La câteva zile după scrutinul pentru alegerile locale, rezultatele
sunt destul de clare: PSD are 37%, PNL – 32%, ALDE – 6% și UDMR – 5%.
Dacă privim aceste rezultate, nu există vreo surpriză deosebită: PSD și
PNL rămân cele două mari partide din România. Noutatea relativă o
constituie poate faptul că ALDE a devenit a treia forță politică la
nivel local, cu șanse de a crește la alegerile generale din toamnă.
Situația de la București este oarecum diferită față de cea de la
nivel național. Aici am avut de-a face cu înfrângerea mult mediatizată a
candidatului PNL, Cătălin Predoiu, și cu scorul foarte bun obținut de
Nicușor Dan (30%) și de partidul său, USB (25% în consilii). Desigur că
la nivel simbolic înfrângerea lui Cătălin Predoiu este una importantă
(motiv pentru care și-a și dat demisia), dar în termenii real-politik-ului
nu pare deloc așa. Această înfrângere era previzibilă, dacă nu cumva și
calculată de membrii PNL. După un preambul dezastruos de campanie, în
care a schimbat 4 candidați și a trecut prin scandalul Marian Munteanu,
PNL-ul a făcut o campanie în care senzația unui blat cu PSD-ul era
destul de evidentă uneori. În ciuda propunerii explicite a lui Predoiu
de alianță cu Nicușor Dan, refuzul acestei alianțe a convenit în cele
din urmă tot PNL-ului. Dacă Nicușor Dan ar fi devenit primar cu ajutorul
lui Predoiu, asta ar fi însemnat ca PNL-ul să contribuie la
consolidarea propriului său adversar politic, deoarece este destul de
limpede că electoratul căruia i se adresează în primul rând USB-ul, este
potențialul electorat al PNL-ului! Dacă această alianță ar fi reușit,
iar PNL-ul nu ar fi putut să absoarbă ulterior USB-ul în rândurile sale
(lucru destul de improbabil, luând în calcul discursul lui Nicușor Dan
și reticența sa la alianțe), atunci rezultatul pentru PNL ar fi fost
unul mai prost decât cel actual. De aceea putem vedea înfrângerea de la
București și ca pe una tactică. Asta în cazul în care ea nu s-a produs
doar din cauza degringoladei!
Referitor la speranțele ca USR (așa cum se va denumi USB la toamnă)
să acceadă în Parlament, acestea sunt infime, pentru un partid care mai
are câteva luni la dispoziție pentru a pregăti alegerile, în condițiile
în care la ora actuală nu are nici măcar o filială în teritoriu. Și cu
siguranță că marile partide vor face tot posibilul ca această noutate
politică să nu se producă. Asta ne demonstrează tot comportamentul lor
de până acum.
Votul într-un singur tur este cu siguranță una dintre cele mai anti-democratice decizii ale partidelor politice după 1989.
În condițiile în care prezența la vot la acest scrutin a fost de circa
50%, foarte mulți primari au obținut o reprezentativitate reală de
10-15%! Afirmația este valabilă și la București, unde Gabriela Firea
reprezintă practic 12-13% din opțiunile bucureștenilor. În aceste
condiții, reprezentativitatea liderilor locali este infimă, iar
legitimitatea lor o ipocrizie! Este limpede că votul într-un singur tur
nu face decât să descurajeze competiția electorală (prin demotivarea
oricărui posibil out-sider) și să perpetueze structurile de putere ale partidelor mari. Pe scurt, este vorba de o măsură antidemocratică, care urmărește să perpetueze status-quo-ul în condițiile unui non-combat asumat.
În aceste condiții, scorul lui Nicușor Dan este cu adevărat
extraordinar, dar el are toate șansele să rămână o notabilă excepție!
Faptul este cu atât mai semnificativ cu cât această tendință asumată
de partidele politice mari nu este întâmplătoare, ci ea e una pe termen
lung. Spre exemplu, comparativ cu anul 1996, anul electoral 2012 este unul în care oligarhiile locale s-au consolidat într-un mod simțitor. Mai multe detalii se găsesc aici.
Cel mai probabil, această tendință se păstrează și acum, sau s-a
accentuat chiar, rămâne ca analizele ulterioare să o dovedească. Ironia
cea mai mare e dată de faptul că drumul spre oligarhie a partidelor politice de la noi s-a construit sub masca discursului de primenire a clasei politice! Mai precis, totul a început cu dorința de schimbare a votului pe liste și introducerea votului uninominal,
propusă de Traian Băsescu și respinsă într-un referendum eșuat în 2007.
În cele din urmă, în 2008, a fost adoptat în Parlament votul uninominal
cu distribuție proporțională a mandatelor, printr-o înțelegere între
PNL și PSD. Această lege a dus ulterior la umflarea Parlamentului, după
alegerile din 2012, iar de la toamnă se va reveni la votul pe liste. Reforma clasei politice ne-a făcut să ajungem de unde am plecat, după un ocol de 8 ani de zile!
Al doilea pas în sensul oligarhizării vieții politice a fost făcut prin adoptarea votului într-un singur tur la alegerile locale.
Decizia a fost luată în 2012, la inițiativa PDL, cu susținerea
UDMR-ului și a UNPR-ului („interesul național” este, întotdeauna, de
partea puterii!). Această decizie urmărea ca PDL-ul să-și păstreze
influența obținută în urma rezultatelor bune de la alegerile locale din
2008 și, de asemenea, să-și întărească influența la nivel local în
colegiile electorale desenate în urma legii votului uninominal din 2008.
Deci, legea alegerii primarilor într-un singur tur poate fi
văzută ca o consecință a votului uninominal mixt, introdus în 2008, și a
dorinței PDL-ului de a-și conserva influența pe care o avea în momentul
respectiv. Azi, este evident că votul într-un singur tur a fost apărat
de PSD și PNL, tot cu scopul de a-și perpetua rețelele de influență
locală.
Dacă poziția PSD este de înțeles în acest sens, postura PNL-ului și
cea a președintelui Iohannis sunt cu totul ingrate, dacă nu de-a dreptul
ipocrite. După victoria obținută în alegerile din 2014, președintele
Iohannis promitea un nou fel de a face politică, (din nou) reforma
clasei politice, și schimbarea legii electorale, în sensul
democratizării accesului la viața politică. Această schimbare s-a făcut,
fiind introdus votul prin corespondență și dreptul de a înființa un
partid politic cu 3 membri. Numai că, în condițiile în care legea
alegerilor locale a rămas neschimbată, este limpede că aceste modificări
din legea electorală devin formale și că, orice partid nou înființat cu
3 membri are șanse ce tind asimptotic spre zero să reușească să producă
un efect politic real! În rest, rămâne cum am stabilit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu