joi, 17 decembrie 2015

Basmul ludic - Leonce és Léna

Intrarea în lumea de basm, configurată expresiv prin decorul îndelung supus privirii, e de-o acurateţe excepţională în spectacolul realizat de Tompa Gábor după Leonce şi Lena de Georg Büchner. Carmencita Brojboiu a imaginat sala unui castel în ruine, cu geamuri sparte şi pereţi scorojiţi, în care pătrund, temătoare, personajele, stranii marionete ale unei lumi apuse. Ce sunt ele? Nimic altceva decât delicate şi fragile figurine de porţelan îmbrăcate în fastuoase costume de epocă, croite din mătăsuri fine, purtând pe cap impozante peruci albe. Sunt persoane distinse sau jucării mobile din altă epocă? Rămâne ca spectatorul să decidă. Regizorul a făcut oferta. Evident că aceste păpuşi descind dintr-un timp intrat în legendă şi, după ce se scutură de praf, consimt să-şi ia în stăpânire spaţiul din care au fost alungate pentru a depăna povestea lui Leonce şi a Lenei. Poveste condusă cu abilitate simpatetică de Tompa Gábor de-a lungul reprezentaţiei. Parodierea uşoară a scenelor nu incumbă umorul grosier, ci instalează filonul poetic servit în dozaj corespunzător. Regizorul păstrează structura unei comedii romantice de mare rafinament stilistic, accentuând pe elementul ludic extrapolat vizual prin evoluţii în pas de dans ale figurinelor de porţelan, expuse în vitrina miraculoasă a poveştii de dragoste. Încălţările purtate pe tărâmul basmului de aceste personaje fantomatice sunt abandonate în final într-un dezinvolt moment coregrafic, după care, epuizate de acţiune, se abandonează virtualei dispariţii. E un joc pe cât de amuzant, pe atât de sugestiv în ansamblul lui.

Regele Peter din Regatul Popo, întruchipat de Loránd Váta, e o combinaţie de straniu şi grotesc. Când fioros, când hâtru răsucit spre lumea exterioară, el poartă giulgiul cavernos al înfiripării eposului popular scos la lumină din timpuri imemoriale. Leonce, fiul său, e o apariţie serafică în interpretarea lui Balázs Bodolai. Tânărul actor pune în evidenţă cu asupra de măsură aspiraţiile volitive ale personajului, animat de nobile idei şi sentimente, combinând idealuri de libertate, iubire, prietenie. Substanţial altfel este creionat prietenul său, Valerio, în jocul susţinut de Gábor Viola cu amprentare pe latura de aventurier teluric, înzestrat cu fantezie şi gust al riscului. Abordarea lui Gábor Viola este una cu nerv, energie şi tact ce i-au adus în 2011 premiul UNITER pentru "cel mai bun actor în rol secundar". M-a frapat puterea de transfigurare artistică a minunatei Enikő Györgyjakab, pe care o văzusem cu câteva ore înainte în "contorsionista" din #hattyúdal / #cântecdelebădă. Prinţesa Lena din Regatul Pipi, creată de ea, parcă pluteşte fără să atingă scândura scenei, alunecând în evanescenţe de vis. Mirajul basmului se împleteşte aici cu mirajul scenei şi acesta cu performanţa. Basmul ludic primeşte sclipiri inteligente sub bagheta lui Tompa Gábor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu