aceeasi zi;
3.
Prin adresa nr. 255060/25.06.2012 Serviciul Omoruri solicita Spitalul
Clinic de Urgenta Floreasca punerea la dispozitie, de urgenta, a unei
copii de pe foaia clinica de observatie intocmita pentru pacientul
Nastase Adrian, de la data internarii pana in ziua de 25.06.2012,
inclusiv protocolul operator si investigatiile medicale efectuate (CT,
buletine de analize, eventuale ecografii si radiografii), precizand
expres ca raspunsul spitalului 'urma sa fie ridicat la data de
26.06.2012 ora 10,00 de catre cms. B.C.' (fila 123 vol. 3 d.u.p.)
4.
Data de 26.06.2012, stabilita chiar de Serviciul Omoruri pentru a se
comunica actele si informatiile solicitate, coincide cu 'momentul
realizarii efective a transferului la penitenciar'.
(...)
Concluzionand,
in opinie separata, se apreciaza ca declaratiile si nuantarile
martorilor G.R., S.C. si V.V. facute pentru prima data in fata instantei
de apel nu pot fi primite, acestea fiind infirmate de restul
materialului probator administrat, astfel cum a fost anterior detaliat. Dincolo de trecerea timpului, care a determinat anumite confuzii privind cronologia unor activitati, pozitia
subiectiva a martorilor, relevata de incercarea de a accentua
demersurile efectuate de catre organele de politie, este explicabila in
contextul in care persoanele insarcinate cu punerea in executare a
mandatului au fost urmarite penal pentru savarsirea aceleiasi
infractiuni.
Prin
prezentarea tuturor operatiunilor desfasurate de Serviciul de
Investigatii Criminale - Biroul Urmariri, asa cum acestea rezulta din
actele oficiale intocmite si aflate la dosarul de executare, nu se
doreste o c
Accesari:1727
Comentarii