In aceste conditii, judecatorul lt.col. Gabriel Tanasescu a retinut ca nu
se justifica condamnarea lui Bucur si a dispus achitarea fostului
capitan SRI pentru comiterea infractiunii de culegere si transmitere de
informatii cu caracter secret prin orice mijloace in afara cadrului
legal, comiterea infractiunii de divulgare sau folosirea in afara
cadrului legal de catre salariatii serviciilor de iinformatii privind
viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor cunoscute
incidental in cadrul obtinerii datelor necesare sigurantei nationale si
pentru furt calificat.
Vazuta din perspectiva actuala, motivarea Tribunalului Militar Bucuresti releva o realitate extrem de grava. Aceea ca
Serviciul Roman de Informatii poate intercepta ilegal pe cine vrea,
cand vrea, cum vrea, fara a da socoteala nimanui pentru acest lucru. Mai
grav este ca cei care indraznesc sa dezvaluie abaterile de la norma
legala a lucratorilor Serviciului Roman de Informatii au de suferit,
iar cel mai bun exemplu este capitanul Constantin Bucur.
Asa cum CEDO a stabilit si Tribunalul Militar Bucuresti a retinut in motivarea deciziei de achitare a capitanului Bucur, Guvernul
a refuzat chiar si la Curtea Europeana de la Strasbourg sa prezinte
documentele relevante si convingatoare pentru a justifica de ce erau
strict secrete informatiile pe care capitanul Bucur le-a dezvaluit, precum si tot dosarul penal, care include cererile Serviciului Roman de Informatii si actele de autorizare emise de procuror. Prin refuzul autoritatilor de a justifica caracterul “strict secret” al inregistrarilor efecutate de SRI, CEDO a apreciat
condamnarea lui Constantin Bucur drept o ingerinta a autoritatii
publice in exercitarea dreptului sau la libertatea de exprimare.
De altfel, judecatorii europeni au aratat ca mentinerea condamnarii
penale pronuntata definitiv in 2002 ar putea avea “repercursiuni
negative asupra revizuientului”, si totodata, retine judecatorul
Tanasescu in motivare, “risca sa aiba un efect de descurajare asupra
altor functionari publici”.
Ne amintim ca, in 18
ianuarie 2013, CEDO a decis ca lui Bucur i-a fost incalcat dreptul la
un proces echitabil si dreptul la libertatea de exprimare prin atingerea
dreptului de a comunica informatii, stabilind ca Tribunalul
Militar Teritorial Bucuresti, Curtea Militara de Apel si ICCJ nu au
examinat cauza sub toate aspectele, considerand lipsite de pertinenta
mijloacele de proba solicitate de Bucur, precum daca clasificarea
"strict secret" era justificata in lumina datelor culese de catre SRI
sau daca refuzul de a raspunde la intrebarea daca interesul pastrarii
confidentialitatii informatiilor prevaleaza asupra interesului public de
a lua cunostinta de presupusele interceptari fara drept.
In urma solutiei data de CEDO, capitanul
Bucur a formulat cererea de revizuire, in care a solicitat desfiintarea
hotararilor de condamnare pronuntate de fostul Tribunal Militar
Teritorial, Curtea Militara de Apel si Curtea Suprema de Justitie,
repunerea sa in situatia anterioara si, daca va fi necesara
administrarea de probe, sa se dispuna rejudecarea cauzei.
Initial,
cererea de revizuire a fost depusa la Inalta Curte, care a constatat
insa ca dupa intrarea in vigoare a noilor Coduri penale, competenta de
solutionare revine instantei care a pronuntata hotararea a carei
revizuire se cere, respectiv Tribunalul Militar Bucuresti. Tot atunci,
Inalta Curte a decis, din oficiu, si atasarea dosarului de fond, care
insa cuprindea si acte clasificate avand caracter "strict secret". Din
acest motiv, magistratii insantei supreme au dispus ca autoritatile
emitente a documentelor clasificate sa procedeze la declasificare
acestora sau sa permita acesul aparatorului lui Bucur la acestea.
"In
consecinta, au fost emise adrese catre Serviciul Roman de Informatii,
Parchetul General si Camera Deputatilor pentru ca acestea sa analizeze
oportunitatea declasificarii totale ori permiterea accesului la
documentele clasificate aparatorului revizuientului. Urmare a
solicitarii instantei, o buna parte a documentelor clasificate cu
caracter "strict secret" au fost declasificate putand fi astfel
studiate de parti. Cu privire la
accesul aparatorului revizuientului la aceste documente, atat Parchetul
General cat si Serviciul Roman de Informatii au apreciat ca pentru
studiul acestor documente se impune detinerea autorizatiei de acces la
informatii clasificate".
Prezentam in continuare pasaje din Motivarea deciziei nr.4/2015 prin care capitanul Constatin Bucur a fost achitat de Tribunalul Militar Bucuresti:
"Hotararea
CEDO constata ca reclamantul solicitare administrarea mai multor
mijloace de proba pentru a demonstra ca actele de autorizare fusesera
emise de procuror dupa interceptarea convorbirilor telefonice si ca, in
orice caz nu erau justificate de motive legate de siguranta nationala.
Sentinta
Tribunalului Militar Teritorial considera ca aceste mijloace de proba
erau lipsite de pertinenta, iar in ceea ce priveste documentatia
aferenta cererilor de autorizare, declaratiile privind urmarile
interceptarilor telefonice si cele noua plangeri penale, acestea au fost
cosiderate ca nefiind utile in solutionarea cauzei.
Instanta
europeana a mai retinut ca in aceasta cauza instantele nationale prin
refuzul verificarii justificarii 'strict secret' a unor date culese de
SRI, nu au urmarit sa examineze cauza sub toate aspectele, limitandu-se
doar la constatarea autorizarii impusa de lege.
Acest
aspect intra in total dezacord cu aparea revizuientului care consta la
vremea respectiva, in afirmarea inexistentei actelor de autorizare
precum si de absenta unor circumstante care sa reprezinte amenintari la
adresa sigurantei nationale si care, prin ele insele, sa impuna
interceptarea convorbirilor telefonice a unor persoane din sfera
politicii sau a societii civile.
Mai mult decat atat, in considerentele hotararii Curea Europeana a Drepturilor Omului reproseaza ca: 'Guvernul
nu a prezentat in fata Curtii documente relevante si convingatoare
pentru a justifica clasificarea 'strict secret' a informatiilor
divulgate de reclamant; in fapt, acesta a refuzat sa puna la dispozitie
intregul dosar penal intern, care include cererile Serviciului Roman de
Informatii si actele de autorizare emise de procuror'.
La
data solutionarii cererii de revizuire, la aproape doi ani de la data
pronuntarii hotararii CEDO sunt aplicabile in speta dispozitiile Noului
Cod de procedura penala respectiv art. 352 alin. 11 si 12. (…)
Modificarile
legislative mentionate care nu erau in vigoare la data pronuntarii
hotararilor de condamnare, evolutia jurisprudentei CEDO reflectata cu
prisosinta in hotararilor de condamnare, evolutia jurisprudentei CEDO
reflectata cu prisosinta in hotararile instantelor nationale, au
determinat ca pe parcursul solutionarii cererii de revizuire
autoritatile emitente a documentelor clasificate 'strict secret' din
anexele dosarului de fond sa procedeze in buna masura la declasificarea
acestora facandu-le astfel accesibile apararii.
In consecinta, deoarece
instantele nationale nu s-au straduit sa examineze cauza sub toate
aspectele, a lasat fara raspuns argumente esentiale ale apararii refuzul
de a verifica justificarea clasificarii 'strict secret' si in fine prin
refuzul de a raspunde daca interesul pastrarii confidentialitatii
informatiilor prevaleaza asupra interesului public de a lua la
cunostinta de presupusele interceptari fara drept, toate acestea se
circumscriu incalcarii dreptului la un proces echitabil. (…)
S-a
apreciat ca atingerea adusa dreptului la libera exprimare a
revizuientului Bucur Constantin, in special a dreptului sau de comunica
informatii, nu era necesara intr-o societate democratica.
Citita
in aceasta cheie, hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului
apreciaza condamnarea revizuientului – intemeiata pe publicarea de catre
aceasta a unor informatii secrete si insiruirea a 11 (unsprezece)
casete in vedere sustinerii afirmatiilor sale – ca fiind ingerinta
autoritatii publice in exercitarea dreptului sau la libertatea de
exprimare.
Este,
fara indoiala, ca si sub aspectul incalcarii art. 10 din Conventie,
condamnarea penala a avut si are in continuare repercursiuni negative
asupra revizuientului, dar asa cum se arata in motivarea instantei
europene, risca de asemenea sa aiba un efect de descurajare asupra altor
functionari publici.
Se
constata asadar ca si sub acest aspect, din perspectiva normei de
revizuire a art. 465, consecintele incalcarii dreptului privind
libertatea de exprimare continua sa se produca si in prezent.
Asa
fiind, din perspectiva instantei, investita cu solutionarea acestei
cereri de revizuire, unicul remediu adaptabil inlaturarii consecintelor
drepturilor incalcate si care continua sa se produca, il reprezinta in
final admiterea cererii formulate de revizuient. (…)
Astfel, cum s-a retinut si din actele si lucrarile dosarului, revizuientul
in indeplinirea sarcinilor de serviciu din cadrul compartimentului de
supraveghere-inregistrare a comunicatiilor de la Unitatea de
Transmisiuni din cadrul SRI a apreciat ca procesul de interceptare a
convorbirilor nu era garantat in totalitate de elementele de legalitate
necesare unei astfel de proceduri.
Neregulile
pe care revizuientul le-a constatat, respectiv faptul ca rubricile din
registrul compartimentului se completau cu creion, aceste rubrici nu
erau complete, uneori nu era specificat numele real al persoanei
ascultate, faptul ca nu se preciza adresa postului telefonic pus sub
ascultare si ca nu exista intotdeauna o concordanta intre persoana
indicata in registru si titularul real al postului telefonic, toate
aceste disfunctii l-au determinat sa aprecieze ca in cadrul acestui
compartiment se desfasurau activitati nelegale. (…)
Este fara indoiala ca revizuientul urmare a unor constatari proprii in compartimentul in care-si desfasura activitatea, corelata
cu relatari din presa vremii asupra activitatii unor cadre cu functii
de conducere din serviciu i-a fost alimentata temerea ca legalitatea
este incalcata si ca in consecinta respectarea Constitutiei prevaleaza
in final oricarui ordin, instructie si regulament interior.
Edificator
in determinarea interactiunii factorului intelectiv si a factorului
volutiv in realizarea actului de conduita pe care l-a urmat,
revizuientul Bucur Constantin, a reprezentat-o atitudinea dezinteresata a persoanelor interpelate,
colegi sau sefi in compartiment, culiminand cu propunerea unui membru
al Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru
exercitarea controlului parlamentar al activitatii Serviciului Roman de
Informatii de a prezenta publicului continutul inregistrarilor printr-o
conferinta de presa, mai degraba decat de a sesiza Comisia parlamentara
de ancheta, care in opinia acestuia ar fi avut doar un interesin
temporizarea cercetarilor administrative.
Revizuientului
i s-a precizat ca un demers in fata sus mentionatei comisii nu ar fi
avut nicio finalitatea pentru intrarea in legalitate a activitatilor din
compartimentul in care acesta isi desfasura activitatea.
In
aceste circumstante, convins fiind de justetea demersului sau,
revizuientul procedeaza la strangerea unui numar de 11 casete audio
continand inregistrari ale unor convorbiri de la posturile telefonice
convins fiind ca acestea apartin unor persoane interceptate fara mandat.
(…)
Procedand
la judecarea cererii de revizuire in baza actelor si lucrarilor
dosarului instanta va face aplicabil in cauza principiul legii penale
mai favorabile, avand in vedere ca pana la pronuntarea unei hotarari
definitive in cauza, faptele revizuientului sunt circumscrise incidentei
a doua legi penale in speta Codul penal 1969, si respectiv dispozitiile
din noul cod pena intrat in vigoare la data de 01 februarie 2014. (…) Se
constata astfel ca din perspectiva existentei anumitor cauze care
inlatura caracterul penal al faptei legea penala mai favorabila este
Codul penal 1969.
Art.18
indice 1 din Codul penal 1969 intitulat marginal 'fapta care nu
prezinta pericolul social al unei infractiuni' precizeaza ca nu
constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin
atingerea minima adusa valorii protejate de lege si prin continutul ei
concret fiind lipsita in mod vadit de importanta nu prezinta gradul de
pericol social al unei infractiuni.
Fata de cele mai sus aratate, instanta
Tribunalului Militar Bucuresti, in rejudecarea cauzei urmeaza sa achite
in baza art. 396 alin. 1 si 5 CPP rap.la art. 16 lit. b teza a II-a pe
inculpatul Bucur Constatin pentru comiterea infractiunii de culegere si
transmitere de informatii cu caracter secret prin orice mijloace in
afara cadrului legal, fapta prev.de art.19 alin.1 din Legea nr.51/1991 cu aplicarea art.5 C.pen., precum si pentru comiterea
infractiunii de divulgare sau folosirea in afara cadrului legal de
catre salariatii serviciilor de iinformatii privind viata particulara,
onoarea sau reputatia persoanelor cunoscute incidental in cadrul
obtinerii datelor necesare sigurantei nationale,
fapta prev.de art.21 alin. 2 din Legea nr.51/1991 cu aplicare art. 5
C.pen., respectiv faptele nu au fost savarsite cu vinovatia prevazuta de
lege.
In
ceea ce priveste savarsirea infractiunii de furt in forma continuata
prev.de art. 208 alin.1 C.pen.1968, cu aplicare art. 41 alin. 2
C.pen.1968, retinuta in sarcina inculpatului pentru ca in perioada
1990-martie 1996 a sustras in mod repetat in mod repetat in dauna
Serviciului Roman de Informatii un numar de 32 de casete, instanta va
retine urmatoarele:
Din
ansamblul actelor si lucrarilor dosarului ce au stat la baza
condamnarii pentru sustragerea repetata a casetelor, s-a retinut ca din
totalul de 32 de casete trecute fara drept in posesia inculpatului, 11
dintre acestea au facut obiectul suportului magnetic al inregistrarilor
convorbirilor telefonice interceptate in cadrul Serviciului Roman de
Informatii.
Aceste
casete nu au fost sustrase in scopul insuirii pe nedrept astfel cum se
precizeaza in 'verbum regens' al infractiunii de furt din vechea
reglementare a Codului penal 1968 ci, in scopul dovederii de catre
inculpat a activitatilor de interceptare ilegala efectuate in
compartimentul unitatii in care-si desfasura activitatea si predate
deputatului Toader Constantin pentru a fi folosite in conferinta de
presa din data de 13 mai 1996.
Restul
casetelor audio intrate in poeseia inculpatului (22 casete) au fost
folosite asa cum se retine in motivarea hotararii de condamnare nr.
177/1998 in interesul personal continand inregistrari muzicale,
iar din acestea numai 17 casaete audio ;la momentul recuperarii aveau
caracteristici fizico-materiale ce atestau faptul ca erau aproape noi si
se aflau in perfecta stare de functionare'.
Este fara indoiala ca in cauza pericolul social al insusirii de catre inculpat a 17 casete audio lipseste,
in circumstantele in care valoarea prejudiului cauzat era la data
pronuntarii hotararii de condamnare (Sentinta penala nr.177/20 octombrie
1998) de 271.398,40 lei.
Sanctionarea
penala a inculpatului Bucur Constatin cu o pedeapsa, care chiar daca a
fost gratiata in conditiile Legii nr.137/1997, nu reprezinta prin ea
insasi un temei fiind in mod evident lipsita de semnificatie
juridico-penala. (…)
In
consecinta, in baza art. 396 alin. 1 si 5 C.pr.pen.rap.la art. 19 din
Legea nr.255/2013, instanta va achita pe inculpatul Bucur Constantin
pentru comiterea infractiunii de furt in forma continuata prev.de.art.41
alin.1 C.pen.1969 si cu aplicarea art.5 C.pen.
Fata
de cele mai sus aratate instanta urmeaza ca in baza art. 465 alin.11
lit.a C.pr.pen.sa admita cererea de revizuire formulata de revizuientul
Bucur Constatin privind Sentinta penala nr.1770/20.10.1998 a
Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, definitiva prin Decizia
penala nr.2377/13.05.2002 a Curtii Supreme de Justitie – Sectia penala.
Va
desfiinta in parte Sentinta penala nr. 177/20.10.1998 a Tribunalului
Militar Teritorial Bucuresti, definitiva prin Decizia penala
nr.2377/13.05.2002 a Curtii Supreme de Justitie – Sectia penala si in
rejudecarea cauzei urmeaza sa achite pe inculpat in temeiul art. 16 lit.
b teza a II-a C.pr.pen.pentru comiterea infractiunilor de culegere si
transmitere de informatii cu caracter secret prin orice mijloc din afara
cadrului legal, respectic pentru comiterea infractiunii de divulgare
sau folosire in afara cadrului legal de catre salariatii Serviciului
Roman de informatii privind viata particulara, onaore sau reputatia
persoanelor cunoscute incidental in cadrul obtineii datelor necesare
sigurantei nationale.
De
asemenea, in baza art. 19 din Legea nr.255/20134 rap.la art. 18 inidice
1 Cod penal 1969 va achita pe inculpatul Bucur Constantin pentru
comiterea infractiunii de furt din forma continuata.
Se
vor mentine dispozitiile Sentintei penale nr. 177/20.10.1998 pronuntata
de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti cu privire la restituirea de
catre partea civila a celor 32 de casete audio”.
Accesari:270
Comentarii
In aceste conditii, judecatorul lt.col. Gabriel Tanasescu a retinut ca nu
se justifica condamnarea lui Bucur si a dispus achitarea fostului
capitan SRI pentru comiterea infractiunii de culegere si transmitere de
informatii cu caracter secret prin orice mijloace in afara cadrului
legal, comiterea infractiunii de divulgare sau folosirea in afara
cadrului legal de catre salariatii serviciilor de iinformatii privind
viata particulara, onoarea sau reputatia persoanelor cunoscute
incidental in cadrul obtinerii datelor necesare sigurantei nationale si
pentru furt calificat.
Vazuta din perspectiva actuala, motivarea Tribunalului Militar Bucuresti releva o realitate extrem de grava. Aceea ca
Serviciul Roman de Informatii poate intercepta ilegal pe cine vrea,
cand vrea, cum vrea, fara a da socoteala nimanui pentru acest lucru. Mai
grav este ca cei care indraznesc sa dezvaluie abaterile de la norma
legala a lucratorilor Serviciului Roman de Informatii au de suferit,
iar cel mai bun exemplu este capitanul Constantin Bucur.
Asa cum CEDO a stabilit si Tribunalul Militar Bucuresti a retinut in motivarea deciziei de achitare a capitanului Bucur, Guvernul
a refuzat chiar si la Curtea Europeana de la Strasbourg sa prezinte
documentele relevante si convingatoare pentru a justifica de ce erau
strict secrete informatiile pe care capitanul Bucur le-a dezvaluit, precum si tot dosarul penal, care include cererile Serviciului Roman de Informatii si actele de autorizare emise de procuror. Prin refuzul autoritatilor de a justifica caracterul “strict secret” al inregistrarilor efecutate de SRI, CEDO a apreciat
condamnarea lui Constantin Bucur drept o ingerinta a autoritatii
publice in exercitarea dreptului sau la libertatea de exprimare.
De altfel, judecatorii europeni au aratat ca mentinerea condamnarii
penale pronuntata definitiv in 2002 ar putea avea “repercursiuni
negative asupra revizuientului”, si totodata, retine judecatorul
Tanasescu in motivare, “risca sa aiba un efect de descurajare asupra
altor functionari publici”.
Ne amintim ca, in 18
ianuarie 2013, CEDO a decis ca lui Bucur i-a fost incalcat dreptul la
un proces echitabil si dreptul la libertatea de exprimare prin atingerea
dreptului de a comunica informatii, stabilind ca Tribunalul
Militar Teritorial Bucuresti, Curtea Militara de Apel si ICCJ nu au
examinat cauza sub toate aspectele, considerand lipsite de pertinenta
mijloacele de proba solicitate de Bucur, precum daca clasificarea
"strict secret" era justificata in lumina datelor culese de catre SRI
sau daca refuzul de a raspunde la intrebarea daca interesul pastrarii
confidentialitatii informatiilor prevaleaza asupra interesului public de
a lua cunostinta de presupusele interceptari fara drept.
In urma solutiei data de CEDO, capitanul
Bucur a formulat cererea de revizuire, in care a solicitat desfiintarea
hotararilor de condamnare pronuntate de fostul Tribunal Militar
Teritorial, Curtea Militara de Apel si Curtea Suprema de Justitie,
repunerea sa in situatia anterioara si, daca va fi necesara
administrarea de probe, sa se dispuna rejudecarea cauzei.
Initial,
cererea de revizuire a fost depusa la Inalta Curte, care a constatat
insa ca dupa intrarea in vigoare a noilor Coduri penale, competenta de
solutionare revine instantei care a pronuntata hotararea a carei
revizuire se cere, respectiv Tribunalul Militar Bucuresti. Tot atunci,
Inalta Curte a decis, din oficiu, si atasarea dosarului de fond, care
insa cuprindea si acte clasificate avand caracter "strict secret". Din
acest motiv, magistratii insantei supreme au dispus ca autoritatile
emitente a documentelor clasificate sa procedeze la declasificare
acestora sau sa permita acesul aparatorului lui Bucur la acestea.
"In
consecinta, au fost emise adrese catre Serviciul Roman de Informatii,
Parchetul General si Camera Deputatilor pentru ca acestea sa analizeze
oportunitatea declasificarii totale ori permiterea accesului la
documentele clasificate aparatorului revizuientului. Urmare a
solicitarii instantei, o buna parte a documentelor clasificate cu
caracter "strict secret" au fost declasificate putand fi astfel
studiate de parti. Cu privire la
accesul aparatorului revizuientului la aceste documente, atat Parchetul
General cat si Serviciul Roman de Informatii au apreciat ca pentru
studiul acestor documente se impune detinerea autorizatiei de acces la
informatii clasificate".
Prezentam in continuare pasaje din Motivarea deciziei nr.4/2015 prin care capitanul Constatin Bucur a fost achitat de Tribunalul Militar Bucuresti:
"Hotararea
CEDO constata ca reclamantul solicitare administrarea mai multor
mijloace de proba pentru a demonstra ca actele de autorizare fusesera
emise de procuror dupa interceptarea convorbirilor telefonice si ca, in
orice caz nu erau justificate de motive legate de siguranta nationala.
Sentinta
Tribunalului Militar Teritorial considera ca aceste mijloace de proba
erau lipsite de pertinenta, iar in ceea ce priveste documentatia
aferenta cererilor de autorizare, declaratiile privind urmarile
interceptarilor telefonice si cele noua plangeri penale, acestea au fost
cosiderate ca nefiind utile in solutionarea cauzei.
Instanta
europeana a mai retinut ca in aceasta cauza instantele nationale prin
refuzul verificarii justificarii 'strict secret' a unor date culese de
SRI, nu au urmarit sa examineze cauza sub toate aspectele, limitandu-se
doar la constatarea autorizarii impusa de lege.
Acest
aspect intra in total dezacord cu aparea revizuientului care consta la
vremea respectiva, in afirmarea inexistentei actelor de autorizare
precum si de absenta unor circumstante care sa reprezinte amenintari la
adresa sigurantei nationale si care, prin ele insele, sa impuna
interceptarea convorbirilor telefonice a unor persoane din sfera
politicii sau a societii civile.
Mai mult decat atat, in considerentele hotararii Curea Europeana a Drepturilor Omului reproseaza ca: 'Guvernul
nu a prezentat in fata Curtii documente relevante si convingatoare
pentru a justifica clasificarea 'strict secret' a informatiilor
divulgate de reclamant; in fapt, acesta a refuzat sa puna la dispozitie
intregul dosar penal intern, care include cererile Serviciului Roman de
Informatii si actele de autorizare emise de procuror'.
La
data solutionarii cererii de revizuire, la aproape doi ani de la data
pronuntarii hotararii CEDO sunt aplicabile in speta dispozitiile Noului
Cod de procedura penala respectiv art. 352 alin. 11 si 12. (…)
Modificarile
legislative mentionate care nu erau in vigoare la data pronuntarii
hotararilor de condamnare, evolutia jurisprudentei CEDO reflectata cu
prisosinta in hotararilor de condamnare, evolutia jurisprudentei CEDO
reflectata cu prisosinta in hotararile instantelor nationale, au
determinat ca pe parcursul solutionarii cererii de revizuire
autoritatile emitente a documentelor clasificate 'strict secret' din
anexele dosarului de fond sa procedeze in buna masura la declasificarea
acestora facandu-le astfel accesibile apararii.
In consecinta, deoarece
instantele nationale nu s-au straduit sa examineze cauza sub toate
aspectele, a lasat fara raspuns argumente esentiale ale apararii refuzul
de a verifica justificarea clasificarii 'strict secret' si in fine prin
refuzul de a raspunde daca interesul pastrarii confidentialitatii
informatiilor prevaleaza asupra interesului public de a lua la
cunostinta de presupusele interceptari fara drept, toate acestea se
circumscriu incalcarii dreptului la un proces echitabil. (…)
S-a
apreciat ca atingerea adusa dreptului la libera exprimare a
revizuientului Bucur Constantin, in special a dreptului sau de comunica
informatii, nu era necesara intr-o societate democratica.
Citita
in aceasta cheie, hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului
apreciaza condamnarea revizuientului – intemeiata pe publicarea de catre
aceasta a unor informatii secrete si insiruirea a 11 (unsprezece)
casete in vedere sustinerii afirmatiilor sale – ca fiind ingerinta
autoritatii publice in exercitarea dreptului sau la libertatea de
exprimare.
Este,
fara indoiala, ca si sub aspectul incalcarii art. 10 din Conventie,
condamnarea penala a avut si are in continuare repercursiuni negative
asupra revizuientului, dar asa cum se arata in motivarea instantei
europene, risca de asemenea sa aiba un efect de descurajare asupra altor
functionari publici.
Se
constata asadar ca si sub acest aspect, din perspectiva normei de
revizuire a art. 465, consecintele incalcarii dreptului privind
libertatea de exprimare continua sa se produca si in prezent.
Asa
fiind, din perspectiva instantei, investita cu solutionarea acestei
cereri de revizuire, unicul remediu adaptabil inlaturarii consecintelor
drepturilor incalcate si care continua sa se produca, il reprezinta in
final admiterea cererii formulate de revizuient. (…)
Astfel, cum s-a retinut si din actele si lucrarile dosarului, revizuientul
in indeplinirea sarcinilor de serviciu din cadrul compartimentului de
supraveghere-inregistrare a comunicatiilor de la Unitatea de
Transmisiuni din cadrul SRI a apreciat ca procesul de interceptare a
convorbirilor nu era garantat in totalitate de elementele de legalitate
necesare unei astfel de proceduri.
Neregulile
pe care revizuientul le-a constatat, respectiv faptul ca rubricile din
registrul compartimentului se completau cu creion, aceste rubrici nu
erau complete, uneori nu era specificat numele real al persoanei
ascultate, faptul ca nu se preciza adresa postului telefonic pus sub
ascultare si ca nu exista intotdeauna o concordanta intre persoana
indicata in registru si titularul real al postului telefonic, toate
aceste disfunctii l-au determinat sa aprecieze ca in cadrul acestui
compartiment se desfasurau activitati nelegale. (…)
Este fara indoiala ca revizuientul urmare a unor constatari proprii in compartimentul in care-si desfasura activitatea, corelata
cu relatari din presa vremii asupra activitatii unor cadre cu functii
de conducere din serviciu i-a fost alimentata temerea ca legalitatea
este incalcata si ca in consecinta respectarea Constitutiei prevaleaza
in final oricarui ordin, instructie si regulament interior.
Edificator
in determinarea interactiunii factorului intelectiv si a factorului
volutiv in realizarea actului de conduita pe care l-a urmat,
revizuientul Bucur Constantin, a reprezentat-o atitudinea dezinteresata a persoanelor interpelate,
colegi sau sefi in compartiment, culiminand cu propunerea unui membru
al Comisiei comune permanente a Camerei Deputatilor si Senatului pentru
exercitarea controlului parlamentar al activitatii Serviciului Roman de
Informatii de a prezenta publicului continutul inregistrarilor printr-o
conferinta de presa, mai degraba decat de a sesiza Comisia parlamentara
de ancheta, care in opinia acestuia ar fi avut doar un interesin
temporizarea cercetarilor administrative.
Revizuientului
i s-a precizat ca un demers in fata sus mentionatei comisii nu ar fi
avut nicio finalitatea pentru intrarea in legalitate a activitatilor din
compartimentul in care acesta isi desfasura activitatea.
In
aceste circumstante, convins fiind de justetea demersului sau,
revizuientul procedeaza la strangerea unui numar de 11 casete audio
continand inregistrari ale unor convorbiri de la posturile telefonice
convins fiind ca acestea apartin unor persoane interceptate fara mandat.
(…)
Procedand
la judecarea cererii de revizuire in baza actelor si lucrarilor
dosarului instanta va face aplicabil in cauza principiul legii penale
mai favorabile, avand in vedere ca pana la pronuntarea unei hotarari
definitive in cauza, faptele revizuientului sunt circumscrise incidentei
a doua legi penale in speta Codul penal 1969, si respectiv dispozitiile
din noul cod pena intrat in vigoare la data de 01 februarie 2014. (…) Se
constata astfel ca din perspectiva existentei anumitor cauze care
inlatura caracterul penal al faptei legea penala mai favorabila este
Codul penal 1969.
Art.18
indice 1 din Codul penal 1969 intitulat marginal 'fapta care nu
prezinta pericolul social al unei infractiuni' precizeaza ca nu
constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin
atingerea minima adusa valorii protejate de lege si prin continutul ei
concret fiind lipsita in mod vadit de importanta nu prezinta gradul de
pericol social al unei infractiuni.
Fata de cele mai sus aratate, instanta
Tribunalului Militar Bucuresti, in rejudecarea cauzei urmeaza sa achite
in baza art. 396 alin. 1 si 5 CPP rap.la art. 16 lit. b teza a II-a pe
inculpatul Bucur Constatin pentru comiterea infractiunii de culegere si
transmitere de informatii cu caracter secret prin orice mijloace in
afara cadrului legal, fapta prev.de art.19 alin.1 din Legea nr.51/1991 cu aplicarea art.5 C.pen., precum si pentru comiterea
infractiunii de divulgare sau folosirea in afara cadrului legal de
catre salariatii serviciilor de iinformatii privind viata particulara,
onoarea sau reputatia persoanelor cunoscute incidental in cadrul
obtinerii datelor necesare sigurantei nationale,
fapta prev.de art.21 alin. 2 din Legea nr.51/1991 cu aplicare art. 5
C.pen., respectiv faptele nu au fost savarsite cu vinovatia prevazuta de
lege.
In
ceea ce priveste savarsirea infractiunii de furt in forma continuata
prev.de art. 208 alin.1 C.pen.1968, cu aplicare art. 41 alin. 2
C.pen.1968, retinuta in sarcina inculpatului pentru ca in perioada
1990-martie 1996 a sustras in mod repetat in mod repetat in dauna
Serviciului Roman de Informatii un numar de 32 de casete, instanta va
retine urmatoarele:
Din
ansamblul actelor si lucrarilor dosarului ce au stat la baza
condamnarii pentru sustragerea repetata a casetelor, s-a retinut ca din
totalul de 32 de casete trecute fara drept in posesia inculpatului, 11
dintre acestea au facut obiectul suportului magnetic al inregistrarilor
convorbirilor telefonice interceptate in cadrul Serviciului Roman de
Informatii.
Aceste
casete nu au fost sustrase in scopul insuirii pe nedrept astfel cum se
precizeaza in 'verbum regens' al infractiunii de furt din vechea
reglementare a Codului penal 1968 ci, in scopul dovederii de catre
inculpat a activitatilor de interceptare ilegala efectuate in
compartimentul unitatii in care-si desfasura activitatea si predate
deputatului Toader Constantin pentru a fi folosite in conferinta de
presa din data de 13 mai 1996.
Restul
casetelor audio intrate in poeseia inculpatului (22 casete) au fost
folosite asa cum se retine in motivarea hotararii de condamnare nr.
177/1998 in interesul personal continand inregistrari muzicale,
iar din acestea numai 17 casaete audio ;la momentul recuperarii aveau
caracteristici fizico-materiale ce atestau faptul ca erau aproape noi si
se aflau in perfecta stare de functionare'.
Este fara indoiala ca in cauza pericolul social al insusirii de catre inculpat a 17 casete audio lipseste,
in circumstantele in care valoarea prejudiului cauzat era la data
pronuntarii hotararii de condamnare (Sentinta penala nr.177/20 octombrie
1998) de 271.398,40 lei.
Sanctionarea
penala a inculpatului Bucur Constatin cu o pedeapsa, care chiar daca a
fost gratiata in conditiile Legii nr.137/1997, nu reprezinta prin ea
insasi un temei fiind in mod evident lipsita de semnificatie
juridico-penala. (…)
In
consecinta, in baza art. 396 alin. 1 si 5 C.pr.pen.rap.la art. 19 din
Legea nr.255/2013, instanta va achita pe inculpatul Bucur Constantin
pentru comiterea infractiunii de furt in forma continuata prev.de.art.41
alin.1 C.pen.1969 si cu aplicarea art.5 C.pen.
Fata
de cele mai sus aratate instanta urmeaza ca in baza art. 465 alin.11
lit.a C.pr.pen.sa admita cererea de revizuire formulata de revizuientul
Bucur Constatin privind Sentinta penala nr.1770/20.10.1998 a
Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti, definitiva prin Decizia
penala nr.2377/13.05.2002 a Curtii Supreme de Justitie – Sectia penala.
Va
desfiinta in parte Sentinta penala nr. 177/20.10.1998 a Tribunalului
Militar Teritorial Bucuresti, definitiva prin Decizia penala
nr.2377/13.05.2002 a Curtii Supreme de Justitie – Sectia penala si in
rejudecarea cauzei urmeaza sa achite pe inculpat in temeiul art. 16 lit.
b teza a II-a C.pr.pen.pentru comiterea infractiunilor de culegere si
transmitere de informatii cu caracter secret prin orice mijloc din afara
cadrului legal, respectic pentru comiterea infractiunii de divulgare
sau folosire in afara cadrului legal de catre salariatii Serviciului
Roman de informatii privind viata particulara, onaore sau reputatia
persoanelor cunoscute incidental in cadrul obtineii datelor necesare
sigurantei nationale.
De
asemenea, in baza art. 19 din Legea nr.255/20134 rap.la art. 18 inidice
1 Cod penal 1969 va achita pe inculpatul Bucur Constantin pentru
comiterea infractiunii de furt din forma continuata.
Se
vor mentine dispozitiile Sentintei penale nr. 177/20.10.1998 pronuntata
de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti cu privire la restituirea de
catre partea civila a celor 32 de casete audio”.
Accesari:270
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu