Orice senzație că avem de-a face cu un fenomen recent este, firește, o iluzie. Lucrurile nu stăteau mai bine nici în urmă cu douăzeci de ani când o întreagă industrie a fost împărțită între niște incompetenți sub pretextul protejării interesului național. Nici în urmă cu zece ani când se puneau bazele jafului ANRP sub pretextul respectării drepturilor de proprietate, sau ale afacerilor Microsoft, Bechtel, Ioan Niculae. Că nu s-au schimbat ingredientele rețetei ne putem da seama urmărind rezultatul așa cum e simțit de majoritatea românilor: sărăcie și înapoiere, familii destrămate, vieți risipite. Faptul că putem în sfârșit caracteriza și localiza boala care ne macină se datorează unor jurnaliști, procurori, judecători și profesioniști curajoși care au adus un suflu nou odată cu maturitatea lor, care au refuzat să se plieze pe asperitățile autohtone și s-au raportat la un model occidental de societate. Paradoxal, munca lor fantastică induce percepția că nivelul corupției crește când în realitate cangrena a fost doar scoasă la lumină și pe alocuri cauterizată temporar.
E o mare greșeală să credem că ne-am îmbarcat pe o traiectorie fără întoarcere spre o societate justă, bazată pe reguli impersonale și legi. Se împotrivește în primul rând de o inerția umană a celor formați în acest colț oriental al Europei, unde regulile sunt negociabile, flexibile, depind de persoana căreia te adresezi și de persoanele pe care aceasta le cunoaște și le recomandă. Avem serioase dileme în a blama șpăgile primite în schimbul prescrierii anumitor medicamente – mai ales dacă învinuiții sunt doctori serioși care au salvat, nu-i așa, sute de pacienți. Chiar și primarii prinși în flagrant cu mâna în buzunarul nostru ne rămân simpatici, cu condiția firește să fi „făcut ceva” pentru localitate, spre deosebire de ăilalți care doar au furat. Rostind sintagma „toți fură” proiectăm spre ceilalți propria goliciune sufletească, convingerea intimă că și noi odată ajunși în poziția de autoritate ne-am linge degetele acoperite de mierea binecuvântată; nu putem cere de la alții mai mult decât de la noi înșine, fiind deci perfect rațional să-i preferăm pe cei care odată îndestulați se întorc spre popor și ne miluiesc cu borduri, ajutoare, concerte și ronduri de flori.
În al doilea rând, există o întreagă faună de rentieri, traficanți de influență, politruci, afaceriști de partid, universitari mânjiți, mardeiași electorali, funcționari șpăgari și alte specii a căror proliferare e profund tulburată de schimbarea paradigmei sociale. Primul val de tratament anticorupție i-a lovit în plin, decimând pe cei mai nepregătiți dar deja imunitatea începe să se manifeste, sistemul se adaptează, se schimbă. Nu discutăm de oameni lipsiți de inteligență ci lipsiți de repere morale, altfel perfect competitivi. Dacă telefoanele sunt ascultate, negociem mita în persoană sau prin intermediari, iar dacă transferul bancar și sacoșa de bani bat la ochi, spălăm banii printr-un offshore și proprietăți în străinătate. DNA-ul nu e forța năprasnică și atotștiutoare pe care ne place să ne-o imaginăm, ci o instituție subfinanțată cu o misiune îngustă, constrângeri legislative și un ocean de plângeri. Însăși ideea că putem lăsa asanarea morală a unei națiuni exclusiv pe seama procurorilor e total naivă; justiția e un proces foarte costisitor, reactiv, mult mai greoi decât furatul, în care drepturile celor cercetați trebuie respectate și toate căile de atac epuizate. Cei prinși vor constitui întotdeauna și în orice societate doar vârful unui iceberg, iar adâncimea părții nevăzute, cea care ne interesează de fapt, va depinde de apetența la fraudă și de percepția infractorilor asupra riscului de a fi prins.
Lucrul cel mai periculos la care am asistat în ultima perioadă a fost evoluția clasei infractorilor cu gulere albe într-o reacțiune politică. Dacă până de curând influența politică era mijlocul prin care ajungeai la resurse și-i îndepărtai pe alții, cercul s-a închis: partide întregi sunt dedicate nu doar ajungerii la putere, ci conservării prin mijloace politice a status quo-ului care le face posibile, demolării de legi și instituții înființate în pripă ca simple bife în parcursul european și care s-au dovedit, în mâna reformiștilor, foarte distructive pentru vechea ordine. Reacțiunea beneficiază de un nesperat suport popular din partea sufletelor moarte „a furat, dar a făcut ceva”, ațâțați de formatori toxici de opinie, pe fondul unei inexplicabile blazări din partea celor suficient de educați și informați să poată cere mai mult. Reprezentanții politici ai reformiștilor sunt frământați de crize de identitate și lupte interne după incursiuni repetate la putere unde s-au pliat în loc să îndrepte și s-au contaminat în loc să dezinfecteze.
Suntem în preajma unui crucial punct de inflexiune: momentul critic în care forțele schimbării sunt într-un echilibru precar cu cele reacționare și în care traiectoria viitoare se poate rupe dramatic de trecut sau dimpotrivă, putem reveni la făgașul vechi ratând inflexiunea. Conflictul are multe fronturi politice și civice: procurorii încearcă să rămână relevanți în lupta cu rețelele de fraudă mereu în schimbare, reprezentanții implicați politic ai acestora fac lobby la nivelele superioare împotriva „zdrăngănitului de cătușe”, oameni integri se luptă să scoată mizeria la lumină în toate domeniile, chiar în mintea cetățenilor apar dileme și disonanțe între modelele tradiționale în care am trăit și lumea nouă în care legea începe să fie lege pentru toți, inclusiv noi înșine.
●
Improbabilul succes în alegeri al USB a hrănit un copios festin de
speculații în legătură cu scopurile, orientarea politică și potențialul
proiectului USR pe care Nicușor Dan l-a anunțat. USR e doar o
promisiune, o aspirație în acest moment, USB rămânând deocamdată un
partid local care și-a permis luxul să extirpeze din discurs toate
temele ideologice majore și să se concentreze pe o agendă foarte
limitată de bună guvernare locală și limitare a risipei, atrăgând astfel
suportul cetățenilor sătui să fie furați. Este și motivul pentru care
m-am alăturat echipei lui Nicușor Dan în urmă cu câteva luni, suspendând
alte proiecte civice și personale.USR a ajuns peste noapte depozitarul unui orizont fantastic de așteptări depășit doar de isteria post-Iohannis. Un neașteptat val de speranță a fost stârnit de posibilitatea unui partid nou, necompromis, fără finanțări ilegale și fără fondatori dezertori din partidele parlamentare. Devine evident că în afara câtorva mici breșe locale USR e singurul rezultat tangibil al liberalizării pieței politice și singurul partid nou cu șanse să atace alegerile din toamnă. Vă mărturisesc că după noaptea de 5 spre 6 iunie, am schimbat bucuria de moment cu neliniștea pentru că am început să întrezăresc responsabilitatea pe care Nicușor Dan și-a asumat-o și rolul pe care USR îl poate juca în apropierea punctului de inflexiune.
Dacă reușește să se dezvolte în teritoriu și să repete performanța din București și în alte zone cu public urban și educat, USR are șansa să obțină undeva în vecinătatea a 10-15% din noul Parlament. Extrapolând experiența de la locale și mobilizarea redusă a alegătorilor, ne așteptăm să vedem un PSD intrând triumfător în Parlament cu o agendă drastică de restaurație și stagnare, de dezincriminare și jaf. În acest punct critic se va plasa USR în lupta pentru viitorul României, împreună cu celelalte partide nereformate și duplicitare. O colosală povară pentru niște începători în politică care trebuie sa înfrunte o armată disciplinată de partid, cu rădăcini mai vechi de 26 de ani. Devine deci evident că înainte de a discuta dacă USR va fi de dreapta sau de stânga, problema fundamentală pe care trebuie să ne-o punem este: va fi USR capabil să lupte convingător pentru lege și stat de drept, pentru competență și integritate, împotriva unei mase retrograde de infractori și aparatcici care-și văd întregul mod de viață amenințat ? Situația nu se referă doar la Parlament, ci la întreg sistem public unde, presupunând că USR va face parte dintr-o coaliție de guvernare, se va lovi de efectele unor decenii de politizare și neo-fanariotism. În rezultatul acestei lupte, nu în orientarea doctrinară, constă „salvarea” despre care vorbim.
Adevărat, un partid național nu se mai poate pretinde apolitic așa cum a făcut-o USB. Din mijlocul voluntarilor USB pot sa vă relatez că nu mi s-a părut că particip la o rebeliune occupistă sau guevaristă, centrată pe inegalitate sau pe redistribuirea bogăției naționale. Asemănările cu Podemos sunt cel mult de formă nu de conținut, USB fiind la origini o reacție la abuzurile urbanistice care amenințau tocmai stilul de viață ale unei clase de mijloc urbane și valorile postmateriale ale acesteia. O sumară lectură a programelor propuse de USB vă va convinge că în general propunem un intervenționism moderat pentru a corecta eșecurile piețelor. Nici nu poate surprinde această situație din moment ce specialiștii care au influențat aceste programe vin în general dintr-o societate civilă bună cunoscătoare a politicilor publice europene și care se finanțează tocmai din granturi europene.
E de așteptat deci ca poziționarea doctrinară a USR să rămână una implicită prin abordarea unor teme non-ideologice, extinderea ideii de bună guvernare și transparență la nivel național, anti-corupție, dezvoltare durabilă și reducerea sărăciei. Cercetările sociologice arată că românii au un nivel redus de cultură politică, că vasta lor majoritate nu pot clasifica politicile publice pe coordonate doctrinare și că electoratul se autoindentifică de stânga sau de dreapta funcție de identitatea pretinsă a partidului preferat. Din acest punct de vedere, refuzul de a se înregimenta ca „de dreapta” nu e o respingere a pieței libere, ci o respingere a percepției de partid satelit al PNL-ului.
În felul ăsta, USR rămâne tentant nu doar pentru o foarte mare masă a electoratului, sătui de alternanța „stânga – dreapta” așa cum au perceput-o ei și care nu le-a împlinit așteptările. Ci și pentru miile de membri, specialiști și intelectuali pe care USR trebuie să-i atragă și să-i integreze în organizație pentru a concretiza proiectul unui partid național, știut fiind că oamenii valoroși dispuși să se implice în politică sunt puțini, cu atât mai puțini cei care vin într-un proiect tânăr care nu le va oferi sinecuri ci dimpotrivă, îi va poziționa în perfectă opoziție cu sistemul osificat și de care depinde propria lor carieră viitoare. Pentru că o chestiune chiar mai gravă decât eșecul de a trece pragul electoral, ar fi un succes în alegeri cu o baterie mediocră de candidați incapabili să ducă la îndeplinire aspirațiile legitime ale electoratului, incapabili să împingă România în direcția în care ne-o dorim cu toții. Au mai existat în istoria recentă partide umflate rapid de un val popular de entuziasm, care s-au destrămat rapid după alegeri și au fost absorbite de partidele mari.
Dacă dezamăgește, reponsabilitatea USR este una dublă: pe de-o parte restaurația PSD va continua în forță, pe de altă parte se va întârzia însăși ideea de reformă politică, de înnoire a clasei politice cu oameni din societatea civilă, electoratul educat și inteligent nu va tolera încă o păcăleală. Dacă nu va fi spart acum, duopolul PSD PNL va continua netulburat încă câteva cicluri electorale, existând posibilitatea ca inflexiunea să fie amânată într-un viitor incert când aceste partide se vor reforma din interior.
Nu e deci nici o exagerare să zic ca soarta a milioane de români pentru mulți ani de acum înainte va fi marcată de evoluția USR în perioada de până la alegeri și de felul în care își va alege oamenii din teritoriu, potențiali senatori și deputați. E fundamental ca USR să identifice acel grup de câteva zeci de intelectuali publici, necompromiși și verticali, capabili de reprezentare la cel mai înalt nivel. Nu folosesc des asemenea cuvinte, dar actualii și viitorii membri ai acestui partid au o datorie patriotică să pună interesul națiunii înaintea ambițiilor personale și a divergențelor doctrinare, e în puterea noastră să grăbim cu ani buni renașterea unei Românii europene.
Ai informatii despre tema de mai sus? Poti
contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si
trimite-l la editor[at]contributors.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu