Iura, „purtătorul de cuvânt” al românilor CONDAMNAŢI LA CONTRABANDĂ: „Fac aşa parlamentarii, în Bucureşti şi în Constanţa, şi fură cu vagoane şi cu avioane, dar aici?!”

LA CONTRABANDĂ: „Fac aşa parlamentarii, în Bucureşti şi în Constanţa, şi fură cu vagoane şi cu avioane, dar aici?!”

La graniţele României, contrabanda, în special aceea cu ţigări, e o activitate obişnuită. După cum aţi văzut, “riveranii” fenomenului privesc traficul de ţigări cu un amestec de oarecare teamă şi infinită indiferenţă.

În localitatea Valea Vişeului, care apărţine de comuna Bistra, zona maramureşeană cea mai citată în legătură cu procentul mare de condamnaţi la trafic de ţigări - şi din cauza acestuia -, loc brăzdat de urmele traseelor traficanţilor de peste munţi şi ape, am găsit un om care ne-a explicat, în cuvinte de bun simţ, istoria, cauzele şi filozofia contrabandei.
Pe om îl cheamă Lupşa Gheorghe, i se spune Iura, are 71 de ani, patru copii şi tot atâţia nepoţi. Zice că e minoritar ucrainean, şi chiar vorbeşte cu oarecare accent “ucrainesc”, dialoghează cu fratele şi vecinii săi în ucraineană, dar nouă ne spune, într-o română plină de spirit şi cu o lumină apoasă în ochii albaştri, că ar muri pentru ţara lui, România.
Găsirea lui Iura
Îl strigăm din poartă, şi vine către noi, agale şi cu o curiozitate stăpânită. Îi spunem cine suntem, dar nu-mi pare foarte deranjat. Îi zic c-o să-l întreb de contrabandă şi, faţă de toţi ceilalţi, care mi-au întors spatele, brusc, la faza asta, Iura tot nu e deranjat. Ne invită în curte, ne aşează la masă, ne cântăreşte cu privirea.
Apoi merge în casa nouă, de unde se întoarce cu o sticlă de pălincă, cu nişte clisă, cu brânză grasă şi cu pită făcută cu ou de Maria, apriga lui femeie, ca să ne cinstim împrietenirea.
Pe urmă tace, ca o reculegere. Şi pe urmă spune. Cu năduf. Că, da, se face contrabandă în meleag, dar asta pentru că tinerii, oamenii, în general, n-au unde munci şi că, oricum ar fi, furăciunea lor e mult mai mică decât a politicienilor de la Bucureşti, pe care poporul i-a trimis în Parlament să-i reprezinte, iar ei fură cu capul gol.
Istoria lui Iura
“Contrabandă a fost de când mă ştiu eu şi mai demult. Şi este şi acuma. Încă de pe timpul în care aici era graniţa cu Cehoslovacia a fost. Pe urmă au fost ungurii. Pe urmă ruşii”, zice Iura. Mai spune că, încă de atunci, s-a făcut contrabandă, ba cu spirt – cu alcool, adică -, ba cu vite, pe care le duceau evreii să le vândă, dincolo, în Cehia, ba cu sare, de peste munte, spre Satu Mare şi Oradea.
Pe urmă, zice că s-a făcut linişte - „era timpul lui Ceauşescu”. Dar contrabandă tot a mai fost. „Mai puţin, că a fost de lucru, şi s-a câştigat - spune omul. Atunci era-ntr-un fel, acum, în alt fel. Oamenii nu făceau contrabandă dacă aveau de lucru, unde să câştige un ban cinstit”. Tace un timp şi continuă apoi: „Cu ţigările, nu e demult. De vreo 10 ani. Oamenii n-au pe unde să muncească şi au nevoie de bani. Trăiesc greu fără bani şi musai să se descurce undeva, unde pot”.
Îl întreb dacă sunt mulţi cei care aduc ţigări din Ucraina. „Mai aduc, ce să facă dacă-i împinge nevoia la necaz?! Fac parlamentarii contrabandă, în Bucureşti şi în Constanţa, şi fură cu vagoane şi cu avioane, dar aici?! Se duce omul şi aduce două-trei ţigări?! Aia nu-i nimica!” – îşi spune spune el părerea, apoi reaia firul: „Mai mă uit la televizor, dar deja nu prea-mi vine să mă mai uit când văd că atâta fură parlamentarii ăia. Mi-e scârbă să mă mai uit. Că n-ar trebui să fure! Ar trebui închişi şi legaţi acolo, şi confiscată toată averea. Noi am muncit şi ei fură. Şi noi degeaba am muncit ca să înflorească ţara noastră, frumoasă şi bogată. Că din cauza hoţilor nu se poate face nimic. Noi i-am votat ca să aibă grijă de popor, şi ei fură, iar noi suferim. Păi, dacă eram ministru, eu atâta mă luptam pentru poporul ăsta şi pentru ţara asta... M-aş omorî, nu altceva, că-i ţară frumoasă”, spune Iura cuvinte grele; şi îl cred până la ultimul cuvânt.
Revolta lui Iura
Apoi, ca o frondă faţă de hoţia politică, omul spune că ar face şi el contrabandă, dar nu mai are “nici putere şi nici curaj”.
“Ar trebui ca să aibă tineretul de lucru şi, dacă are omul unde lucra, unde se câştige un ban, atunci el îşi vede de lucru, de treaba lui şi nu mai face contrabandă. Şi eu aş face treabă dacă aş fi mai tânăr şi mai sănătos. Aş face şi eu că nu-mi ajung banii!”.
Îi spun că bravează, că e supărat, dar că n-ar face-o, aşa cum n-a făcut-o nici înainte şi cum nu şi-a învâţat nici copiii să facă asta. Şi recunoaşte că trebuie să ai un anumit sânge şi un anumit fel de a fi, ca să poţi face contrabandă. 
„N-au avut copiii mei instinctul ăsta. Trebuie să ai instinct, să ai sânge din ăsta... Eu n-am făcut, n-am avut instinct, n-am curajul să fac treaba asta”.
Învăţăturile lui Iura
Sigur că e supărat, în sufletul lui. A muncit cinstit o viaţă şi acum are 900 de lei pensie şi tot felul de boli. A fost linior, la telefoane, la Sighetu Marmaţiei. Niciodată mai departe, pentru că nu l-a lăsat inima să se depărteze de locurile lui frumoase.
Şi acum, după ce şi-a vândut pădurea şi a făcut casa nouă, fata i-a plecat în Spania. I-a rămas acasă doar nepoata. „Mâine-poimâine, o să-mi spună că pleacă şi ea...”. Mai are băieţii, dar nici ei nu-i sunt prea aproape. Unul e la Ovidiu, altul la Bucureşti, iar al treilea în Bistra.
Ar vrea să-i aibă pe toţi aproape, mai ales pe fată. Dar n-are putere...
„Ar trebui să avem parlamentari mai buni, conducere bună, să ştie să conducă ţara noastră, frumoasă şi bogată. Avem de toate dar n-avem conducători buni. Acuma poate ne ajută Dumnezeu să avem şi conducători mai buni”.
Un articol de Marian Sultănoiu

•      
• 
  
•