Sorin Rosca Stanescu
Guvernul Ciolos este intors pe fata si pe dos. Ca si circumstantele care au condus la instalarea acestuia. Multi afirma ca presedintele Klaus Iohannis, la un an de la castigarea mandatului, are, in fine, un guvern al
sau. Dupa care, ministru cu ministru este analizat. Daca este sau nu
politic. Daca este sau nu, cu adevarat, tehnocrat. Cat de priceput este.
Cat de cinstit. Si nimeni inca nu observa ca jocurile au fost facute,
dar in cu totul si cu totul altfel. Iohannis este pe cale de a castiga
batalia strategiei de securitate. Si iata cum. Strategia de Securitate
Nationala, denumita impropriu Strategie de Aparare, a fost votata de
Parlamentul Romaniei aproape in unanimitate. Singurul om politic care a
observat atunci ca acest document oficial, asumat de Parlament, poate
schimba forma de stat a fost Calin Popescu Tariceanu. Eu unul
dezvoltasem de mult acest subiect. Sa ne amintim! Crin Antonescu, atunci
cand era presedinte PNL, co-presedinte USL si viitor candidat la
functia de presedinte si-a asumat rolul de a conduce Comisia
parlamentara pentru revizuirea Constitutiei. Proiect esuat. Pentru ca
onorata noastra clasa politica nu a avut curajul de a decide, nu o
simpla revizuire, aflata la mana Curtii Constitutionale, ci, pur si
simplu, elaborarea unei noi legi fundamentale. De ce este atat de
important momentul respectiv?
Pentru ca atunci, ca si acum de altfel, romanii erau pusi in fata
unei dileme. Este clar ca republica semi-prezidentiala nu functioneaza.
Si genereaza interminabile conflicte intre presedinte si Executiv. Care
franeaza Romania. Iesirea din aceasta situatie de spagat nu se poate
face decat in doua feluri. Fie prin republica prezidentiala, cat de cat
asemanatoare celei care functioneaza in Statele Unite, fie prin
instaurarea unei republici parlamentare. In prima varianta, presedintele
isi asuma puterea executiva, dar si raspunderea. In cea de-a doua,
Guvernul preia o parte din atributiile presedintelui si, in primul rand,
cele tinand de Executiv. Crin Antonescu a ales cea de-a doua solutie.
Renuntand, cu buna stiinta, la o parte din pupitrul de comanda care i-ar
fi revenit dupa alegeri. Dar proiectul sau a cazut. Klaus Iohannis,
inca din perioada campaniei electorale, s-a aflat si el in fata aceleasi
dileme. Cum poate Romania depasi zona gri, creata de nebuloasa
constitutionala? A ales cealalta formula. Care este la fel de buna.
Republica prezidentiala. Dar cum ar putea fi instaurata o republica
prezidentiala fara schimbarea Constitutiei?
Intr-un singur fel. Printr-un acord cvazi-unanim al clasei
politice. In definitiv, presedintele este cel mai reprezentativ personaj
politic din Romania, prin numarul de voturi obtinute. Iar Parlamentul,
la randul sau, este expresia unei largi reprezentativitati. Calea prin
care ar putea fi schimbata paradigma pana la o noua Constitutie a fost
identificata prin elaborarea si adoptarea unei Strategii Nationale de
Securitate. Care sa vizeze securitatea in diverse domenii. In aparare.
In materie economica si financiara. In sanatate. In mediu. Si asa mai
departe. Astfel, presedintele Klaus Iohannis a obtinut cadrul legal
necesar pentru a pune in opera intreaga Strategie de Securitate. Pentru
ca Strategia sa devina functionala este indispensabila crearea unui
intreg aparat. Asemanator celui existent in Statele Unite. Un ansamblu
de Comisii multidisciplinare, alcatuit din specialisti de prima marime,
capabili sa elaboreze, pe domenii de activitate, studii, proiecte,
prognoze, etc., ca premize pentru o schimbare in bine a Romaniei. Aceste
Comisii de specialitate au nevoie de oameni capabili si de incredere,
ceea ce presupune si un raport de incredere intre presedinte si
serviciile secrete, care i-ar putea semnala sefului statului, fara a
incerca sa-l manipuleze, ca un specialist sau altul este incompatibil,
sub o forma oarecare, cu rolul care ar urma sa-i fie rezervat. In al
doilea rand, presedintele avea nevoie, pentru a-si pune in opera
obiectivul, de un Guvern cooperant. Pentru functionarea unui asemenea
ansamblu de Comisii, cu un personal, nu numai valoros, ci si numeros,
este necesar un sediu si un buget substantial.
Vezi si PNL in reparatii capitale
Dar presedintele nu a gasit, pana acum, in Executiv un partener
pentru acest proiect indraznet. Acum, sub Guvernul Ciolos, masinaria ar
putea fi pusa in miscare. Consiliul Fiscal, singura institutie de acest
fel, care a putut fi creata, functioneaza deja. Este drept, in relanti.
Nu a fost greu sa fie alcatuit un grup de specialisti care sa se ocupe
de securitatea financiara a Romaniei, intrucat oamenii au fost
identificati la Banca Nationala a Romaniei, care are si un sediu si un
buget corespunzator, si sunt grupati in jurul Guvernatorului. Acum vom
putea observa daca presedintele isi duce proiectul pana la capat. Chiar
daca serviciile secrete nu sunt inca sterilizate, intrucat la butoane au
ramas cei care au servit regimului Basescu, totusi, operatiunea poate
fi declansata. In aceste conditii, ce rol va juca Guvernul Ciolos, dupa
cateva luni? El va avea doar obligatia de a administra, in bune
conditii, tara. Punand in opera, nu propriile decizii, ci deciziile
elaborate de Institutia Prezidentiala, prin intermediul intregului,
complexului si specializatului mecanism al Comisiilor. Si, evident, tot
Guvernul Ciolos si vreun grup parlamentar prietenos vor prelua de la
Comisii proiecte legislative, cand va fi cazul, si le vor promova in
Parlament. Daca acest proiect va functiona cu adevarat in interes
national si nu in interesul unei persoane, in cel mult sase luni, vom
avea un stat functional, pregatit sa-si apere asa cum se cuvine
securitatea. Din aceasta perspectiva, cred ca domnul Klaus Iohannis se
poate bucura, pana una-alta, de prezumtia bunei-credinte. (Sorin Rosca Stanescu)
Urmareste BZI.ro pe FACEBOOK.COM
Libertatea.ro
Realitatea.net
Din aceeasi categorie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu