România este un stat confruntat, o dată cu teribila criză a
dezinfectanţilor, cu propria sa impotenţă criminală, inseparabilă de
complicitatea care a permis conservarea unui sistem contrar demnităţii
umane şi transparenţei. Societatea noastră pare să realizeze că
ficţiunile pe care ne întemeiam existenţa sunt, finalmente, doar
formule de iluzionare colectivă. Garanţiile legale şi constituţionale nu
au nici un corespondent în realitatea în care suntem prizonieri.
În acest context modelat de emoţii, de anchete şi de morţi
misterioase, alegerile locale sunt mai degrabă absente. Dezbaterile ce
îi mobilizează pe candidaţi au un aer tern, de cămin cultural.
Programele sunt recitate,conştiincios, promisiunile de bunăstare
comunitară sunt invocate de cei care aspiră să fie aleşi, în numele
competenţei şi al onestităţii lor. Dincolo de acest nivel al
mediocrităţii, ziua de 5 iunie 2016 este o zi capitală, căci de
continuitatea oligarhiilor ce domină politica românească depinde
capacitatea acestui stat de a reforma sau de involua, înca şi mai
dramatic.
Este limpede că noul cadru electoral cu un un singur tur de
scrutin, acceptat de către PSD şi de către PNL deopotrivă, este acel
instrument formidabil şi eficace ce permite consolidarea, la nivel
local, a prezenţelor ostile reformei şi transparenţei. Absenţa unui al
doilea tur este un avantaj major pentru PSD, unicul partid ce deţine un
bloc electoral suficient de consistent spre a fi câştigător în această
competiţie scufundată în anonimat. Pentru PSD, mobilizarea electorală
masivă este un risc teribil care trebuie evitat. Memoria alegerilor
prezidenţiale din 2014 este încă vie- emoţia civică este un inamic
redutabil.
Apariţia cabinetului Cioloş, ca soluţie de tranziţie,în urma
“revoltei colective”, a aşezat PSD într-o poziţie avantajoasă,
strategic. Critica continuă a guvernării a fost dublată de conservarea
prezenţei instituţionale, la nivel local şi central. Cabinetul Cioloş,
în pofida intenţiilor sale reformatoare, a fost obligat să coabiteze
cu majoritatea USL. Iar răgazul oferit de acest an a fost unul esenţial
pentru PSD- guvernarea Ponta este de acum istorie, iar vigoarea cu
care justiţia este atacată probează continuitatea de idei şi de practici
politice. PSD rămâne, în pofida crizelor şi a revoltelor civice,
partidul redutabil ce manipulează subdezvoltarea endemică a României,
spre a apăra privilegiile elitei sale cleptocratice.
Ceea ce frapează, în cazul acestei campanii locale, este absenţa
unui veritabil mesaj ferm şi precis anti-PSD. Miza politică a acestui
scrutin pare să fie ignorată de către PNL. După suita de alegeri
catastrofale care a culminat cu opţiunea în favoarea lui Marian
Munteanu,PNL rămâne, în Bucureşti, dar nu numai, fragil şi
neconvingător în postura de competitor al PSD. Ca şi în alte ocazii,
România este lipsită de o veritabilă opoziţie anti-PSD, una care să
combine, inteligent, pragmatismul administraţiei cu tenacitatea
formulării unui mesaj ideologic precis.
Bucureştiul ilustrează acest impas strategic. Pe de o parte,
candidatura PNL la primăria generală, oricât de onorabilă, survine la
capătul unui lanţ de erori teribile de strategie. Pe de altă parte,
coagularea unui pol anti- PSD pare de acum o simplă himeră. În
condiţiile competiţiei care îi opune pe Nicuşor Dan lui Cătălin Predoiu,
candidata PSD deţine şansa a ieşi învingătoare. Consolidarea PSD la
nivelul Bucureştiului ar fi un moment politic extrem de important,
esenţial în condiţiile alegerilor parlamentare.
În fapt, acest scrutin nu poate fi separat de semnificaţia politică a
anului 2016. USL nu a încetat să existe în nici un moment, în acest
interval de după 2012. Omogenitatea acestui bloc dedicat privilegiilor
şi ostil egalităţii constituţionale nu a fost niciodată pusă în cauză.
Paranteza Cioloş este una înşelătoare, de vreme ce singurele iniţiative
emanând de la aleşii naţiunii au fost cele destinate să submineze cadrul
de protejare al domniei legii. Tentativele de atac frontal au fost
numeroase ,iar faptul că PSD este condus de un preşedinte condamnat
definitiv pentru infracţiuni contra democraţiei nu este un detaliu
irelevant. Pilonii USL sunt ameninţati de campaniile anti-
corupţie:agresivitatea Preşedintelui Senatului este semnul acestei
iritări evidente.
Marasmul moral şi politic al României de acum este materia din care
se hrăneşte revigorarea USL .Alegerile parlamentare de peste câteva
luni pot fi decisive în direcţia slăbirii suplimentare a capacităţii de
apărare a statului nostru împotriva corupţiei endemice. Triumful PSD la
Primăria generală a Bucureştiului nu ar fi doar un triumf al
mediocrităţii kitsch. El ar însemna consolidarea oligarhiei responsabile
pentru compromiterea modernizării noastre: un Bucureşti hidos, croit
după măsura Ilfovului, iată proiectul urbanistic şi politic al
Gabrielei Firea.Scrutinul din iunie are mizele sale politice, imposibil
de ignorat. A le trece cu vederea înseamnă a accelera această involuţie
generală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu