CUTREMURĂTOR | “A fost teroare, m-a bătut, m-a călcat în picioare!” Dezvăluirile şocante ale Mariei Olaru, strânse într-un volum biografic
Dintr-o perspectivă exterioară, performanţa şi rezultatele pozitive
sunt lucruri apreciate de public. Totuşi, există şi acea “parte întunecată”
la care avem acces extrem, extrem de rar. Un prilej inedit în care sunt
expuse experienţe greu de imaginat îl reprezintă lansarea de carte a
Mariei Olaru, o campioană absolută a României.“A fost teroare, m-a bătut, m-am lovit la coaste”
Octavian Bellu, unul dintre cei mai prolifici antrenori din gimnastica românească, membru “Hall of Fame” şi deţinător a peste 200 de medalii din postura de antrenor, a fost “demascat” de Maria Olaru, care a descris metodele prin care antrenorul îşi “impulsiona” elevele.
"După‑amiază a fost teroare. Am început cu sol, m‑a bătut şi s‑a purtat urât cu mine. Mi‑a dat de două ori tare cu cauciucul peste fund. După ce m‑a bătut, nu am mai făcut nimic. Îi făceam în contră şi făceam mutre. Apoi m‑a trecut la sărituri.
După antrenament mi‑a zis că nu mai face niciodată cu mine sărituri şi mi‑a mai spus catâr încăpăţânat. Era iute la mânie şi la meserie. La început, când vedeam ce le făcea celorlalte... mă cam umpleam de groază. Eu, care veneam de acasă cu spaimele şi obsesiile mele - era tocmai ce nu‑mi trebuia.
Uneori, teroarea e mai greu de suportat când te temi că vei fi pedepsită, decât pedeapsa în sine".
“La lot am învăţat provocarea vomei”
Un alt episod demn de filmele science-fiction este cel în care gimnastele erau nevoite să evite un aport ponderal din cauza unei supra-alimentaţii. Tehnică folosită de gimnastele noastre depăşeşte orice imaginaţie.
"Tot acolo, la lot, am învăţat şi metoda cea mai sigură de a scăpa de surplusul alimentar îngurgitat, pentru ca acesta să nu producă efecte ponderale: provocarea vomei.
La cum era amplasat grupul sanitar, trebuia să te strecori într‑un moment favorabil spre a nu fi observată (puteai alege şi duşul pentru asta, dar eram fete bine‑crescute, nu dădea frumos să ne curăţăm acolo unde - pardon - borâsem).
Oricum, cele care scăpam astfel de preaplinul lăcomiei nu mai eram «obligate» să ne spurcăm cu Furosemid, înfruntând cu un sfidător curaj blestematul de cântar".
“M-a călcat în picioare, efectiv”
Violenţele s-au transformat într-un element de rutină fără de care nu se poate face performanţă, conform manifestărilor antrenorilor. Maria Olaru continuă să dezvăluie clipele de tortură prin care a trecut în cele mai grele zile ale sale.
"Am avut o zi foarte proastă. La antrenamentul de dimineaţă am mers prost. De când m‑am trezit din pat mă durea spatele foarte tare. Atunci la antrenament nu am putut să fac mai nimic.
Când a văzut d‑nul Cărpinişan că fac prost la treişaizeci, a început să mă bată. Mi‑a tras trei palme până la bârnă. La bârnă am stat în faţa lui în poziţie de drepţi şi iar mi‑a tras o palmă, apoi m‑am urcat din nou pe paralele şi iar am făcut prost pentru că mă durea spatele din ce în ce mai tare.
Când m‑am dat jos, iar m‑a bătut, mi‑a dat cu palma peste faţă şi m‑a trântit jos pe parchet, când eram jos acolo a început să mă calce în picioare. Plângeam foarte tare. Mi s‑au umflat ochii şi faţa. La ochi eram puţin vânătă".
“M-am decis să mă retrag şi toţi ştiau că mă ţin de cuvânt”
După un amalgam de experienţe, trăiri şi emoţii, Maria Olaru s-a retras în 2000 şi a ţinut să descrie contextul în care s-a dat la o parte, deşi mai avea ani mulţi în faţă.
Unii poate nu credeau, dar sperau. Ajunsă la cămin, m‑am aruncat în problemele administrative.Stăteam pe gânduri, la fel de singură, în camera mea.
Televizorul, dat la cel mai mic nivel sonor (abia îl auzeam de acolo, de lângă el), îmi reţinea o minimă atenţie, căci tocmai se transmiteau nişte reclame imobiliare, care mă interesau în mod deosebit. Când... s‑a deschis uşa şi a intrat doamna Mariana.
Nu era în cea mai bună dispoziţie posibilă, lucru pe care l‑am simţit din prima. S‑a repezit glonţ şi mi‑a închis - cu un gest de comandant absolut - televizorul. «Dragă, n‑ai de gând să te mai potoleşti? Nu vezi că deranjezi pregătirea celorlalte, care mai vor să facă gimnastică?!».
Am avut încă o dată confirmarea atitudinii sale constante faţă de mine. Voia, biata de ea, să scape de «mărul stricat». Oare se temea să n‑o contaminez şi pe dânsa? Nici o şansă...".
Restul poveştii Mariei Olaru se află în cartea pe care o va lansa, carte ce va fi disponibilă la standul editurii Vremea după târgul de carte de la Romexpo.
Maria Olaru
- născută pe 4 iunie 1982 la Fălticeni (Suceava)
- în 1998 a devenit campioană europeană cu echipaşi a obţinutlocul II la sărituri (Sankt Petersburg) şi s-a clasat a doua la individual compus la Goodwill Games (New York).
- în 1999, la Tianjin, a obţinut titlul de campioană mondială la individual compus, locul I cu echipa şi locul III la sărituri
- în 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney, a obţinut medalia de aur cu echipa şi de bronz la individual compus
- a fost decorată cu medaliile „Serviciul Credincios” în Grad de Comandor (1999) şi Ordinul „MeritulSportiv”, clasa I (2008).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu