Muzica - o muză în spectacol - ActOrchestra la Festivalul VedeTeatru, Buzău, 2016

Alexandrina Codarcea, un interviu cu Petre Ancuța, Horia Suru

Spectacool, mai 2016

În această săptămână (28 mai - 4 iunie 2016) muzica primează în spectacolele ce dovedesc exuberanţă în cadrul Festivalului VedeTeatru, 2016. Excepţie nu face nici ActOrchestra, regizat de Horia Suru, o creaţie colectivă care s-a transformat într-un savuros spectacol. După finalul reprezentaţiei, în interiorul Teatrului "George Ciprian" din Buzău, am conversat cu Horia Suru şi cu Petre Ancuţa, nişte artişti tineri pasionaţi cărora le place "joaca serioasă". E revigorant să asculţi cu câtă dorinţă şi forţă vie se pot naşte spectacole pornind de la un concept şi cu ce entuziasm şi destindere povestesc cei doi artişti. Lumina din ochii amândurora însoţeşte mărturisirile intervievaţilor.
 

 

Alexandrina Codarcea: Cum poate influenţa muzica un spectacol?

Petre Ancuţa: Muzica poate să potenţeze, poate să-i dea diferite coloraturi, poate să susţină foarte bine spectacolul, ceea ce probabil ştim toţi. Nu e ceva nou. Muzica este foarte bine venită într-un spectacol, fie ca moment de sine stătător, moment muzical, ca muzică de atmosferă sau elemente ritmice. 

Horia Suru: Din perspectiva mea, muzica este un element extrem de important, chiar dacă este ilustraţie muzicală, muzică originală sau muzică live. În orice formă ar fi ea prezentă, chiar dacă este doar un sunet, poate duce povestea mai departe, setează atmosfera şi este unul dintre elementele principale ale actoriei. Pentru mine este foarte important, ori de câte ori aleg muzica pentru un spectacol, mă consult cu compozitorul... 

 

A.C.: Cum s-a născut proiectul ActOrchestra?

P.A.: ActOrchestra a pornit de la un proiect în doi care se numeşte Variaţiuni la invenţiuni. Opus 2 creat de mine şi de colegul meu Emilian Mârnea. A pornit ca un spectacol muzical pe acelaşi concept, muzică şi comedie, teatru şi muzică, adică limbajul verbal fiind înlocuit de cel muzical, iar comedia fiind potenţată prin muzică. După proiectul acesta, a fost lansat programul de finanţare 9G al Teatrului Naţional din Bucureşti. Aşa l-am cooptat pe colegul Florin Călbăjos, cel de-al treilea actor, şi pe Horia Suru, care s-a alăturat proiectului. Am avut aproape două luni în care ne-am jucat pe diferite teme muzicale comice.

 

A.C.: Credeţi că există un public dornic de spectacole de tip ActOrchestra?

H.S.: Cred că spectacolul din seara aceasta a fost primit foarte bine. ActOrchestra este deja la cel de-al douăzecilea turneu. Încă de la premieră, adică de un an jumătate, a fost invitat la mai multe festivaluri, ceea ce înseamnă că este apreciat şi are un public al său. Combinaţia aceasta de teatru şi muzică şi conceptul în sine au un farmec special şi am sentimentul că se va juca mult.
 

 

A.C.: Ce provocări aţi avut pe parcursul repetiţiilor? 

H.S.: A fost o provocare pentru fiecare dintre noi. S-a pornit de la o idee, de la un concept, dar nu a existat un fir roşu sau un scenariu stabilit în prealabil. Tocmai de aceea a fost o creaţie colectivă, iar lucrurile au prins contur pe parcurs. Deci nu am avut o bază foarte clară sau un text cu început şi sfârşit. A fost în acelaşi timp o provocare şi o libertate cu care nu ne întâlnim în fiecare zi. Uneori îţi doreşti să schimbi macazul şi să faci lucruri care nu ţin de anumite lucruri prestabilite. 

 

A.C.: Cum lucraţi cu actorii? 

H.S.: Spectacolele mele sunt foarte diferite şi modalitatea de a lucra este alta pentru fiecare proiect în parte. La ActOrchestra, încă de la început am cântat şi ne-am jucat, şi din această joacă, la un moment dat, lucrurile au devenit serioase. După aceea am stabilit un fir roşu şi am hotărât împreună ce rămâne şi ce nu.

 

A.C.: Cum v-a primit publicul buzoian? 

P.A.: Minunat!

H.S.: Vrem să mai venim. Sunt convins că sunt şi alţi buzoieni care vor să vadă acest spectacol.